Din intelepciunea taoista – ce este Tao

Tung Kuo Tzu l-a intrebat pe Chuang Tzu: ” Unde pot gasi acest lucru, pe care tu il numesti Tao?”
” Tao este pretutindeni”, i-a raspuns Chuang Tzu
Tung a spus: ” Da-mi un exemplu. In acest fel, imi va fi mai usor sa inteleg”.
“Iata, este aici, in aceasta furnica”.
“Mi se pare cam mic, nu crezi?”
“Se afla si in firele de iarba”.
“Crezi ca poate exista ceva mai neinsemnat?”
“Se afla si in aceste dale de piatra”.
“Presupun ca mai jos de atat nu se poate merge”.
“Ba da, se afla si in aceste excremente de caine”.
Thung Kuo Tzu a ramas fara replica.
Chuang Tzu i-a spus: ” Intrebarile tale pierd din vedere aspectul fundamental al lui Tao.
Cand Supraveghetorul Pietelor a fost intrebat de ce a apasat cu piciorul pe spinarea porcilor, el a raspuns: ‘Cu cat piciorul meu intra mai adanc, cu atat mai gras este porcul’.
La fel ca si in acest exemplu, nu este cazul sa intram prea mult in amanunte, caci nu exista nici macar un singur lucru care sa existe in afara lui Tao. Tao este desavarsit. Nu intamplator, ii spun uneori Tao cel Perfect, sau Tao cel Mare. Sunt trei cuvinte care il definesc: ‘desavarsit’, ‘omniprezent’ si ‘universal’. Au semnificatii diferite, dar realitatea pe care o exprima este aceeasi, aceea totalitate, Acel Unic.

Sa presupunem ca am rataci impreuna in Tinutul Fara Sfarsit. Acolo am putea discuta la nesfarsit despre acest subiect. Sau sa presupunem ca ne-am afla in Taramul In Care Nu Faci Nimic. Cat de impacati am fi atunci! Ce liniste ar fi in noi! Cat de simpli si puri am fi! Cat de relaxati si armoniosi!

Vointa noastra nu ar avea un scop anume. Am rataci ici si colo, fara sa stim insa unde ne indreptam. Am putea merge intr-o directie sau alta, fara sa stim unde ne-am oprit. Indiferent incotro ne-am indrepta, nu am sti unde s-ar putea sfarsi aceasta calatorie prin spatiul nesfarsit. Chiar daca am patrunde in aceasta dimensiune inzestrati cu cea mai mare cunoastere posibilia, nu am putea cunoaste vreodata infinitatea.

Puterea care pune in miscare universul nu este limitata precum cea a fiintelor. Atunci cand vorbesc de fiinte sau obiecte limitate, ma refer la faptul ca acestea sunt limitate la ele insele (nu pot iesi din propriile lor granite). Tao este limita nelimitatului si infinitatea spatiului nesfarsit.

Vorbim deseori de concepte precum plin si gol, de ofilire si imbatranire. Tao este cel care genereaza aceasta plenitudine sau aceasta goliciune, dar el nu este niciodata plin sau gol. El este cel care conduce la ofilire sau imbatranire, dar el insusi nu imbatraneste niciodata. El este cel care determina aparitia radacinilor si crengilor, dar fara sa fie el insusi o radacina sa creanga. Aduna laolalta si disperseaza, dar el nu poate fi adunat sau dispersat”.

Confucius il cauta pe Tao

Confucius avea deja 51 de ani si nu ajunsese inca la Tao. De aceea, el s-a dus la Lao Tzu, care i-a spus: “Deci ai venit. Am auzit ca esti cel mai intelept om din regiunea de nord. Inca nu l-ai descopeit pe Tao?”
“Nu inca”, a recunoscut Confucius.
Batranul maestru a continuat: “Cum l-ai cautat?”
Confucius: “La inceput, l-am cautat in ceea ce poate fi masurat si numarat, dar au trecut cinci ani si nu l-am gasit”.
Lao Tzu: “Si ce ai facut mai departe?”
Confucius: “L-am cautat apoi in Yin si Yang, dar au trecut 12 ani si tot nu l-am gasit”.
Lao Tzu: “Este adevarat! Daca Tao ar putea fi prezentat unei alte persoane, oamenii l-ar prezenta sefilor lor. Daca el ar putea fi dat altei persoane, oamenii l-ar oferi parintilor lor. Daca s-ar putea vorbi despre el cu altcineva, oamenii ar vorbi despre el cu fratii si surorile lor. Daca ar putea fi daruit altcuiva, ei l-ar darui copiilor lor.

Exista o explicatie pentru care nu poate fi transmis. Daca in interior nu exista un centru adevarat, Tao nu va sta. Iar daca in exterior nu exista o reala acceptare, Tao nu va fi transmis.
Daca mesajul transmis de cel ce l-a descoperit pe Tao nu este receptat de mintea celui care asculta, inteleptul nu il poate transmite. Iar daca Tao patrunde din exterior, dar nu descopera in interior un centru adevarat care sa il intampine, inteleptul nu-i va permite sa se ascunda acolo.

Faima este ceva comun, asa ca nu ar trebui sa ne-o dorim atat de tare. Bunatatea si dreptatea sunt precum casele in care au locuit candva regii. Este util sa te odihnesti o noapte in ele, dar nu merita sa stai prea mult. Daca oamenii ar vedea ca le-ai ocupat definitiv, s-ar putea revolta impotriva ta.

Oamenii Adevarati din vechime paseau din cand in cand pe calea lui Tao al bunatatii si se foloseau de justitie ca de o locuinta pentru o noapte. In acest fel, ei se plimbau liberi prin spatiul vid, hranindu-se cu ce gaseau pe campuri si desfatandu-se in gradini care nu erau ale lor. Vidul te obliga sa nu faci nimic. Detasarea poate fi hranita cu usurinta, iar lipsa imprumutului nu te obliga sa inapoiezi ce ai imprumutat. Cei din vechime numeau aceasta stare: ‘a hoinari liber, gata sa receptezi Realitatea’.
Cei care considera ca bogatia este cel mai important lucru din lume nu pot renunta la averile lor. Cei care cauta faima nu pot trai fara sa isi doreasca celebritatea. Cei care urmaresc obtinerea puterii nu sunt dispusi sa o cedeze altora. Chiar daca obtin aceste lucruri, ei traiesc cu teama de a nu le pierde, iar daca totusi le pierd, sunt nefericiti. Refuza sa accepte exemplele care demonstreaza nebunia acestei cai agitate. Asemenea oameni au intotdeauna parte de pedeapsa Cerului.

elefant.ro

Ura si bunatatea, daruirea si primirea, indreptarea si instructia, moartea si viata – aceste opt lucruri sunt instrumentele reenerarii, dar numai cei care sunt dispusi sa se adapteze la marile schimbari le pot folosi. Aceasta este semnificatia proverbului: ‘Indreptarea inseamna regenerare’. Inimile lor nu aunt dispuse insa sa accepte acest lucru, deoarece poarta Cerului nu s-a deschis inca pentru ei”.

Lasa un comentariu