Educarea copilului dificil



Multi parinti incep sa aiba dificultati cu copilul lor incepand cu varsta de 3 ani. Pana la aceasta varsta copilul este mai mult dresat decat educat. Dresajul consta in deprinderea insuflata copilului de a indeplini anumite actiuni in mod subconstient.

Mai tarziu, cand subconstientul trebuie inlocuit cu constientul, copilul dificil este greu de educat. El este mofturos, incapatanat si plangaret fara motiv real. Desi este foarte mic si nu le intelege pe toate, copilul prescolar fiind nemultumit de toate, devine mofturos.

La varsta prescolara, dificilul are un vocabular mereu repetat: “Nu vreau!”, “Lasa-ma in pace!”, “Te spun lui tata!”. Contrazice la fiecare pas, cand mama ii spune “Hai la plimbare!”, el raspunde, “Nu! Mi-e somn!”. Cand e chemat la culcare, raspunde: “Nu! Lasa-ma sa ma joc!”.

La orice incercare a parintilor de a-i impune vreo miscare, plange. Toata ziua e negativist. Are accese de furie in care isi musca mainile, zgarie pe cei ce vor sa-l forteze sa nu mai faca lucruri dezagreabile, strica jucariile. Ar fi o greseala educativa ca asupra toanelor lor sa se faca doar glume si sa se rada de el.

Niciodata nu trebuie lasat un copil prescolar sa comande atitudinea lui, iar parintii sa se supuna. Dispretul si refuzul de a-i face pe plac sunt mai educative decat bataia. Copilul negativist se rasfata singur. Cand familia are musafiri, el vine sa se aseze pe genunchii mamei. In mijlocul conversatiilor generale, el incepe sa planga, cerand sa fie culcat caci i s-a facut somn.

Parintii isi pierd curajul si consulta doctor dupa doctor. Nu in medicamente isi vor gasi leacul, ci intr-o atitudine rationala, pozitiva. Trebuie ca treptat sa se ajunga la o unitate intre forma fizica, starea psihica, starea psihica si inteligenta unui copil.

In fata toanelor copilului trebuie sa se reziste. Dupa autolinistire sa i se explice ca parintii muncesc din greu pentru ca lui sa nu-i lipseasca nimic. Ca s-ar cadea ca el sa nu-si mai necajeasca parintii prin purtarile lui, ci sa le dea multumiri sufletesti. In liniste copilul este mai sensibil, intelege sfaturile bine altfel decat atunci cand este certat, lovit sau decat in momentele lui de furie.

La 4 ani copilul este apt de a intelege, daca i se explica ca toate bunatatile care ii usureaza si ii implinesc viata sunt un rezultat al muncii si inteligentei parintilor.

Sa se adauge ca parintii asteapta de la el sa continue traditia de munca harnica si cinstita. Exemplele si mai ales viata ordonata a parintilor pot modifica atitudinile naravase ale copilului. Comportarea parintilor fata de toti membrii familiei trebuie sa puna bazele disciplinei in casa si autodisciplinei la copil. Sa nu i se tolereze obraznicia, ingratitudinile si chiar mojiciile (sunt cazuri si rare!)

Intre 4 si 6 ani copilul este socotit prescolar. Este varsta la care copiii incep sa frecventeze gradinita si vin in contact cu alti copii. Trebuie mereu sfatuit sa aiba fata de colegii sai o atitudine corecta fata de educatoare o atitudine respectuoasa si sa asculte de sfaturile ce i se dau. Copilul nu trebuie sa fie las (sa i se explice ce este lasitatea) si mai egoist, infumurat.

Desigur ca familia poate avea o mare influenta educativa. O familie bine organizata influenteaza in bine caracterul copilului. Daca in familie este dezbinare, daca tatal nu are destul tact si este lipsit de autoritate in conducerea familiei, educatia copilului sufera.

Trebuie sa existe un strans contact intre actiunile parintilor si munca instructiv-educativa a educatoarelor gradinitei. Un copil bine educat este multumit de viata pe care o duce la el acasa si in scoala, fie este recunoscator celor care muncesc pentru ridicarea sa. Fiecare copil trebuie educat sa fie multumit de ceea ce are si nu nefericit de ceea ce nu are.

Cand se urmareste educarea unui copil dificil trebuie sa se aiba in vedere si temperamentul lui. Alte mijloace trebuie utilizate pentru educarea unui copil impulsiv, care nu isi poate stapani emotiile si senzatiile, si alte masuri trebuie luate pentru cei care sunt fara vlaga psihica care nu au incredere in fortele lor intelectuale si sunt indolenti, lipsiti de curaj.

Cei impulsivi trebuie pusi sa traiasca intr-un mediu cu calm, intre oameni ordonati cu ore fixe de masa si culcare, sa evite societatea familiala zgomotoasa, petrecareata, pusa numai (sau prea mult) pe distractii ieftine.

Pentru cei descurajati si apatici trebuie aduse modificarile de conjunctura. Sa se creeze in jurul lor o atmosfera stimulanta, provocandu-i la discutii interesante si facandu-i sa traiasca intr-o societate de oameni optimisti, energici, care sa fie in stare sa canalizeze straduintele copilului spre un anumit domeniu de activitate.

Un temperament greu adaptabil la trairea de toate zilele este influentat negativ in ceea ce priveste posibilitatile psiho-intelectuale ale copilului.
Dar forma acestora nu trebuie socotita definitiva, ea se poate remedia. Copiii dificili nu sunt usor de educat.

Intre 5 si 10 ani copilul dificil este mai greu de condus, este rautacios si vrea sa-si impuna vointa, isi terorizeaza parintii, nu mananca chiar cand ii este foame, ca sa o necajeasca pe mama lui, simuland ca ar fi bolnav. Corpul a crescut, dar esenta tot rautacioasa a ramas.

E dat la scoala la 6-7 ani. Cand pentru prima oara unul din parinti il duce la scoala, sta de vorba cu unul din factorii de conducere.

Nu uita sa-i spuna: “Copilul nostru este nervos. Nu este rautacios, desi uneori pare. Are inima buna. Trebuie tinut ceva mai mult in haturi e foarte sensibil asa ca trebuie sa fiti indulgenti cu el”. Despre temperamentul lui nesociabil si nedisciplinat, mama evita sa vorbeasca sperand ca scoala il va indrepta.

La 6-7 ani, scolarul dificil incepe sa-si prepare emanciparea. Vine acasa de la scoala cu intarziere, nu povesteste parintilor nimic din cea ce nu-i convine, raspunde rastit, obraznic la intrebarile celor din casa. Cand pleaca de acasa la un coleg nu vrea sa dea nimanui nici o veste despre locul unde merge si ceea ce face acolo. Cand vine acasa, mama il intreaba timida: “Unde ai fost?”, el raspunde plictisit: “Unde am avut treaba!”.

La 9-10 ani se crede un personaj puternic. Isi da parerea asupra competentei profesorilor, judeca pe toti membrii familiei, isi contrazice parintii in toate problemele aflate in discutie.

La 11 ani copilul cotat ca dificil este in plina pubertate. Incepe varsta de transformare, in care unii preadolescenti capata ciudatenii, altii se prefac ca le au. La aceasta varsta mai toti baietii sunt, fizic, urati. Ei se uita mereu in oglinda, se cred posesorii unui fizic distins, se autoadmira.

La 14 ani se uita in sus la parinti, isi dau aere de savanti, mai ales daca ei nu sunt din familie de intelectuali. Mai ales mama ii incurajeaza aberatiile, il lauda in fata tuturor cunoscutilor: “Ce mult se cere azi elevilor. Fiul meu este supradotat. El imi explica lucruri pe care nici nu le pot intelege.” Elevul se lauda ca este invidiat de colegi, doar unii profesori il nesocotesc din invidie sau din rautate.

Ce greseli! Parintii nu trebuie sa fie umili in fata copilului, chiar cand situatia lor intelectuala este modesta. Daca urmarim biografiile oamenilor celebrii, constatam ca majoritatea lor au provenit din familii de tarani si muncitori care au stiut sa-i invete pe copii ce rol important joaca munca in viata.

Intre oamenii ilustri ai caror parinti cu situatii materiale modeste, au fost domni si au reusit sa le dea o educatie superioara mentionez: Pasteur, Fleming, Pavlov, Gorski, G. Marinescu. G. Cosbuc, I. Creanga, N. Iorga, Michelangelor, Einstain, etc.

Adolescentul rau educat este foarte mandru. Considera pe fruntasul scolii ca pe niste tocilari prosti. Este sigur de el, indraznet. Ii plac prietenii flecari si egoisti. Mama lui il adora, il indoapa cu bani, dar nu uita sa repete: “Sa nu afle tata! …”

Adolescentul naravit isi da aere de om emancipat. Parintii lui cred ca rolul lor este sa multumeasca baiatului in toate directiile. Fiul le pricepe toate slabiciunile, stie ca ei aproba tot ce planuieste el si se lasa antrenat de o fantezie care il face sa se considere om gata format, atotstiutor si cunoscator in toate.

Autoaprecirea ce si-o face un astfel de copil de multe ori este stimulata si de replicile incurajatoare pe care i le dau unii parinti sau mediul a carui pregatire in viata este sub limita atinsa de copil. Dar si mai mult este determinata de gresita educatie pe care i-au dat-o pana atunci, caci nu trebuie sa uitam ca un copil bine educat nu-si poate permite sa judece calitatile intelectuale si pregatirea profesionala a parintilor, sau sa-i interpeleze punandu-i in conditii de inferioritate.

In fata unui copil dificil parintii sa nu apara umili sau modesti in pretentii. Sa fie indrumatori si nu timorati de pretentiile lui.

Desigur ca un asemenea adolescent va imputa parintilor ca sunt depasiti si demodati. I se va raspunde ca progresul de azi in toate domeniile e bazat pe experienta si munca oamenilor din trecut. Sa nu i se permita sa traga o perdea intre el si viata reala. Nu este obligatoriu ca parintii sa pretinda de la copil dragoste deosebita, dar au obligatia sa-i ceara sa fie respectati.

Dupa cum un medic trebuie sa fie rabdator cu pacientii sai, un parinte trebuie sa fie rabdator cu copilul lui. Zilnic si mereu trebuie sa se aminteasca copilului rebel, ca omul trebuie sa fie intotdeauna punctual si raspunzator in indeplinirea obligatiilor scolare.

Trebuie indemnat sa nu fie neglijent cu lucrurile proprii – caiete, carti, haine si incaltaminte.
Fata de colegi trebuie sa fie onest si delicat. Sa nu se intovaraseasca cu prieteni mincinosi, lasi si obraznici. Desigur ca in multe cazuri modificarea caracterului se face greu. Dar un defect, oricat ar fi el de accentuat, poate fi lichidat numai prin straduinte staruitoare.

Trebuie insistat ca randuiala de fiecare zi sa si-o implineasca cu regularitate. Trebuie observate partile negative ale copilului dificil si trebuie activat pentru indreptarea lor. Educatia fizico-sportiva poate juca un rol important favorizand disciplinarea si autodisciplinarea. Un copil puternic din punct de vedere fizic este mai capabil de rabdare, stapanire de sine si rezistenta caci are sistemul nervos mai fortificat.

Un copil robust devine mai increzator in posibilitatile lui, mai curajos si cu un spirit de hotarare mai tenace.

Nu exista caracter, care sub influenta unei educatii bune si stapanitoare, sa nu poata fi modificat sau needucat daca parintele stie cum sa se comporte cu un astfel de copil dificil. Cu multa straduinta si persistenta, copilul poate deveni mai maleabil, iar conduita sa in familie si societate sa se schimbe in bine.

Educatorii constienti si rabdatori pot avea succese, transformand un copil aspru, grosolan, cu defecte de caracter, in unul delicat, amabil, politicos. Dar ca sa ajunga la un asemenea rezultat parintii trebuie sa fie bune exemple prin comportarea lor.

 

2 Raspunsuri pentru “Educarea copilului dificil”

  1. sandu vasilica says:

    fetita mea are 7 ani,este desteapta la scoala,daran ziua de zi cu zi nu se poarta foarte urat la scoala pentru ca este f nervoasa,de la 8 luni am duso la gradinita cand a anplinit 1 an doamna de acolo a anceput sami spuna ca e ff nervoasa dar am crezut ca o sai treaca cu timpu dar degeaba acuma are 7 ani si primesc dezamagiri de la scoala ca an clasa nu poate sa stea asezata an banca sa asculte este an miscare mereu nu este o fetita rea nu vorbeste urat dar comportamentu ei e mereu an miscare.as dori sami dati un sfat daca eu pot sa o educ mai bine sau sa merg cu ea la unpsiholog multumesc mult

  2. kjj says:

    e hiperactiva
    duceti o la medic

Lasa un comentariu