Diferitele interpretari ale proiectiei



avon.ro

Definirea conceptului de proiectie

Disciplina     Acceptiune
Matematica     Corespondenta intre doua puncte sau figuri.
Fizica (optica)    Radiatii transmise de la o sursa pe un ecran.
Neurologie    Corespondenta intre o arie cerebrala si un aparat senzorial sau motor.
Psihofiziologie    Localizarea senzatiilor de catre subiect la nivelul aparatului receptor.
Psihologie Problematica fenomenului proiectiv se impune in contextul studiului perceptiei; sub imboldul  Psihologiei formei si al fenomenologiei: atitudinea perceptiva pune in joc intreaga personalitate; stimulul se organizeaza conform propriei configuratii, tributare specificului investirilor.
Psihanaliza Operatia prin care subiectul expulzeaza din sine si localizeaza in altul calitati, sentimente, dorinte, chiar obiecte pe care nu le cunoaste sau le refuza in sine insusi.Problematica proiectiei necesita discutarea relatiilor cu conceptul de transfer, cu cel de identificare si cu cel de mecanism de aparare.¾      proiectia-transfer: subiectul arata prin atitudinea sa faptul ca asimileaza o persoana cu o alta (desi Freud nu vede transferul exclusiv in termenii proiectiei);¾      proiectia-identificare: subiectul se asimileaza altor persoane sau asimileaza in sine obiecte externe;¾ proiectia ca mecanism de aparare: in paranoia, in fobie, in gelozia “proiectiva” (diferentiata de gelozia normala sau de delirul de gelozie paranoiac).

 

Perspectiva lui Freud asupra fenomenului proiectiei

Anul Lucrarea

Comentarii

1894 Psihonevrozele de aparare. Introduce termenul de proiectie.
1896

Noi observatii asupra psihonevrozelor de aparare

Freud foloseste notiunea de proiectie in sens clinic – este mecanismul de aparare prin care se cauta in exterior originea unei neplaceri.
1901

Credinta in hazard si superstitie din Psihopatologia vietii cotidiene

Conceptia mitologica despre lume, care anima pana si religiile cele mai moderne, nu este altceva decat o psihologie proiectata in lumea exterioara. Proiectia in sensul ei “normal” permite punerea in imagine, cuvant, sens     sau     scena    a     unei     perceptii     endopsihice, constituindu-se intr-un spatiu de elaborare psihica, intr- un ecran al proiectiei.

 

1909 Micul Hans Explica  fobia  ca  proiectie  a  unui  pericol  pulsional:releva calitatea animalelor de a deveni, pentru copii, un obiect fobic; animalul preia (prin proiectie) sentimentele ostile adresate tatalui – fobia “micului Hans” exprimata de acesta prin: “mi-e frica pentru ca o sa ma muste un cal” (fapt ilustrat si prin cazul unui copil de noua ani, studiat de M. Wulff, care-si identifica tatal cu un caine (1912) si de “micul Arpad” al lui S. Ferenczi (1913), care spunea ca: “Tatal meu este cocos”).
1911

Cazul presedintelui Schreber

Proiectia in paranoia, unde perceptia interioara este inlocuita cu una exterioara: o perceptie interioara este reprimata, iar ca inlocuitor apare continutul sau dupa ce a cunoscut o anumita deformare, devenind constienta ca o perceptie din exteriorvi.
1912 Totem si tabu Proiectia  in  afara  a  perceptiilor  interioare  este  unmecanism de aparare primitiv cu ajutorul caruia se structureaza reprezentarea lumii exterioare.Proiectia intervine in superstitie, mitologie, animism; elementele proiectate sunt dorinte si afectele pe care subiectul nu le accepta.
1917

Complement metapsihologic la teoria visului in Metapsihologie

Visul este deci o proiectie, exteriorizarea unui proces intern.
1920

Dincolo de principiul placeriiavon.ro

Problema originilor fenomenului proiectiv – proiectia camecanism de aparare primar: pentru a se opune excitatiilor interne care produc neplacere, acestea sunt tratate ca si cum ar provine din exterior.Acesta este originea proiectiei care joaca un rol atat de important in procesele psihopatologice.

 

Definire diferentiala: proiectie – introiectie

Termenul de introiectie a fost introdus de Avenarius pentru a corespunde procesului de expulzare a unui continut subiectiv pe un obiect. Jung comenteaza in context ca termenul de proiectie cuprinde mai bine acest sens.

Ferenczi defineste modern introiectia ca opusa proiectiei, ca o preluare a obiectului in sfera subiectiva de interes: “in timp ce paranoicul expulzeaza, elimina din egoul sau emotii ce au devenit dezagreabile, nevroticul se serveste cu o bucata din lumea externa, atat de mare pe cat o poate ingera egoul sau si face din ea un obiect al fanteziilor inconstiente” (Introjection and transferance).

Introiectia ca mecanism e un fel de proces de diluare, o expansiune a cercului de interes, la fel de normal precum proiectia.

Cuplul proiectie-introiectie joaca un rol important in geneza binomului subiect – obiect, eu -noneu. Atunci cand copilul exclude obiecte din blocul sau perceptiv (care formeaza lumea sa externa pana atunci unitara), opune pentru prima oara un eu lumii externe – obiectul exclus nu mai apartine lumii externe ci trairilor subiective. Astfel realizeaza prima sa proiectie (cea primitiva), eul resorbind o parte din lumea externa – introiectia primitiva.

Se proiecteaza:

  • pulsiunea – ca in cazul fobiei;
  • afectul ca in situatia proiectiei paranoiace;
  • obiectul rau – eul-placere originar introiecteaza tot ceea ce este bun si proiecteaza tot ceea ce este rau.

 

Freud opune proiectia paranoica (“refularii in exterior”) refularii din nevroza obsesionala (“refularii in interior”). In “Cazul Schreber” proiectia apare ca lumea paranoica a intoarcerii refulatului. Astfel se contureaza doua acceptiuni ale proiectiei:

  • ecran de proiectie pentru obiectele existente in subiect si necunoscute;
  • proces de expulzare – subiectul nu vrea sa fie sau nu vrea sa cunoasca anumite aspecte subiective.

Perspectiva lui Jung asupra fenomenului proiectiei

Pentru C. G. Jung proiectia reprezinta transferarea in exterior, intr-un obiect, a unui proces subiectiv intemeiat pe identificarea arhaica subiect-obiect, moment din filogeneza in care lumea interioara nu era precis delimitata de cea exterioara.

Ponderea proiectiei este atat de mare incat nu vom putea niciodata afla cum arata in-sinele lumii deoarece in demersul cunoasterii transformam procesul fizic intr-unul psihic.

Astfel tot ceea ce este necunoscut, orice vid, este umplut prin proiectie, ceea ce se crede ca se recunoaste in materie este de fapt proiectia datelor inconstientului subiectului cunoscator.

Jung  remarca existenta unei  proiectii pasive (forma patologica a  proiectiei si  a  multor proiectii normale, neintentionate, intamplatoare) si a unei proiectii active ca parte componenta esentiala a empatiei.

Comparativ, daca proiectia este un proces de dezasimilare a obiectului din subiect prin expulzarea unui continut subiectiv pe obiect, introiectia este un proces de asimilare, o asimilare a obiectului in subiect. Daca proiectia este un proces de introversie, -pentru ca conduce spre diferentiere si separare a obiectului de subiect, introiectia este un proces de extraversie pentru ca asimilarea la obiect cere empatie si o investire a obiectului cu libido.

Procesul proiectiei joaca un rol patologic dominant in mecanismele sindromului paranoic, care de obicei sfarseste prin totala  izolare a obiectului de subiect.

In proiectie, prin dezasimilare subiectul scapa de continuturi dureroase si inacceptabile, dar  si de valori pozitive care nu ii sunt accesibile constient. La origine, spune Jung, exista o identitate arhaica intre subiect si obiect care se sprijina pe procesul de proiectie. Identitate recognoscibila usor in psihologia copilului mic, sau a popoarelor primitive.

Ca denumire specifica, proiectia desemneaza, in sens restrans, necesitatea dizolvarii acestei identitati cu obiectul cand starea de neadecvare este deja observata si apare disfunctionala pentru persoana.

Alte perspective de considerare a proiectiei in tehnicile proiective

Pentru  Leopold  Bellak,  principala asertiune freudiana privind  proiectia este  aceea  ca  engramele perceptiilor trecute influenteaza perceperea stimulilor actuali. Astfel,  maxima lui J. Locke – nihil est in intellectu quod non prius fuerit in  sensu –  “Nothing is in the understanding that was not earlier in the senses”, este o  teorie perceptiva a  personalitatii, pentru ca  toate perceptiile actuale sunt influentate de cele trecute. Orice interpretare subiectiva constituie o distorsiune aperceptiva dinamica, de aceea existenta perceptiei pure ramane pe taramul ipotezei.

Bellak gaseste necesara redefinirea conceptului de proiectie, in sens freudian, in termenii procesului distorsionarii aperceptive si a teoriei gestaltiste a invatarii. Gasind termenii de proiectie si perceptie irelevanti, Bellak propune pe cel de aperceptie, prin care intelege procesul prin care noile experiente sunt asimilate  celor  vechi  si  transformate  prin  acestea.  Reziduumul  de  experienta  il  denumeste  masa aperceptiva.

Astfel, in viziunea lui Leopold Bellak, proiectia reprezinta extrema distorsiune cognitiva in care anumite aspecte ale masei aperceptive controleaza intr-atat perceptia actuala incat afecteaza intr-un grad mare aspectul adaptativ al cognitiei.

Tipuri de proiectie

Bellak, Abt isi prezinta modelele asupra proeceselor perfceptive in lucrarea “Psihologia proiectiva”,1950. Exista o distorsiune de tip aperceptiv, spune Bellak, doar daca analiza este subiectiva (de exeplu, istorioarele subiectului la plansele T.A.T. sunt incarcate puternic de elemente personale – distorsionare aperceptiva).

Bellak considera ca, in functie de implicarea constiintei, exista 4 niveluri de distorsiune aperceptiva:

  • nivelul cel mai apropiat de constient: exteriorizare – subiectul recunoaste ca raspunsul este incarcat de propria subiectivitate;
  • constientul intervine, dar mult mai putin: sensibilizare – discriminarile de tip aperceptiv sunt mai fine – domenii ce se refera la emotii sustinute de o tensiune reala; partial raspunsul e o satisfacere a unei trebuinte;
  • proiectia  simpla  –  transfer  prin  invatare  (de  exemplu,  in  situatia  in  care  persoana  a  avut experiente negative cu mai multe persoane, in prezent, indiferent de persoana implicata, va proiecta asupra ei  sentimentele generate  de  experientele  anterioare); constientul nu  mai  face  distinctia  intre  real  si subiectiv;
  • proiectia cu inversiune – mecanism care intervine in proiectia interpretativa, de tip paranoia. Pentru Abt, definirea proiectiei intervine in functie de nivelele de anxietate carora subiectul poate sau nu sa faca fata.

Aperceptia, in general, are rolul de a permite individului sa mentina in el o stare de anxietate. Cand situatia exterioara devine tot mai putin structurata, atunci anxietatea are tendinta de a creste, subiectul nu mai poate uza de mecanismele de aparare obisnuite, intervine proiectia pentru a realiza adaptarea la situatia noua.

La Melanie Klein, proiectia are sensuri mai nuantate, legate de idnetificarea proiectiva, conform careia o parte din Sine este atribuita unui obiect. Astfel o parte a Eului – o stare psihica, este perceputa ca aflandu-se in alta persoana si renegata.

Alte sensuri: proiectie a obiectului intern (absenta mamei este   perceputa ca o prezenta activa in stomac a unui obiect rau care provoaca foamea. Prin tipat si planset, obiectul ajunge sa fie perceput ca expulzat din corpul copilului in exterior, obiectul pare ceva mai putin terifiant astfel. Externalizarea conflictului este procesul prin care conflictul intern sau relatia interna este proiectat in exterior.

L. K. Frank ia in consideratie trei sensuri ale proiectiei:

  • descarcare pulsionala si emotionala
  • stabilirea unei corespondente structurale intre personalitate si productiile acesteia intr-o situatie experimentala
  • vehicularea reprezentarilor intrapsihice, a tendintelor si pulsiunilor, cu asocierea lor in exterior.

Ombredane descrie trei forme ale proiectiei:

  • proiectia speculara – atribuirea propriei personalitati cu unele caracteristici gasite in exterior;
  • proiectia catarctica – atribuirea exteriorului cu unele caracteristici pe care subiectul nu le poseda;
  • proiectia complementara – atribuirea sentimentelor si atitudinilor proprii altor persoane.

E. Kretschmer se ocupa de fenomenul proiectiv in relatiile sale cu psihopatologia si cu psihologia medicala  gasind  ca  proiectia  este  legata  de  fenomenul de  perceptie  si  reprezentare, avand  ca  scop realizarea de imagini mentale.

Proiectie si simbolizare

Modul de realizare al proiectiei este de tip simbolic, prin reproducerea in “imagini simbolice” a continutului intrapsihic.

Expresia este procesul psihic asociat proiectiei reprezentand forma exterioara de manifestare si instrumentul prin care este vehiculat continutul proiectat; expresia este deci purtatoarea sensului simbolic astfel incat proiectia desemneaza sensuri iar expresia le vehiculeaza.

In aceasta ordine, mecanismele de simbolizare sunt constituite din doua componente:

  • componenta interna – mecanismul proiectiei;
  • componenta externa – expresia.

Procesul expresiei este de tip superior, constient, intelectual, purtator al continutului proiectat.

Cele  doua  componente ale  mecanismelor de  simbolizare –  proiectia  care  consacra  continutul  si expresia care determina forma – sunt reunite in cadrul actului creatiei.

Legile creatiei formulate de Freud, dezvoltate de Kretschmer, stau, conform scolii psihanalitice, la baza oricarei creatii simbolico-figurale:

  • legea aglutinarii imaginilor (crearea de noi imagini prin relegarea celor vechi);
  • legea stilizarii (transformarea imaginilor externe conform propriilor tendinte);
  • legea proiectiei.

 

In cadrul psihodiagnosticului proiectiv se determina o creatie experimentala declansata si dirijata de situatia-test. Etapele trecerii de la “imaginea mentala” la “imaginea plastica” in testul proiectiv includ:

  • etapa receptiv-cognitiva in care se formeaza imaginea primara a obiectului perceput;
  • etapa reproductiv-instrumentala in care se formeaza schema imaginii mentale;
  • etapa  simbolica  in  care  schema  se  transforma,  prin  proiectie,  intr-o  structura  mentala  cu semnificatie simbolica;
  • etapa instrumental-simbolica in care se realizeaza reproducerea externa a structurii cu ajutorul expresiei.

In literatura asupra proiectiei exista o relativa diferentierea autorilor privind felul cum inteleg analiza de continut. Dilema consta in modul de intelegere a simbolului: simbolul ne spune ceea ce gandeste subiectul sau simte in raport cu sine si ceilalti, sau simbolul reflecta ceea ce se petrece in el insusi cu adevarat?

O serie de copaci cazuti indica anxietatea subiectului legata de castrare sau faptul ca  subiectul este psihologic castrat? O serie de animale agresive in raspunsurile subiectului la petele Rorschach indica faptul ca el crede ca intr-adevar poseda impulsuri ostile, sau faptul ca, in realitate are astfel de impulsuri?

Animalul amenintator poate reflecta felul cum vede subiectul lumea sau un astfel de simbol releva fortele inconstiente care ameninta eul, faptul ca subiectul se simte amenintat de forte interioare, sentiment pe care il poate proiecta pe lumea exterioara?

Proiectiile deriva din sfera eului care-si exprima astfel atitudinile, sau deriva din inconstient, dincolo de accesul eului?

In psihologia analitica, activitatea inconstientului este conceputa ca relativ autonoma, independenta de constiinta. Jung demonstreaza ca teoria freudiana a represiei este doar o explicatie partiala deoarece inconstientul consta  din  mult  mai  mult  decat  continuturile reprimate. Inconstientul consta  din  multe potentialitati care nu au devenit inca constiente si din modele arhetipale care au o natura universala.

Din aceasta perspectiva, felul cum Jung intelege simbolul este diferit radical de modalitatea psihanalitica freudiana. Simbolul nu este necesar o referinta dechizata la un material reprimat. Nu este nici un semn care reprezinta altceva. Simbolul este o expresie a unei conditii care nu poate fi la fel de bine exprimata in alt mod; este o descriere in imagine a unei stari psihice interioare.

Este manifestarea naturala a unei conditii psihice intangibile, forma primara in care se exprima inconstientul, prin care acesta ajunge in constiinta. “Simbolul, spune Jung, are intotdeauna o natura extrem de complexa, fiind alcatuit din date proprii tuturor functiilor psihice. El nu este nici rational, nici irational. Are o latura accesibila ratiunii, dar si una care scapa acesteia, fiind constituit nu doar din date de factura rationala, ci si din date irationale, venind din pura perceptie interioara si exterioara”.

Procesul de formare al simbolului este definitoriu pentru existenta umana si este definit de Jung ca functie transcendenta: “inteleg prin functie nu o functie fundamentala ci una complexa, compusa din alte functii, iar prin transcendent nu o calitate metafizica, ci faptul ca aceasta functie opereaza o trecere de la o atitudine la alta. Materia prima prelucrata de teza si antiteza care reuneste contrariile in procesul ei formativ este simbolul viu” .

In context, o proiectie pe materialul Rorschach sau pe imaginile T.A.T., un desen realizat de subiect, nu sunt imagini distorsionate ale unui eveniment real pe care individul nu indrazneste sa-l exprime deschis, ci sunt, dimpotriva, forma cea mai buna posibil de exprimare a sentimentelor, atitudinilor sau conflictelor care nu pot fi formulate rational.

Nu exista o demarcatie fixa intre continuturile de origine personala si cele arhetipale, colective. Majoritatea simbolurilor exprima in acelasi timp variate calitati. Exista cel putin trei fatete de sens care pot fi descifrate in simbolul inconstient:

  • intelesul personal, care desemneaza asociatii la continuturi reprimate, la impulsuri sau experiente inacceptabile;
  • intelesul colectiv, care implica aspecte care tin de inconstientul colectiv precum experientele rasei si moduri de gandire mostenite odata cu structura creierului, ce pot fi amplificate prin referinta la mituri, folclor, religie sau alte modele simbolice prin care s-a exprimat omenirea;
  • intelesul general al simbolului, care reprezinta implicarea oricarei perceptii pe care individul o poate discerne, indiferent de formarea sa psihologica; fateta ce apare in poezie, drama, pictura ca forme de manifestare creative.

 

Fragmente din Introducere in tehnici proiective – Mihaela Minulescu

avon.ro

Lasa un comentariu