Distorsiuni de gandire la elevi



answear.ro

 

Denumite si distorsiuni cognitive, aceste tendinte dezadaptative ale gandirii pot avea ca punct de plecare pe de o parte experientele negative din copilarie si de mai tarziu, iar pe de alta parte preluarea modelelor parintilor si altor persoane semnificative (profesori, rude) privind interpretarea realitatii.

Judecatile pe care le fac parintii asupra propriei persoane, asupra evenimentelor de viata prezente si viitoare sunt preluate de copii si devin astfel tipare de interpretare a propriei persoane, a realitatii prezente si viitoare.

De exemplu, parintii pot afirma frecvent: “oamenii sunt rai; ca atare, nu merita sa ai incredere in nimeni”. Aceasta afirmatie insumeaza experientele pe care le-au avut in relatiile cu cei din jur. Copilul sau adolescentul preia acest tipar de gandire al parintilor care-i va produce anxietate sociala (teama nejustificata de a cunoaste alte persoane).

Pentru multi calificativele negative care le adreseaza parintii (de exemplu: “nu esti bun de nimic, n-o sa ajungi nimic”) devin un tipar defectuos de autoapreciere (fiind generalizari care pornesc din fapte singulare, ele minimalizeaza calitatile si reliefeaza defectele).

Acest tipar creeaza complexe de inferioritate, care blocheaza sansa de a-l invalida: in momentul in care adolescentul doreste sa se angajeze intr-o activitate se activeaza gandul (tiparul). “Nu sunt bun de nimic” sau “va urma un nou esec”.

Dupa o experienta personala negativa (o deceptie in dragoste sau prietenie) exista riscul ca adolescentul sa faca o generalizare de genul: “nu merita sa ai incredere in oameni”.
Mentionam cateva din erorile de gandire care apar cu cea mai mare frecventa: suprageneralizarea, personalizarea, gandirea bipolara in termeni de ‘alb – negru’, saltul la concluzii, catastrofizarea, folosirea lui ‘trebuie’.

1. Suprageneralizarea

Pe baza unui eveniment singular se fac generalizari asupra unor situatii variate. Ele se manifesta in limbaj prin utilizarea unor asa numiti cuantificatori universali ca de exemplu “intotdeauna”, “niciodata”, “de fiecare data”, “totul”.

In mediul scolar, profesorul (sau parintele acasa) ii poate spune elevului (copilului): “niciodata nu esti atent la ceea ce-ti spun”, “intotdeauna trebuie sa ma intrerupi”, “tot timpul raspunzi cu impertinenta”. Aceste generalizari creeaza implicit premisele mentinerii comportamentelor negative. Rationamentul este simplu si functioneaza implicit: “daca tot sunt un impertinent irecuperabil” ma voi comporta in consecinta.dEpurtat.ro

De fapt, sunt anulate sansele de schimbare (vezi efectele negative ale utilizarii etichetelor). De aceea se recomanda utilizarea unor cuantificatori particulari de genul: “uneori se intampla”, “de data aceasta”, “in aceasta situatie / caz”, etc.

2. Personalizarea

Persoana se considera singura responsabila pentru un eveniment negativ sau neplacut, cand de cele mai multe ori, de fapt, exista o prea mica baza pentru aceasta concluzie. Exemplu: “Din vina mea prietenii mei nu se simt bine cu mine.”

3. Gandirea in termeni de ‘alb – negru’

Se refera la tendinta de autoevaluare, de a-i evalua pe altii si de a evalua propria situatie in categorii extreme. Este un mod de a rationa extremist, lipsit de nuante. Daca un rezultat nu este conform expectantelor, unii elevi il pot considera un esec total. Exemple: “Ori sunt cel mai bun din clasa la materia X ori nu mai invat deloc. Nu imi place sa fiu mediocru.” “Trebuie sa intru la facultate, altfel inseamna ca nu sunt bun de nimic.”

4. Saltul la concluzii

Elevul ajunge la o concluzie negativa chiar si atunci cand nu are suficiente informatii pentru a lua o decizie corecta si realista. Exemplu: “Pentru ca nu am reusit sa retin o formula matematica nu am o memorie buna.” sau “Pentru ca nu am inteles suficient de bine lectia cred ca nu pot sa invat la acea materie.”

5. Catastrofizarea sau deformarea selectiva

Catastrofizarea consta in supraevaluarea propriilor greseli simultan cu o subevaluare a aspectele pozitive ale propriului comportament sau ale unor situatii parcurse. Aceasta viziune distorsionata are ca si consecinte o stima de sine scazuta, lipsa increderii in sine. De pilda poate fi cazul unei adolescente care petrece o seara excelenta cu prietenii, dar care nu retine dupa aceea decat o reflectie anodina pe care a facut-o una din colege in legatura cu emotivitatea ei sau un elev face inferenta “Am luat o nota mica la fizica – voi fi cel mai slab elev din clasa la aceasta materie.”

6. Folosirea lui ‘trebuie’

Impunerea de catre adulti a unor standarde prea ridicate, nerealiste poate duce la descurajare si neincredere din partea copilului sau adolescentului. Inducerea la copil a ideii ca trebuie sa fie mereu fericit si stapan pe sentimentele lui, ca oamenii normali nu sunt niciodata nelinistiti va duce la ideea gresita a unui perfectionism emotional.

Exemple: “Trebuie sa fii cel mai bun!” sau “Trebuie sa reusesc cu orice pret sa obtin ceea ce mi-am propus” – nerealizarea acestor standarde duce la descurajare si neincredere, elevul ajungand ca fie convins ca nu are valoare daca nu ajunge la standardele impuse. Alternativa o constituie reformularea ideilor prezentate anterior, astfel incat sa fie introduse de sintagme de genul “mi-ar place sa …”, “ar fi bine ca …”

 

Fragmente din Psihologie Educationala si Elemente de Psihologia Dezvoltarii – Lect. Dr. Viorel Mih

dyfashion.ro

Un raspuns pentru “Distorsiuni de gandire la elevi”

  1. bobby says:

    dece nu se poate downloada ???????

Lasa un comentariu