Din intelepciunea Taoista – Urmeaza-l pe Tao



nichiduta.ro

Viata este limitata, dar cunoasterea nu are limite. Este absurd sa te folosesti de ceea ce este limitat pentru a cauta ceea ce este nelimitat. Stiind acest lucru, daca actionam totusi in functie de cunoasterea noastra, nu vom putea evita pericolele.

Nu faceti bine de dragul profitului; daca faceti rau, incercati cel putin sa nu distrugeti prea mult. Calea fireasca pentru pastrarea sanatatii trupului, pentru mentinerea vietii, hranirea sinelui interior si atingerea longevitatii consta in a trai la unison cu Tao al naturii proprii.

Ce inseamna acest Tao al naturii proprii? Pentru a intelege mai bine acest lucru, va voi spune cateva povestiri.

CIOPLITORUL IN LEMN

Ching, cioplitorul in lemn, era cunoscut ca regele lemnului.
Odata, el a sculptat un cadru pentru clopotul templului de la Curtea lui Lu. Cand a fost gata, toata lumea s-a minunat, intrebandu-se daca nu era cumva opera zeilor. Marchizul de Lu a venit sa il vada si l-a intrebat pe Ching ce arta a folosit atunci cand l-a sculptat.

“Eu nu sunt decat un mestesugar, a raspuns Ching. Ce ‘arta’ as putea folosi eu? Pot totusi sa mentionez un lucru. Atunci cand am inceput lucrul la cadru, mi-am propus sa nu imi risipesc inutil energia chi, forta mea vitala. De aceea, m-am simtit obligat sa postesc, petru a-mi concentra mai bine mintea.

Dupa ce am postit timp de trei zile, nu m-am mai gandit deloc la felicitarile, rasplata si banii care vor urma. Dupa ce am postit timp de cinci zile, nu m-am mai gandit la laudele sau criticile pe care le-as putea primi la sfarsitul lucrului, pentru indemanarea mea artistica. Dupa sapte zile de post, concentrarea mea era atat de buna incat am uitat cu desavarsre de mine, de cele patru membre si de intregul meu corp. Gandul la curtea excelentei voastre a disparut complet din mintea mea. Mintea mea era concentrata in intregime asupra mestesugului meu.

Am plecat atunci in padure si am privit forma naturala a copacilor. Cand am gasit copacul cu o forma perfecta, imaginea unui cadru pentru clopot a aparut spontan in mintea mea si am stiut ca ea se potriveste cu acest copac.
Daca nu as fi gasit copacul potrivit, as fi renuntat la aceasta sarcina. Din fericire, indemanarea mea, daruita de Cer, si forma copacului, daruita tot de Cer, s-ar armonizat perfect. Poate asa se explica de ce oamenii cred ca suportul pentru clopot a ost cofectionat de spirite”.

CONCENTRAREA

Intr-o zi Confucius a vazut un cocosat prinzand greieri printr-o lovitura cu varful unui baston. Ii nimerea atat de usor de parca i-ar fi prans cu mana! Confucios l-a privit cu uimire: “Esti foarte priceput, i-a spus el. L-ai realizat cumva pe Tao?”libris.ro

Cocosatul i-a raspuns: “Da. Am practicat timp de sase luni arta de a aseza o bila peste alta bila, fara sa cada, pana cand am izbandit. Am reusit apoi sa prind cativa greieri, dar majoritatea inca imi scapau. Am practicat apoi cu trei bile, iar cand am reusit sa le fac sa nu mai cada, am putut prinde un greier din zece. Am continuat sa practic cu patru, iar apoi cu cinci bile si in sfarsit am reusit sa prind toti greierii, de parca i-as fi prins cu mana.

Atunci cand fac acest lucru, imi privesc trupul de parca ar fi trunchiul unui copac rupt, iar umarul de parca ar fi o ramura rupta. Cerul si Pamantul sunt infinite si ofera foarte multe lucruri, dar eu nu le bag in seama, caci imi concentrez intreaa fiinta asupra aripilor minuscule ale greierilor. Nu as schimba aceasta imagine pentru tot aurul din lume; cum ar putea rata atunci lovirea lor?”

Auzind aceste cuvinte, Confucius s-a intors si s-a adresat adeptilor lui: ” Stramosii nostri spuneau: ‘Cand vointa este nedivizata, spiritul este perfect concentrat’. Exemplul acestui cocosat este cea mai buna dovada in acest sens”.

FORTA PERFECTA

Chi Hsing Tzu antrena odata un cocos de lupta pentru rege.

Dupa zece zile, regele l-a intrebat daca pasarea este gata pentru lupta. Chi a raspuns: ” Nu. Este inca plina de orgoliu si gata sa se ia la harta cu oricine, caci se bazeaza pe propria sa forta”.

Dupa alte zece zile, regele l-a intrebat din nou daca pasarea este pregatita. Chi a raspuns: “Nu inca. Cum vede o alta pasare, incepe sa se agite”.

Dupa alte zece zile, a raspuns: “Cocosul nu este inca pregatit. Este plin de putere, gata sa se repeada asupra oricui ii iese in cale”.

La sfarsitul celei de-a 40-a zile, Chi a raspuns: “Este aproape gata. Chiar daca vede un alt cocos care canta, pare sa nu-i acorde nici o importanta. Ai zice ca este din lemn. Forta lui interioara este acum completa. Nici nu mai trebuie sa intre pe terenul de lupta, caci nici un alt cocos nu ar indrazni sa se lupte cu el”.

UITAREA DE SINE IN MIJLOCUL APEI

Confucius a vizitat odata cascada din tinutul Lu. Apa cadea de la o inaltime ametitoare, provocand la baza un vartej atat de puternic incat nici un peste nu ar fi putut inota in el.

Privind apa involburata de dedesubt, el a vazut totusi un batran zbenguindu-se prin ea si s-a intrebat daca nu cumva asista la o mare tragedie. Oare incerca batranul sa isi puna capat zilelor? Confucius si-a trimis imediat discipolii sa il salveze, dar pana sa apuce acestia sa intre in apa, batranul iesise deja, cu parul ud, fluierand o melodie si relaxandu-se amuzat pe mal.
Confucius s-a apropiat de el si i-a spus: “Am crezut la inceput ca esti o stafie, caci nimeni nu ar putea supravietui unei asemenea caderi de apa. Acum, ca m-am apropiat de tine, constat ca esti totusi un om in carne si oase. As vrea sa te intreb daca urmezi un anumit Tao al apei”.

Batranul i-a raspuns: “Nu, nu urmez nici un Tao. Am inceput sa invat acest joc pe vremea cand eram copil. Pe masura ce am crescut, practica a devenit a doua mea natura, iar succesul pe care l-am atins s-a dovedit la fel de implacabil ca destinul. Ma arunc in apa si ma las aspirat de ea pana in centrul vartejului, dupa care ies la suprafata impins de aceeasi apa. Energia esentiala a apei din mine se afla intr-o armonie perfecta cu Tao al apei, iar eu nu ma opun ei in nici un fel. Asta este tot ce fac”.

Confucius a spus: ” Ce vrei sa spui atunci cand afirmi ca ai inceput de copil, ca pe masura ce ai crescut practica a devenit a doua ta natura, iar succesul atins s-a dovedit la fel de implacabil ca destinul?”

Batranul i-a raspuns: “M-am nascut in aceste locuri si nu m-am indepartat niciodata de ele. M-am simtit intotdeauna fericit aici, asa ca nu este de mirare ca aceasta apa m-a hranit inca din copilarie. Am crescut alaturi de ea si m-am simtit intotdeauna in siguranta inotand in mijlocul ei. De aceea, inotul in aceasta apa a devenit o a doua natura pentru mine. Nu as putea sa explic cum reusesc acest lucru, dar o fac in mod natural. De aceea spuneam ca succesul s-a dovedit la fel de implacabil ca destinul”.

UITAREA PERICOLULUI

Yen Yuan i-a spus lui Confucius: ” Cand a trecut valtoarea de la Chang Shan, barcagiul a manevrat barca de parca ar fi fost un spiridus. L-am intrebat daca o asemenea indemanare poate fi invatata. Mi-a raspuns: ‘Da, poate. Un bun inotator poate invata foarte rapid, iar un bun scufundator se poate descurca instantaneu’. Imi poti explica ce a vrut sa spuna cu aceste cuvinte?”

Confucius i-a raspuns: “Un bun inotator poate invata foarte rapid acest mestesug deoarece nu tine cont de apa si de pericolele sale. Un bun scufundator poate manui instantaneu o barca, chiar daca nu a facut-o niciodata pana atunci, intrucat priveste apa ca pe o colina, iar barca la fel ca pe o caruta care coboara la vale. El stie foarte bine ce inseamna urcusul si coborasul dealului (scufundarea in apa si revenirea la suprafata), intrucat le-a practicat de nenumarate ori, si acest lucru nu i-a tulburat niciodata mintea. Oriunde s-ar duce si orice i s-ar intampla, el se simte confortabil.

Spre exemplu, daca un arcas participa la o competitie in care premiul este un simplu certificat de invingator, el nu se simte tulburat si isi poate folosi perfect indemanarea. In schimb, daca premiul este o cupa de argint, el e mai ezitant. Iar daca premiul este o statuie de aur, poata sa traga cu arcul de parca ar fi orb. Indemanarea lui la trasul cu arcul este aceeasi in toate cel trei situatii, dar in cele doua cazuri din urma ea este afectata de tulburarea lui psihica, intrucat acorda o importanta prea mare premiului. Acordarea unei importante prea mari lucrurilor exterioare te face neglijent fata de cele interioare”.

SEDIMENTELE

Oamenii cred ca cea mai valoroasa prezentare a lui Tao se gaseste in cartile clasice care vorbesc despre el. Cartile nu sunt insa decat o colectie de cuvinte. Cuvintele sunt valoroase, datorita ideilor pe care le exprima. Aceste idei ascund insa o esenta care nu poate fi exprimata in cuvinte.

Atunci cand oamenii noteaza aceste idei in cartile lor, datorita marii valori pe care o ataseaza cuvintelor, ele isi pierd de fapt din valoare. Constatam asadar ca ceea ce pretuiesc cel mai mult oamenii nu este in realitate atat de valoros.

Noi privim si vedem de regula numai forma si culorile exterioare; la fel, ascultam si auzim numai numele si sunetele. Este trist cand te gandesti ca oamenii cred ca aceste patru elemente: forma, culorile, numele si sunetele, sunt suficiente pentru a exprima natura reala a lui Tao!
In realitate, forma, culorile, numele si sunetele nu sunt suficiente pentru a exprima natura reala a lui Tao. De aceea, “cel intelept nu vorbeste, iar cel care vorbeste nu este in realitate un intelept”. Cum ar putea acesti oameni sa cunoasca natura reala a lui Tao?

Asezat in fotoliu, la etajul castelului sau, ducele Huan citea cu voce tare, iar rotarul Pien, care facea o roata in curtea de dedesubt, asculta. Lasandu-si sculele, Pien a urcat treptele casei si l-a intrebat pe duce.

“Stapane, pot sa te intreb din ce carte citesti?”
“Sunt cuvinte ale inteleptilor”, i-a raspuns ducele.
“Sunt vii inteleptii acestia?” a inistat Pien.
“Nu, au murit”, a venit raspunsul.
“Cum s-ar spune, ceea ce citesti sunt doar un fel de sedimente ale celor morti”, a tras concluzia Pien.

Mare iubitor de intelepciune, ducele s-a enervat auzind aceste cuvinte smintite, drept care l-a apostrofat pe Pien: “Ce treaba ai tu, un simplu rotar, cu cartea pe care o citesc eu? Raspunde, caci daca nu, acolo unde iti stau picioarele iti va sta capul!”

Rotarul i-a raspuns: “Iti voi raspunde din perspectiva mestesugului meu. Atunci cand confectionez o roata, daca muncesc cu delicatete, roata va iesi frumoasa, dar nu va fi prea rezstenta, iar munca mea va dura mult. Daca fortez lucrurile, ma vor durea incheieturile. Nu este bine sa fii nici prea delicat, nici sa fortezi prea tare. Mainile mele stiu cel mai bine ce au de facut, atunci cand sunt in armonie cu inima, si produc o roata ideala. Nu pot sa iti descriu in acest lucru in cuvinte, caci exista un secret al muncii. Nici chiar fiul meu nu poate invata acest secret de la mine. Asa se explica de ce am ajuns la varsta de 70 de ani si continui inca sa confectionez roti.
Eu cred ca inteleptii de altadata pe care ii citeste excelenta ta au fost la fel ca mine. Cunoasterea lor avea un anumit secret pe care nu l-au putut transmite mai departe in cuvinte. Poate daca ai fi putut sta la picioarele lor, invatand direct de la ei, ai fi putut prinde ceva din acest secret. Din pacate, ei au murit, iar excelenta ta nu face decat sa le citeasca sedimentele!”

elefant.ro

Lasa un comentariu