Disfunctii in procesul de invatare



avon.ro

 

Oboseala

In activitatea de invatare a unui regim rational de munca si odihna este fundamental. Exista o anumita capacitate de activitate intelectuala. Cand aceasta este suprasolicitata apare oboseala, care se manifesta in rezultatele slabe ale activitatii de invatare. Oboseala se instaleaza treptat si marcheaza limitele capacitatii de lucru a celulelor nervoase.
Cresterea cantitatii de adrenalina in sange si urina constituie un semnal pentru cresterea tensiunii psihosenzoriale, psihomotorii sau intelectuale a individului.

Aceasta tensiune se afla in relatie cu activitatea sistemelor neuronale aflate in mezencefal (trunchiul cerebral), care au rol decisiv in mecanismele trezirii si ale starii de activitate. Actiunea acestor sisteme neuronale asupra altor structuri nervoase conduce la eliberarea de substante chimice, care intervin direct in mentinerea starii de activitate a organismului. Oboseala se explica prin actiunea neurochimica asupra sistemelor neuronale respective (J. Scherrer, 1993, p. 32).

Starea de dezechilibru homeostatic este intim legata de factorii obiectivi ai oboselii. Dupa restabilirea echilibrului homeostatic, in urma unor demersuri multiple de autoreglare si autoadaptare prin mecanisme de feedback, dispare si senzatia ca fenomen subiectiv al oboselii. Epistemologia genetica a lui J. Piaget are in vedere tocmai tendinta intrinseca spre echilibrarea homeostatica a organismului.

Acest fapt solicita din partea educatorului cunoasterea sistemelor de autoreglare, care se gasesc pe toate palierele organizarii vitale, precum si actiuni de adaptare a procesului didactic la ritmurile de autoreglare a subiectilor. In caz de supraincarcare si stres acest echilibru este tulburat si apare reactia de inhibitie, depresiunea nervoasa, hipomnezia, diminaurea atentiei etc.

Sanatatea elevilor trebuie aparata si pastrata. Uneori ei muncesc prea mult, iar acest fapt are efecte negative asupra activitatii de invatare. In plus, fata de orele care se consuma cu lectii, de multe ori ei lucreaza tot atat sau chiar mai mult pentru a-si pregati temele acasa. Daca adunam orele de la lectii cu cele necesare acasa pentru efectuarea exercitiilor vom afla un numar de unsprezece sau mai mare de ore care pot constitui sursa supraincarcarii si a oboselii intelectuale.

Cand se depasesc capacitatile functionale ale celulelor corticale apare surmenajul, ca o forma cronica de oboseala. La inceput se manifesta prin iritabilitate sau chiar agresivitate. Ulterior scade masiv nivelul activitatii de invatare, apare o senzatie de resemnare si o tendinta spre depresiune nervoasa si izolare fata de ceilalti elevi.

Surmenajul poate provoca diverse tulburari nervoase si circulatorii, dureri de cap, palpitatii, ameteli, lipsa poftei de mancare etc.
In decursul unei zile de activitate scolara capacitatea de munca variaza astfel: in ora a doua si a treia, la elevii de liceu si in ora a patra, productivitatea invatarii este maxima; incepand cu ora a patra si a cincea curba capacitatii de munca scade si, treptat, se instaleaza oboseala. in general, dupa o ora si jumatate de la masa de pranz capacitatea de invatare se afla in crestere, atinge un maxim de somn.

Periodicitatea desfasurarii proceselor fiziologice caracterizeaza starea normala a organismului. In urma somnului capacitatea celulelor corticale se reface si intensitatea proceselor fiziologice se afla in crestere. Ea se mentine in crestere pana la amiaza, cand incepe sa scada treptat. Activitatea intelectuala sau psihosenzoriala (vizuala, auditiva etc.) corespunde acestei cresteri sau scaderi.avon.ro

Cand scaderea este mare si se continua efortul mental apare oboseala cronica si, imediat dupa ea, surmenajul.
Oboseala poate fi prevenita printr-un regim normal de activitate si odihna. De asemenea, ea poate fi inlaturata prin alternarea activitatilor, de exemplu a activitatii intelectuale cu una fizica. Modificarea caracterului activitatii insa are efect pozitiv numai atunci cand exista deja o anumita doza de oboseala prealabila.

In sfarsit, oboseala poate fi prevenita prin pauze. Dar si in legatura cu pauzele se ridica unele probleme. Mai avantajoasa pentru organism este o activitate prelungita, care nu presupune pauze frecvente, intrucat in acest fel este solicitat un consum mai mic de energie nervoasa. O pauza prea mare la amiaza (de exemplu, mai mare de doua ore) sau pauzele prea frecvente nu sunt indicate, deoarece se pierd efectele antrenarii in activitate si elevul isi reface mai greu dispozitia de a invata (apud I. Radu, 1974, p. 37).

Evaluarea sau considerarea superficiala a suprasolicitarii si oboselii are consecinte negative nu numai in plan individual, dar si in plan social. Societatea democratica resimte nevoia unor cadre de calificare superioara, cu un inalt spirit creator si novator.

In acelasi timp, suprasolicitarea si oboseala, atunci cand se manifesta, submineaza bazele psihofiziologice ale pregatirii unor astfel de cadre. Iata pentru ce invatamantul este necesar sa-si intareasca eforturile pentru inlaturarea supraincarcarii si a suprasolicitarii intelectuale a tineretului studios.

Starea de neatentie

Oboseala se traduce prin incapacitatea de a fi atent si a memora materialul de invatat sau prin imposibilitatea de a fi atent si a urmari lectiile. Pe masura ce oboseala se instaleaza, in timp, performantele scad. Deci o buna performanta mentala necesita un nivel de atentie ridicat. O atentie exagerata nu poate fi mentinuta mult timp, intrucat subiectiv ea este epuizanta, iar obiectiv performanta scade mai repede. Un nivel scazut al atentiei nu permite decat o performanta pe masura, adica mediocra.

De obicei, comunicarea verbala a profesorului cu elevii orienteaza perceptia acestora, pregateste organismul pentru receptionarea adecvata a informatiilor. Atentia este orientarea selectiva si concentrarea activitatii psihice asupra unei teme propuse, ceea ce are ca rezultat o predare mai eficace si o asimilare mai temeinica a sistemului de informatii incluse in tema respectiva. Se intelege ca starea de neatentie nu poate conduce la aceste efecte pozitive.

Atentia nu este un proces psihic, cu un continut propriu, ci o caracteristica a proceselor psihice, esentiala pentru buna desfasurare a procesului de invatamant. Conditiile sau factorii care franeaza, blocheaza sau fac imposibila atentia elevilor in activitatea educationala sunt numerosi.

In primul rand, dupa cum am vazut, starea de neatentie este determinata de oboseala. Oboseala nu este o maladie, ci o slabiciune nervoasa care face dificila concentrarea activitatii psihice la lectii sau in procesul de invatare.

Neatentia este provocata, de asemenea, de absenta interesului pentru problemele care reprezinta continutul lectiilor sau pentru materialul de invatat. Lipsa interesului este grava atunci cand se manifesta sistematic. Pentru captarea atentiei se poate incepe cu stimularea intereselor cognitive prin diferite actiuni educationale pe care le poate adopta profesorul sau prin schimbarea atitudinii fata de obiectul de invatamant in cauza realizata de elevul insusi.

Trebuie inlaturat efectul diferitelor boli care pot cauza starea de neatentie: cefaleele, durerile abdominale, deficientele de vedere sau auz. in aceste cazuri este necesara interventia medicilor, care au datoria de a prescrie si aplica tratamente adecvate.

Exista, totodata, numerosi stimuli laturalnici care pot declansa starea de neatentie. Asa sunt variatele forme de zgomot venite din afara clasei sau din afara locului unde se invata (locuinta, biblioteca). Starea de neatentie poate fi mai mare cand elevii se enerveaza sau se supara pe cei care produc zgomote. Efectele atitudinii fata de agentii care induc starea de neatentie au putut fi decelate si pe cale experimentala. Un grup de subiecti cercetati de K.H. Baker aveau sarcina sa execute anumite calcule mentale intr-o ambianta zgomotoasa si una linistita.

Unei grupe i s-a sugerat ca in timpul zgomotului rezultatele obtinute in calculul mental se vor inrautati; altei grupe i s-a sugerat ca zgomotul va contribui la imbunatatirea rezultatelor. S-a constatat ca rezultatele la care au ajuns cele doua grupe de subiecti au fost in concordanta cu ideea sugerata fiecareia (apud M. Rosca, 1976, p. 375).

Dar nu in mod neconditionat prezenta agentilor perturbatori are ca efect determinarea starii de neatentie. Printr-un efort voluntar de concentrare a activitatii psihice elevii pot sa inlature consecintele acestora. Efortul insa ca si consumul de energie sunt mari in astfel de situatii, dar esentialul este faptul ca nu diminueaza eficienta activitatii de invatare.

Sunt si cazuri cand actiunea agentilor perturbatori nu numai ca nu afecteaza capacitatea invatarii, ci dimpotriva, o sporesc. De pilda, sunt elevi care invata mai bine cand aud o muzica placuta. Conditia este ca muzica sa nu aiba o intensitate prea mare, pentru a trece ea pe primul plan si a situa in planul al doilea activitatea de invatare.

Starea de neatentie este evitata cand profesorul preda in mod atractiv materialul, cand in timpul predarii accentueaza unele probleme si cand lectia insasi prezinta insemnatate pentru elevi.

Stresul psihic

Stresul psihic este o suprasolicitare mentala sau nervoasa careia ii facem fata cu multa greutate, uzura, suferinta la care este supus organismul. El consta in raspunsurile psihologice si fiziologice pe care organismul le da la actiunile agresoare. Stresul inseamna neliniste, teama, nesiguranta, insecuritate. Stresul consta intr-o stare de tensiune afectiva. Dar tensiunea emotionala nu atinge intotdeauna dimensiunea stresului.

De aceea, emotia intensa nu se identifica cu stresul. Stresul este o exacerbare a tensiunii emotionale. Cand se instaleaza, intra in actiune mecanisme constiente sau inconstiente de aparare a caror finalitate consta in inlaturarea pericolului si reducerea tensiunii.

Stresul poate aparea in orice moment al interactiunii organismului cu agentii stresori. El isi are geneza in supradimensionarea pericolului, in incapacitatea de adaptare a organismului, in sentimentul de insecuritate sau in constientizarea caracterului nociv al unei adaptari dificile.

In plus, sacrificarea unor pulsiuni, trebuinte instinctuale creeaza conflicte la nivelul subconstientului ori al inconstientului iar presiunea exercitata de aceste conflicte spre suprafata, spre nivelul constient al psihicului poate si ea sa dea nastere stresului (cf. I.B. Iamanaescu, 1993, p. 68).

Agentii stresori au un caracter provocator, agresiv, neasteptat, neobisnuit care ameninta individul. Situatiile stresante se caracterizeaza prin intensitate deosebita, bruschete si tendinta amenintatoare.

In scoala exista numeroase solicitari, situatii conflictuale, emotii carora elevul este chemat sa le faca fata. Atunci cand acestea sunt prea intense si persistente nu lasa timp suficient pentru refacerea si restabilirea echilibrului psihic. Ele pot invinge rezistenta organismului si, astfel, fac posibila manifestarea stresului.

Stresul apare cand mentinerea echilibrului organismului in situatiile conflictuale cere eforturi prea mari. Situatiile stresante si agentii stresori preseaza permanent asupra noastra si, tot permanent, noi ne adaptam in mod corespunzator la actiunea lor. Esential este, insa, sa cunoastem modalitatile de a reduce efectele negative pe care le determina. Ceea ce trebuie sa retinem este ca adaptarea la incordari si tensiuni depinde, in mare masura, de noi insine, sta in puterea noastra; fiecare organism are sistemul lui de raspunsuri la situatiile si agentii stresori.

Acestea depind de particularitatile individuale ale fiecarui om si de starea concreta a organismului in timpul actiunii stresante. Chiar si reactiile individuale se modifica in timp, intrucat se produce adaptarea la stres. H. Selye (1930) arata ca stresul este si suferinta si lupta. Este lupta pentru ca organismul trebuie sa mentina echilibrul homeostatic, chiar si atunci cand se produc vatamari si leziuni ale tesuturilor.

In starea de repaus secretia de adrenalina este mica. In timpul unei activitati obisnuite ea se dubleaza, in caz de stres moderat cresterea este de trei patru ori mai mare, iar in timpul unui stres deosebit de puternic este foarte mare. La indivizii umani aceste fenomene se manifesta sub influenta unor emotii deosebit de intense si prelungite.

Importanta este semnificatia pe care omul o acorda situatiilor stresante sau agentilor stresori. in sensul ca acestea sunt percepute si interpretate ca fiind stresante. Ele sunt traite subiectiv ca disconfort sau tensiune psihica, care solicita persoana pana aproape sau chiar pana dincolo de limitele capacitatilor ei adaptative.

 

Situatiile stresante si agentii stresori actioneaza asupra organismului prin intermediul cuvantului, adica prin sistemul de semne verbale. Pe aceasta cale structurile nervoase intrate in actiune pot sa descifreze semnificatia amenintatoare a agentilor stresori, pentru ca numai pe aceasta cale mesajele respective pot sa ajunga la creier.

Sigur ca tensiunea emotionala isi are importanta ei. Tot atat de necesara este si o anumita activitare cerebrala. La fel trebuinta de a realiza si cea de afirmare. in general, tensiunea psihica face ca activitatea mentala sau gandirea sa depaseasca stereotipiile si sa dobandeasca un caracter creator. De aceea, D.P. Ausubel, F.G. Robinson si numerosi alti autori sustin ca un anumit nivel al stresului este benefic pentru activitatea umana.
Se releva ca stresul nu este identic cu emotia. Stresul si emotia sunt rezultatul anticiparii unui pericol. Amandoua aceste fenomene psihice stau la baza mobilizarii fortelor organismului pentru a face fata pericolului sau pentru a-l inlatura. Stresul nu se confunda cu emotia pentru faptul ca exista numeroase stari afective (satisfactia, bucuria, multumirea etc.) care nu au nici o legatura cu stresul.
Ioan Bradu Iamandescu (1993) analizeaza situatiile in care stresul genereaza diverse boli ale organismului.

Mai intai, precizeaza ca, stresul este o reactie a intregului organism, nu numai a psihicului. Stresul actioneaza in mod prioritar asupra organelor si aparatelor cu o bogata inervatie vegetativa, cum sunt cele cardiovascular, respirator, digestiv, precum si asupra unor functii generale care au rol fundamental in pastrarea homeostaziei intregului organism.

In sinteza, se releva:

a) boala este produsa de un complex de factori etiologici care actioneaza sumativ cu un stres psihic;

b) stresul contribuie la ritmarea proceselor evolutive ale bolii odata instalate;

c) el creeaza teren pentru intretinerea evolutiei prelungite sau cronice a unei boli;

d) de asemenea, poate aparea ca factor declansator nemijlocit al bolii.

Cand aparatul cardiovascular functioneaza normal stresul produce doar reactii emotionale reversibile. in conditiile unui stres prelungit, cu reactii fiziologice de mare intensitate se pot manifesta pattern-uri psihocardiovasculare care, la randul lor, prin repetare, pregatesc terenul pentru manifestarea unor boli, cum este ulcerul si hipertensiunea arteriala. Cand stresul psihic este asociat cu actiunea unor factori de risc (alimentatia nerationala, sedentarismul, fumatul, alcoolul etc.) el poate genera tahicardia atriala, hipertonie, anxietate, depresiune psihica si alte tulburari grave.

La randul ei, boala poate constitui sursa pentru stresul psihic. In legatura cu acest aspect foarte importanta este atitudinea bolnavului fata de maladia sa, constientizarea bolii, increderea ca o va invinge.

O mentiune trebuie facuta in legatura cu efectele privarii de somn. Exista situatii cand pregatirea pentru examene ii rapeste elevului multe nopti nedormite, sau il obliga sa doarma insuficient. Acest fapt conduce la instalarea stresului. Oamenii, voluntari, dupa treizeci-saizeci de ore de nesomn devin iritabili, au iluzii optice, le scade atentia. Dupa nouazeci de ore de nesomn manifesta halucinatii si idei de persecutie, tulburari de vorbire, dezorientare in timp si spatiu. Dupa cinci zile apar psihoze.

Privarea de somn este efect al stresului, pentru ca sunt blocate procesele de refacere care au loc in celulele nervoase. In acelasi timp, ea este si cauza a stresului pentru ca, dupa cum am vazut, duce la manifestarea lui.

Exista si o serie de mijloace de prevenire si evitare a stresului. Vom prezenta doar cateva dintre ele. Un rol deosebit il are anticiparea actiunii situatiei stresante sau a agentilor stresori si cunoasterea consecintelor pe care le poate exercita influenta acestora asupra noastra. Anticiparea si constientizarea consecintelor ne orienteaza spre inlaturarea sau evitarea pericolului care ne ameninta, iar cand nu pot fi inlaturate sau evitate ne mobilizeaza fortele de care dispunem pentru a reduce sau slabi tensiunea emotionala produsa de ele.

Anticiparea esecului la un examen il determina pe elev sa se mobilizeze si, printr-o pregatire temeinica, sa promoveze examenul respectiv, sa iasa invingator din starea de stres si aceasta sa nu mai aiba obiect.

Un alt mijloc prin care se poate face fata stresului sau prin care se poate reduce tensiunea psihica este obisnuirea in copilarie de a infrunta diferite situatii stresante sau actiunea agentilor stresori. Trebuie stimulata increderea in fortele proprii, familiarizarea cu imprejurari cat mai variate ce pot dobandi caracter stresant.

In scoala, promovarea spiritului de cooperare in cadrul grupului clasei, educarea membrilor grupului de a face fata unor evenimente scolare care pot provoca tensiuni psihice (competitii, examene etc.), instalarea unui climat de solidaritate in relatiile interpersonale sunt de natura sa contribuie la evitarea stresului psihic. Exersarea in acest sens in cadrul familiei si al grupului de elevi va asigura conditiile ca elevul sa fie pregatit pentru cazurile cand poate aparea stresul.

Comutarea atentiei de la o situatie care are un caracter stresant la o alta situatie ce poate provoca emotii pozitive este un procedeu util pentru slabirea, atenuarea si chiar inlaturarea efectului agentilor stresori, adica a tensiunii nervoase care a pus stapanire pe elev. Este recomandabil ca elevul sa se concentreze prin eforturi intense, pe activitati placute, interesante, utile, pentru ca ele pot inlocui efectul situatiilor stresante.

Acest lucru nu este usor de realizat, dar el este posibil, intrucat creierul uman functioneaza pe baza anumitor legi naturale iar una dintre ele este aceea dupa care un factor de excitatie intr-o zona cerebrala produce inhibitie in zonele invecinate. Cand ne centram pe o alta activitate se produce inhibitie, adica protectie in zona cortexului anterior excitata.

Un mijloc de lupta impotriva stresului este acela de a evalua corect aptitudinile elevului pentru o forma sau alta a invatamantului superior sau pentru o anumita profesiune. Pentru ca dezacordul dintre cerintele diferitelor universitati sau ale diverselor profesiuni si posibilitati ale fiecarui tanar constituie una dintre sursele cele mai raspandite pentru instalarea stresului psihic.

 

 

Fragmente din Psihologie scolara – F. Turcu

avon.ro

Lasa un comentariu