Exprimarea iritarii si aprecierii in relatia parinti-adolescenti



mycloset.ro

Foarte multi adolescenti se confrunta cu dificultati de relationare in toate aspectele vietii lor, pornind de la relatia cu grupul de apropiati pana la colegii de clasa, profesori sau parinti, frati. Desigur, este si varsta la care apar relatiile cu sexul opus si exista de asemenea diverse probleme de comunicare si raportare la cel/cea cu care intra intr-o relatie de acest gen.

Parintii sunt luati prin surprindere atunci cand copiii lor, deveniti adolescenti, incep sa-si schimbe perspectiva asupra lucrurilor din viata lor si incep sa abordeze diferit anumite aspecte.

Una dintre principalele schimbari in perioada adolescentei este dorinta de a experimenta si de a depasi limitele impuse pana atunci cu succes de catre parinte. De aici incep multe conflicte si incepe o separare intre parinti si copii.

Astfel ca, si parintele ar fi bine sa fie constient de problemele specifice varstei prin care trece copilul. Este o perioada mai dificila, dar nu inseamna ca nu poate fi gestionata corespunzator si ca nu poate exista intelegere intr-o casa in care locuiesc si adolescenti.

Si parintii si adolescentii sunt inainte de toate oameni, cu dorinte si nevoi, si mai ales, cu emotii si sentimente. Daca exista iubire si colaborare, atunci orice gen de conflict poate fi atenuat sau stopat inainte ca el sa apara. Este o munca de echipa care presupune efort din ambele directii.

Cum poate fi exprimata iritarea din partea parintelui catre adolescent? Dar din partea adolescentului catre parinte? In ambele cazuri raspunsul este: in loc sa existe o jignire, este bine sa fie exprimate sentimentele in legatura cu ceea ce s-a intamplat.

De exemplu, daca adolescentul a lasat usa deschisa atunci cand a aplecat de acasa, in loc sa i se spuna „Tu nu te gandesti deloc la ceea ce se putea intampla?!”, i se poate spune „Ma ingrijoreaza foarte mult ceea ce s-a intamplat” sau, invers, din partea adolescentului catre parinte: in loc de a spune „De ce tipi mereu la mine in fata prietenilor mei? Nici un alt parinte nu face asta!”, o varianta buna ar fi impartasirea sentimentelor: „Nu-mi place atunci cand tipi la mine in fata prietenilor mei. Ma face sa ma simt penibil”.

Am vazut cum poate fi exprimata iritarea. Dar oare cum poate fi exprimata, la randul ei, aprecierea? Aprecierea fata de un adolescent poate fi spusa descriind ceea ce s-a intamplat. De exemplu, in loc de a spune estimativ „Esti mereu asa de responsabila!”, poate fi spus „Chiar daca ai fost asa de stresata din cauza repetitiei, ti-ai amintit sa suni cand ai stiut ca vei intarzia!”, iar apoi pot fi exprimate sentimentele in legatura cu acest lucru „M-ai scutit de multe griji!”

Invers, o apreciere fata de parinte poate fi data in acelasi mod. De exemplu, in loc de o estimare: „Bravo, tata!”, poate fi spus „Ti-ai petrecut toata sambata pentru a repara cosul meu de baschet” si apoi prin a exprima sentimentele „Chiar apreciez acest lucru!”.

 elefant.ro

Adaptare dupa Adele Faber si Elaine Mazlish – „Cum sa-i asculti pe adolescenti si cum sa te faci ascultat”

astratex.ro

Lasa un comentariu