Efectele experientelor traumatice timpurii



answear.ro

Efectele experientelor traumatice timpuriiArticolul rezuma unele dintre intuitiile clinice in privinta consecintelor pe termen lung ale unor variate comportamente, potential distructive exercitate asupra unui copil. Acestea sunt speculatii in privinta cauzelor, nu cauze dovedite si provin de obicei din intervievarea mai multor clienti cu o anumita problema, de exemplu, sa zicem ca acestia isi abuzau copiii. Daca terapeutul observa ca multi dintre parintii agresori au fost ei insisi abuzati cand erau copii, acesta ar putea presupune ca abuzul pe care l-au suferit ii determina sa-si abuzeze proprii copii.

Exista mai multe probleme in legatura cu aceasta concluzie, precum: 1) doar 30% dintre copiii abuzati devin abuzatori; adica legatura nu are loc intotdeauna si 2) alte cercetari arata ca multi agresori nu au fost ei insisi abuzati; astfel, trebuie sa existe alte modalitati prin care au invatat sa fie agresori.

 

Considerati tabelele de mai jos o tentativa de a sumariza suspiciunile clinice in privinta unor posibile cauze ale problemelor sau a unor posibilele consecinte ale comportamentului unui individ. Subliniez acest aspect:

Ar fi gresit ca o persoana tanara, nesigura pe ea, pasiv-dependenta sa vada in tabel ca parintii supraprotectivi sunt asociati cu tipul ei de personalitate si sa traga imediat concluzia ca parintii ei trebuie sa fie in acel mod – si ca acel comportament exagerat de protectiv a fost cauza necesara si suficienta dependentei sale.

Nu face aceasta eroare. Cauzele problemelor umane care s-au dezvoltat pe o perioada mare de timp sunt mult mai complexe decat atat.

Tabelul trebuie sa fie utilizat simultan cu alte lecturi in legatura cu problema personala pe care o ai, luand in considerare multe, multe alte posibile cauze. Acesta este doar o piatra de temelie pentru o explorare profunda de sine si, eventual, o intelegere mai completa a propriei persoane. Nu dispera daca ai avut un trecut oribil sau dureros, multi oameni au trecut peste tot felul de experiente abominabile. De exemplu, multi copii au supravietuit circumstantelor nefericite si practicilor de crestere si educare deficitare.

 

Efecte posibile ale experientelor traumatice petrecute in copilarie

Nota: aceste relatii sugerate sunt doar ipoteze clinice si tendinte generale, nu consecinte invariabil previzibile. Dezvoltarea personalitatii se intinde pe o perioada prea lunga de timp si este prea complicata pentru a prezice rezultatul unei experiente din copilarie. In plus, toti parintii sunt uneori ostili, indulgenti, inconsecventi, supraprotectivi, ademenitori, etc., iar unii copii traiesc in conditii familiale oribile si devin totusi foarte sanatosi si bine adaptati ca adulti (Higgens, 1994). De asemenea, copiii nu se comporta in totalitate si mereu ca niste „victime pasive”, ei uneori contribuie si chiar provoaca problemele.dEpurtat.ro

Daca ai probleme, tratamentul psihoterapeutic, cursurile sau lecturile pentru dezvoltare personala pot fi eficiente. Ai grija sa nu te etichetezi pe tine sau pe parintii tai in mod eronat cu „tulburari” si, astfel, sa creezi o problema acolo unde nu exista nici una.

 

 

Experiente timpurii in perioada copilariei Reactia posibila a copilului sau la varsta sa adulta
Parinti supraprotectivi: parinti exagerat de dominatori in privinta ordinelor, criticilor, avertismentelor; parintele incurajeaza atasamente dependente, descurajeaza aptitudini; copilul nu-si atinge niciodata limitele Nesigur pe sine si pasiv-dependent: supus, slab, conformist, are nevoie mereu de ajutor, se simte inconfortabil, copilul devine fragil in loc de combativ (mai ales in cazul femeilor). Se simte umilit, este incet, uituc, obosit, rebel.
Parinti indulgenti care fac copiilor toate hatarurile:Ii spun copilului ca el este minunat, ii satisfac fiecare dorinta, coplesesc copilul cu daruri si dulciuri, uneori unul din parinti este mai iubitor decat celalalt. Narcisist, exigent, indisciplinat. Doreste atentie, poate fi fermecator, vorbaret si cu o incredere exagerata in sine atat timp cat lucrurile merg asa cum vrea el; apoi devine iritat si da vina pe ceilalti atunci cand lucrurile merg prost. Respinge regulile, chiar si pe cele rezonabile. Rareori initiatiaza vreun efort, rareori lucreaza din greu sau coopereaza. Se simte superior, nu tine cont de ceilalti sau ii exploateaza. Copiii singuri la parinti sunt predispusi la acest tip de comportament.
Parinte (parinti) neglijent(i) si fara emotii:Nu sunt ostili, ci ofera putin timp copilului, sunt inexpresivi, formali sau reci. Este posibil ca un parinte sa fie plecat de acasa. Saracia, slujba, moartea sau boala poate indeparta parintele sau reduce comunicarea. Schizoid, evita implicarile emotionale. Daca parintii nu pot comunica, nici copilul nu va putea invata sa o faca. Se retrage, se simte singur si va tine oamenii la distanta. Nu simte ca apartine unui grup sau ca va fi acceptat. Arata putine sentimente. Foloseste ca mecanism de aparare intelectualizarea si este superficial. Fiind tacut, copilul este considerat plictisitor si ignorat.
Respingerea parinteasca: Parintele il respinge si-l umileste in mod deschis pe copil. Zdrobeste increderea in sine a copilului (daca mama sau tata nu te vor mai iubi, cine o va face?). Daca se mai adauga si respingerea colegilor, de exemplu din cauza unor aptitudini academice sau sportive slabe, stima de sine a copilului este in continuare redusa. Evitant: furios, anxios sau amandoua. Copilul se simte nedorit, neiubit sau cel mai putin placut. Inconfortabil din punct de vedere social, de genul „lupului singuratic”, centrat pe sine, ranit de o respingere reala sau imaginata, devine imediat ostil sau auto-critic. Poate consuma droguri sau ii raneste pe ceilalti. Poate ajunge delincvent.
Parinti abuzivi: abuzul psihic sau verbal, ori amandoua. In unele cazuri, parintii se abuzeaza reciproc, nu abuzeaza copilul. Agresiv, temator sau nesigur pe el. Aproximativ jumatate dintre copii vor fi victime „pasive”, vor avea o stima de sine scazuta si se vor retrage social. Cealalta jumatate este furioasa si agresiva.Ambele tipuri au probleme psihologice si relationeaza disfunctional. O treime din ei devin parinti abuzivi, dar cei mai multi agresori nu au fost abuzati. Daca au fost doar martori ai violentei parentale cand erau copii, jumatate dintre ei isi vor abuza sotul/sotia sau vor fi abuzati. Fetele abuzate tind sa se marite cu barbati abuzivi, probabil pentru ca au avut un comportament deviant si agresiv ca adolescente si s-au maritat cu barbati similari lor.

 

 

 

Experiente tarzii in perioada copilariei Reactia posibila a copilului sau la varsta sa adulta
Parinti autoritari, dogmatici: parintele este seful necontestabil, care este extrem de pretentios, dominator, distant emotional si superior. Este indiferent la nevoile copilului. Nefericit, temator, iritabil si/sau dependent. Capricios & ursuz, se enerveaza rapid, dar deseori este vorba despre o atitudine pasiv-agresiva, incapabil sa tolereze presiunea sau stresul, fara scop si tinde sa nu fie de acord cu nimic sau sa se opuna oricaror initiative ale celor din jur. Gandeste in termeni absoluti: „lucrurile trebuie sa se faca in felul meu” sau „daca vrea sa se desparta de mine, este o curva”.
Parinti exagerat de permisivi: cer prea putin copilului, ii permit sa-si exprime liber impulsurile. (Parintele fie este receptiv la nevoile copilului, fie este rece la nevoile acestuia.) Rebel, impulsiv, fire dominatoare. Centrat pe sine, dar cu putin auto-control, este dezorganizat, pretentios si agresiv, fara ambitii explicite sau valori, lipsit de realizari.
Parinti perfectionisti: le pasa de copil, dar sunt foarte exigenti si cer standarde imposibile copilului, indeamna copilul sa faca mai bine, copilul este acceptat doar atunci cand da dovada de excelenta. Parintii sunt compulsivi. Ii invata responsabilitatea pe altii (prin vinovatie). Compulsiv, tensionat, auto-critic. Se comporta manierat, constiincios, cu obiective inalte, cu realizari, dar si le minimalizeaza, se simte inconfortabil, ramane perfectionist sau respinge ambitiile impuse de catre parinti. Nu tolereaza ambiguitatea sau isi suprima emotiile, dar este loial si traieste dupa reguli.
Parinti furiosi: parinti tensionati, coercitivi, iritabili. Copiii par sa se asemene cu parintele de sex opus. Cateva dovezi arata ca adolescentii baieti prezinta tipare de furie similare mamei lor; reactiile fetelor sunt similare tatilor.
Parinti ostili, punitivi: furia parintilor este revarsata asupra copilului astfel incat aceasta sa para „disciplina”. Sunt dominatori si grabiti sa pedepseasca. Parintele exagereaza si furnizeaza un model pentru comportamentul obraznic (acest lucru este diferit de disciplina normala). Exista prea putina indrumare parinteasca spre deloc.  Anti-social, nu simte „nici un bine”. Cu atitudine razboinica, egocentric, distras, razbunator, impulsiv, sfideaza legile.Se simte respins si crede ca in lume „functioneaza selectia naturala” – daca nu ai grija de tine, esti eliminat.Se poate autoflagela, se simte nesigur si cauta pedeapsa. Cauta slujbe care necesita persoane dure, se simte vinovat daca incearca sa se relaxeze. Are o dorinta odioasa de a se razbuna pe lume sau pe anumite persoane. Se poate lupta cu alti copii, poate deveni delincvent sau schizofrenic. 
Parinti dominati de copil: Prezinta temperamente isterice, plansete si alte forme de protest. Parintii docili capituleaza in fata tuturor cerintelor copilului pretentios.  Exigent, impulsiv, cu izbucniri de furie. Copilul devine centrat pe sine, nu doreste sa munceasca din greu, daca parintele nu „i se supune” se simte neiubit, nu ia in seama drepturile celorlalti. Cand este provocat, e de parere ca el este Ok, tu nu esti Ok.
Parintele adorator, binevoitor: copilul este premiat constant pentru „performante”. Comportament dramatic. Parintii cauta, de asemenea, atentia.  Personalitate histrionica. Joaca mereu teatru. Ii manipuleaza pe altii, e nestatornic, flirteaza, imatur ca un copil, temperamental si cu o judecata deficitara, emotional, dar sarmant. Sunt persoane dependente. Se asteapta ca ceilalti sa-i iubeasca, deci sunt deseori dezamagiti.
Parintele ipohondru: sunt exagerate durerile de cap, oboseala si alte probleme.  Se ingrijoreaza in privinta sanatatii, se simte cam rau. Vorbeste despre boli, primeste simpatie si foloseste asta ca motiv pentru a nu se stradui din greu. 
Parintele emotional, inconsecvent: uneori ridica tonul, alteori este iubitor. Imprevizibil. Cand parintii sunt in dezacord, copilul este prins la mijloc; adica unul este indulgent, celalalt strict. Pot ameninta cu pedeapsa, dar uita. Deseori exista o rivalitate intre frati.  Pasiv-agresiv, anxios, opune rezistenta. Se afla in conflict cu parintii si cu alte autoritati. Incapatanat, singuratic sau rebel, necooperant, uneori dependent, iritabil, reactioneaza exploziv, este certaret, se simte neinteles si tratat gresit, uneori nerabdator sa paraseasca domiciliul. Parintii inconsecventi produc copii inconsecventi (tacuti si furiosi) pentru ca nu stiu la ce sa se astepte. Acestia invata sa se revolte in timp ce par sa se conformeze. 
Parinti alcoolici: folosesc droguri sau alcool ca sa scape de probleme sau ca sa faca fata emotiilor. Il pot ignora, abuza, rusina, seduce sau il pot face de ras pe copil.  Foarte responsabil, anxios sau alcoolic. Copiii alcoolicilor pot experimenta numeroase reactii: 1. Eroul responsabil – ii pasa de familie, crede ca ar trebui sa detina controlul asupra tuturor; 2. Tapul ispasitor – este invinovatit pentru orice, devine rebel si alcoolic;3. Mascota sau amicul de bauta – devine clovnul sau terapeutul cercului de amici.

4. Copilul ratacit – se simte lipsit de importanta, singur, lipsit de putere. El invata 3 reguli: „sa nu ai incredere, sa nu vorbesti si sa nu simti”.

Copiii parintilor alcoolici sunt de doua ori mai predispusi sa consume droguri. Femeile sunt predipuse la temeri, depresie, probleme maritale si probleme cu copiii.

 

Tatal cu dosar penal: antisocial.  Tendinte criminale. Atunci cand copilul sau adolescentul vede ca parintele il respinge, nu-i pasa de el si il uraste, el va deveni agresiv. (generand conflicte si mintind). 
Parinte ambivalent: Spune ceva si face altceva: „te iubesc”, dar pare indiferent, „Sunt mama/tatal ta/tau”, dar se comporta ca un amic sau se comporta ademenitor.  Confuz, nu poate forma relatii apropiate. Are loc o criza de identitate, nesigur despre ceea ce ar trebui sa simta fata de altii, se poate retrage si deveni apatic, gandind ca este zapacit. 
Parintele exagerat de implicat: continua sa-si contacteze zilnic copiii aflati la facultate, sunt „cei mai buni prieteni”, se supara foarte rau cand copilul de 18-20 de ani decide asupra unui stil de viata diferit; de exemplu incearca ocazional droguri, face sex, se casatoreste cu o persoana de alta religie si chiar refuza sa se mute in tara natala dupa terminarea facultatii.  Dependent, se simte vinovat, este rebel. Se bucura de atentia si grija parinteasca, se teme sa nu contacteze sau sa-si dezamageasca parintele, il lasa pe parinte sa-i directioneze viata sau urmeaza cu grija obiectivele care-i supara pe parinti, dar ii tine pe acestia bine informati sau e posibil sa nu aiba propriile scopuri. 
Parintele ademenitor din punct de vedere emotional: copilul devine sursa de iubire a parintelui; astfel ofera o atentie extravaganta copilului. Atentia devine un abuz care il face sa „se simta bine”, dar dragostea ia o forma dominatoare (sufocanta) in viata copilului.  Depresie, adictii, relatii deficitare. Copilul se lupta sa scape, dar este greu sau imposibil sa gaseasca o dragoste mai buna decat a mamei sau a tatalui. Ajunge la depresie, depreciere de sine, tulburari de alimentatie, adictii, relatii romantice deficitare. 
Parinti care trec printr-un divort amar: divortul poate implica mai multe traume: aude certuri, vede abuzul, pierde contactul zilnic cu unul din parinti, este obligat sa se mute sau sa traiasca la standarde scazute, este expus la criticile pline de ura ale unuia sau ambilor parinti, se simte culpabilizat pentru divort si este obligat sa decida cu care parinte sa locuiasca. Nota: daca parintii divortati se comporta civilizat si cooperant, copiii se vor adapta mai bine si vor avea o stima de sine ridicata.  Probleme la scoala, se teme de dragoste. Stima de sine scazuta; problemele academice pot continua timp de 10 ani sau mai mult; anxietate si simtirea unei mari vinovatii (deseori fara nici o jusitificare). Se poate adapta bine in timpul divortului, dar ca tanar adult devine nefericit, se retrage in sine, fara nici un fel de concentrare asupra oricarui lucru, barbatii se vor teme ca femeile nu ii vor iubi, iar femeile se vor teme ca barbatii le vor insela. 
Pierderea unui parinte: indiferent de cauza pierderii, riscul depresiei si al altor tulburari creste daca relatiile cu parintele care traieste sunt deficitare; anxietate ridicata si viata nefericita acasa.  Tulburare depresiva la varsta adulta. Daca relatia cu parintele supravietuitor este problematica, exista o probabilitate de 75% pentru depresie sau alte tulburari psihiatrice. Fobiile si tulburarile de panica sunt asociate cu moartea parintelui. 
Tatal distant, inexpresiv: nu se implica in viata copilului decat atunci cand il critica sau este pretentios. Nu roaga frumos si nici nu spune „te iubesc”. Deseori tatal este ocupat sa-si castige existenta, este posibil ca acesta sa aiba succes profesional.  Se simte neimplinit, este obsesiv. Copilul tanjeste dupa aprobarea tatalui. Fara atentia din partea tatalui, copilul se simte gol pe interior – pe care incearca sa-l umple cu o activitate, cu sex, cu alcoolul sau castiga bani, dar aceste lucruri nu il ajuta. Deseori este rece si distant ca si tatal sau, dar poate invata sa iubeasca. 
A locuit doar cu mama: Cu sau fara un tata vitreg. Desigur, acest lucru poate include trauma unui divort al parintilor.  Sanatate precara, note proaste si comportament disfunctional. Copiii au un risc crescut cu 30% al problemelor de sanatate si al vatamarilor corporale; exista un risc de peste 50% de a esua sa promoveze clasa sau sa fie indisciplinat, 30-70% risc crescut de a avea probleme comportamentale, de ex., antisociale, conflicte sociale sau retragere in sine si dependenta. 70% dintre delincventi nu au tata. 
Mama angajata: desi viața familiei in care ambii parinti lucreaza sau a familiei cu un singur parinte este extrem de ocupata/alerta, exista cateva avantaje in afara de bani: mamele care lucreaza au mai putine suferinte fiziologice si mai putina depresie. De asemenea, tatii devin mai implicati in cresterea copilului.  Fiicele au incredere in sine, exista mai putine principii traditionale. Peste 60% dintre mame sunt angajate, iar fiicele lor par sa beneficieze de aceasta situatie. Fiicele cresc cu o mai mare incredere si stima de sine decat fiicele ale caror mame stau acasa. Astfel de fiice se afla mai putin sub controlul rolurilor de gen traditionale si au o relatie mai buna cu mamele lor. Mamele care stau acasa au o relatie mai buna cu fii lor
A hartui sau a fi hartuit de frati: 28% au conflicte numeroase cu un frate/sora; 17% au fost necajiti/hartuiti de un frate; deseori exista o agresiune mutuala.  Mai multa violenta, emotii si prea putine abilitati de adaptare. Mai multa violenta in familie. Femeile care au fost hartuite au prezentat o mai mare anxietate, dar nu si barbatii. Agresorii aveau o stima de sine mai ridicata, dar si o mai mare anxietate.Victimele pasive au fost mai depresive si mai anxioase decat cele care „au ripostat”.

 

 

Fragmente traduse si adaptate din Psychological Self-Help – Clayton Tuckker-Ladd

 

dyfashion.ro

Lasa un comentariu