Diferente de valori intre femei si barbati



avon.ro

Sunt valorile femeilor diferite de cele ale barbatilor?

Diferente de valori intre Femei si BarbatiCarol Gillian (1982), cercetator asistent al lui Lawrence Kohlberg, a devenit constienta de faptul ca femeile raspund dilemelor morale diferit fata de barbati. Ea a decis sa studieze aceste diferente mai indeaproape in loc sa ignore punctele de vedere ale femeilor pentru ca acestea nu se potrivesc teoriilor, asa cum au facut unii teoreticieni (inclusiv Kohlberg) sau in loc sa presupuna ca femeile sunt inferioare din punct de vedere moral, asa cum au zis unii barbati (inclusiv Freud). Diferentele de morala dintre cele doua sexe sunt reale si importante, dar nu sunt intelese clar de cei mai multi oameni.

Femeile se considera, de obicei, la fel de morale ca si barbatii, daca nu mai morale decat ei. Sa vedem daca ne putem clarifica propriile valori prin intelegerea felului in care valorile femeilor sunt diferite de cele ale barbatilor.

 

Modelul stadial al dezvoltarii morale al lui Kohlberg

O intelegere a stadiilor normale ale dezvoltarii morale ar trebui sa ne ajute sa ne dezvoltam sau sa ne imbunatatim propriile principii sau valori. Acest lucru este indeosebi adevarat daca caracteristicile oamenilor cu principii morale inalte sunt descrise limpede. Urmatoarele 6 stadii sunt luate mai ales de la Piaget (The moral judgment of the child, 1932), Kohlberg (Moral Education for a society in moral transition. Educational Leadership, 1975), si Rosen (The development of sociomoral knowledge, 1980).

 

Stadiul 1: Respect pentru putere si pedeapsa

Un copil mic (1-5 ani) decide ce sa faca – ceea ce este corect – potrivit cu ceea ce vrea  si poate face fara sa intre in necazuri. Pentru a avea dreptate, trebuie sa fii obedient cu oamenii care detin puterea si, astfel, sa scapi de pedeapsa.

Motto: „Dreptatea este de partea puterii”avon.ro

 

Stadiul 2: A avea grija doar de tine insuti (hedonismul)

Copiii (5-10 ani) tind sa vada binele si raul in functie de nevoile personale; [n.t: ceea ce le aduce avantaje este bun; ceea ce nu aduce beneficii este rau]. Lor le lipseste respectul pentru drepturile celorlalti, dar vor da celorlalti ceva presupunand ca vor primi la fel de mult sau mai mult in schimb. Este ceva de genul „Faci ceva pentru mine, fac si eu ceva pentru tine”, in loc de loialitate, recunostinta sau dreptate.

Motto: „Mie ce imi iese din asta?”

 

Stadiul 3: A fi „un baiat bun” sau „O fata draguta”.

Oamenii la aceasta varsta (8-16 ani) au depasit stadiul de multumire a celorlati la multumire a persoanelor importante precum parintii, profesorii sau prietenii. Ei cauta aprobarea si se conformeaza asteptarilor celorlalti.

Atunci cand sunt acuzati ca au facut ceva gresit, comportamentul lor pare sa fie justificat spunand „toti ceilalti fac asta” sau „nu am vrut sa ranesc pe nimeni”.

Motto: „Vreau sa fiu placut”.

 

Stadiul 4: Lege si ordine in gandire

Majoritatea oamenilor de 16 ani si mai in varsta au internalizat regulile societatii in legatura cu felul in care sa se comporte. Se simt obligati sa se conformeze, nu numai familiei si prietenilor, ci si legilor si obiceiurilor societatii. Ei considera ca este important ca cineva sa-si faca datoria ca sa mentina ordinea sociala.

Se presupune ca liderii sunt corecti; indivizii adopta regulile sociale fara sa tina cont de principiile etice implicate . Controlul social este, prin urmare, exersat prin vinovatia asociata cu incalcarea unei reguli; vinovatia in acest caz este un raspuns emotional automat, nu o reactie emotionala constienta bazata pe principii morale (ca in stadiul 6). Oamenii din acest stadiu cred ca oricine incalca regulile merita sa fie pedepsit si „sa-si plateasca datoriile catre societate”.

Motto: „Imi voi face datoria”.

 

Stadiul 5: Justitie prin democratie

Oamenii aflati in acest stadiu isi dau seama de scopurile morale fundamentale care ar trebui sa fie servite prin legi si prin obiceiurile sociale; astfel, daca o lege inceteaza sa mai serveasca un scop bun, ei sunt de parere ca, intr-o democratie, oamenii ar trebuie sa devina implicati si sa schimbe legea. Gandind in aceasta maniera, democratia devine un contract social in care fiecare incearca continuu sa creeze un set de legi care serveste cel mai bine oamenii, in timp ce protejeaza drepturile fundamentale ale fiecaruia. Aici este respectul pentru lege si un simt al obligatiei de a trai conform regulilor, atat timp cat ele sunt stabilite intr-o maniera dreapta si implinesc un scop etic.

Doar in jur de 20-25% dintre adultii de azi ajung pana in acest stadiu si cei mai multi dintre cei despre care se presupune ca ajung aici, o fac inspre varsta de 30 de ani.

Motto: „Voi trai dupa reguli sau voi incerca sa le schimb”.

 

Stadiul 6. Iti vei trai viata luand decizii pe baza principiilor morale si vei relationa cat se poate de obiectiv cu ceilalti.

Acesti oameni destul de rar intalniti, tin cont de multe valori si s-au decis asupra unei filosofii de viata care le ghideaza cu adevarat vietile. Ei nu se conformeaza automat obiceiurilor sau convingerilor celorlalti sau chiar propriilor emotii, intuitii sau notiuni impulsive despre ce este binele si raul.

In stadiul 6, oamenii isi aleg cu grija principiile fundamentale pe care le urmeaza, precum grija pentru ceilalti si respectul fata de orice fiinta, gandind ca suntem toti egali si meritam sanse egale sau, altfel spus, urmeaza Regula de Aur. Sunt destul de puternici ca sa actioneze conform propriilor valori chiar daca altii ar putea spune ca sunt ciudati sau ca propriile convingeri sunt impotriva legilor, precum refuzul de a lupta intr-un razboi.

Motto: „Sunt loial valorilor mele”.

 

Critici la adresa stadiilor lui Kohlberg

Conceptia dezvoltarii morale a lui Kohlberg se bazeaza pe gandire si logica, nu pe sentimentele fata de ceilalti. Cu siguranta ca sentimentele nu pot fi neglijate. Similar, Kohlberg a crezut ca principiile morale se bazeaza pe varsta si „intelepciune” mai degraba decat pe experienta vietii reale si identificarea empatica cu ceilalti. In  realitate, copii de 3 sau 4 ani pot si chiar empatizeaza cu ceilalti incercand sa ajute. Grija fata de altii nu implica sa ai diploma de doctorand sau gandirea varstei mijlocii! Necesita sentimente.

Coles (1986) descrie cativa copii si adolescenti de o moralitate impresionanta. Unii copii si-au aparat drepturile in fata actelor nedrepte ale adultilor. In cele din urma, Kohlberg se concentreaza pe individ, nu pe ceea ce face o comunitate sa fie morala. Astfel, nu pune in balanta orientarea pe sine ca opozitie unei orientari de grup. El nu intreaba, asa cum au facut-o grecii, „ce anume realizeaza cel mai mare bine pentru un numar mare de oameni?” si nu pune la indoiala moralitatea luarii deciziilor prin vot (cei 51% care isi impun preferintele in fata celor 49%) in locul consensului (toti sunt de acord in privinta unui compromis atent luat in considerare)

Insa, aceste stadii pot fi folositoare pentru a incepe sa-ti evaluezi propriile principii morale.

 

Discutia stadiilor 5 & 6

Evaluarea principiilor morale facuta de lui Kohlberg s-a bazat pe calitatea rationamentului care se afla in spatele deciziei luate de persoana respectiva, mai degraba decat pe ideea daca un comportament decizional specific a fost adoptat sau nu.

Procesul de gandire folosit de unii oameni in stadiul 6 ca sa decida ce este drept si rational intr-o dilema morala se numeste „asumarea celui de-al doilea ordin al Regulii de Aur” (Kohlberg, The psychology of moral development: The nature and validity of moral stages, 1984).

Este vorba despre 2 pasi: 1) Intelegerea felului in care fiecare persoana implicata vede situatia si 2) Evaluarea felului in care fiecare persoana se va simti in situatia celuilalt.

Scopul acestui proces empatic este sa gaseasca o situatie „reversibila”, una care sa fie vazuta ca fiind echitabila din perspectiva celor doua persoane si considerata corecta de un procent mare de oameni rationali.

 

De exemplu: 1) Imaginati-va situatia unei paciente pe moarte, pe sotul ei si un farmacist care doreste un profit de 10.000$ (de zece ori pretul real) pentru un medicament eficient si 2) Imaginati-va cum s-ar simti fiecare in locul celuilalt, de exemplu, cum s-ar simti pacienta in pielea farmacistului, farmacistul in locul muribundului, pacienta in locul sotului care se gandeste sa fure medicamentul, etc. O solutie care ar putea sa rezulte din acest proces ar fi pentru farmacist sa dea pacientei medicamentul si cuplul, in schimb, sa plateasca pentru el lucrand part-time pentru farmacist dupa ce pacientul se vindeca.

Teoreticienii actuali cred ca este nevoie de timp (40-50 ani), de experienta cu diferite culturi si valori, maturitate emotionala, auto-control si stima de sine, o considerabila gandire a valorilor, si/sau un exercitiu de dezvoltare morala ca sa achizitionam acest tip de rationament moral.

Eu cred ca stadiile 5 si 6 pot fi achizitionate intre varsta de 12-14 ani, atunci cand stim suficient pentru a asigura pregatirea necesara si experienta de la aceasta varsta.

Exemple extraordinare in stadiul 6 al moralitatii il reprezinta Iisus Christos (a vorbit convingator de principiile universale, dar a murit la varsta de 33 de ani!), St Francis de Assisi, Albert Schweitzer, Abraham Lincoln, Martin Luther King (el a devenit activist in drepturile civile la varsta de 26 de ani!) si Maria Teresa din Calcutta.

Nu lasati ca aceasta lista de oameni sfinti sa va sperie sau sa va descurajeze. Incercati sa deveniti o persoana care se afla in stadiul 5 sau 6 gasind niste cauze nobile pentru care sunteti dispusi sa luptati, decideti ce stil de viata pretuiti mai mult si incepeti sa puneti in practica.

 

Pe masura ce intelegi mai bine stadiile, poti intelege mai multe lucruri despre tine, despre motivul pentru care ai luat, in trecut, anumite decizii morale. De asemenea, iti vei da seama ca tu si ceilalti operati pe mai multe nivele in acelasi timp.

De exemplu, poti evita sa furi din magazine de frica pedepsei (stadiul 1), te uiti atent dupa fratele tau ca sa fii sigur ca nu primeste mai multa atentie decat tine (stadiul 2), vrei sa-ti impresionezi parintii sau un profesor (stadiul 3), poti aplica regulile scolii fara sa te gandesti prea mult la ele (stadiul 4), si poti sa activezi in miscarea feminista sau sa ajuti copiii din India prin agentia umanitara CARE (stadiul 5 sau 6).

In plus, iti poti descoperi rationamentul moral pe nivelul 1 si comportamentul tau pe un alt nivel: 20% dintre oamenii din stadiul 6 al rationamentului moral inca se conformeaza (stadiul 3 sau 4) atunci cand li se cere de catre o autoritate sa raneasca o alta persoana (Kohlberg,1984).

Similar, propriul sistem de valori imi spune ca ar trebui sa imi impartasesc mai mult din posesiunile lumesti, dar deseori nu o fac (partial din cauza ca cei mai multi oameni ar gandi ca sunt un ciudat sau un prost).

Potrivit lui Kohlberg, preocuparea din copilarie a barbatilor de „a face pe placul celorlalti” cedeaza in stadiul 4 pentru „trairea conform regulilor”; in stadiul 5 cativa oameni „construiesc o lume mai buna” si in stadiul 6 chiar si mai putini barbati traiesc conform „principiilor universale ale dreptatii”.

Potrivit lui Gilligan, femeile raman deseori preocupate de relatii, progresand pe masura ce inainteaza in varsta de la a multumi pe ceilalti in folosul personal la construirea unor relatii apropiate, intime, altruiste in care fac bine celorlalti (si se simt bine actionand astfel).

Astfel, multe femei adopta principiile morale de baza ale Regulii de Aur si actioneaza in concordanta cu aceste principii ajutand oamenii in nevoie (lucru pe care Kohlberg presupune ca doar cativa barbati de varsta mijlocie il fac in stadiul 6).

Pe scurt, valorile femeilor par sa se dezvolte diferit, chiar daca ele sfarsesc facand aceleasi lucruri ca barbatii cu moralitate inalta. Care sunt diferentele de dezvoltare?

Barbatii devin mult mai implicati decat femeile in descifrarea intelectuala a ceea ce este corect si care sunt drepturile individuale, precum in crearea regulilor (in religie si in familie) si a legilor (in politica). Pentru barbati, diferentele de opinie trebuie rezolvate doar prin argumente logice si in tribunale; pentru femei, diferentele ar trebui rezolvate prin intelegerea nevoilor celuilalt.

Barbatii sunt mai preocupati de autonomie, „fiind propriul lor stapan”, fiind liberi sa faca ce vor si sa aiba cat mai mult succes. Femeile tind sa fie mult mai preocupate de indeplinirea responsabilitatilor fata de ceilalti decat de asigurarea propriilor drepturi, sunt mai implicate in dezvoltarea relatiilor apropiate decat de „separare” pentru a fi independente, pentru a-si crea propriul drum, mai implicate in sprijinul acordat celorlalti decat de a ajunge ele, primele, undeva. Astfel, putem vedea de ce femeile ar putea deveni ingrijorate ca apararea vigilenta a drepturilor individuale si a „libertatii”, de catre barbati, ar putea sa ne submineze simtul de responsabilitate fata de altii si sa duca la indiferenta pentru cei aflati in nevoie.

 

Barbatii si femeile – 90% folosesc atat valorile de grija fata de altii cat si justitia; cu toate acestea 65% se focalizeaza mai mult pe o valoare decat pe alta, dupa cum urmeaza:

Barbatii: 92% se concentreaza pe justitie; 7% se concentreaza pe grija fata de altii; 0% au absenta justitia; 38% au absenta grija pentru altii (62% au un anumit tip de grija)

Femeile: 62% se concentreaza pe grija fata de altii; 38% se concentreaza pe justitie; 23% au justitia absenta; 8% au absenta grija fata de altii (92% au un anumit tip de grija).

 

Concluzia: daca valorile noastre ar fi reprezentate cu acuratete in congres si in corpul legislativ, jumatate dintre reprezentantii nostri ar trebui sa fie femei. Avem nevoie de accentul lor pus pe grija fata de altii.

Gilligan ilustreaza felul in care barbatii si femeile vad lumea diferit, incepand de la o varsta frageda. Plecand de la dilema morala mentionata mai sus in legatura cu pacienta muribunda si profitul pe care il facea farmacistul, ea citeaza un baietel in varsta de 11 ani, Jake, care motiveaza ca viata este mult mai importanta decat profitul, deci barbatul ar trebui sa fure medicamentul. Cu toate acestea, o fetita de 11 ani, Amy, vede problema in termeni de insensibilitate a farmacistului fata de nevoile pacientei muribunde. Ea nu argumenteaza asa cum o face Jake, in termeni de drepturile omului de afaceri sau de obligatia morala a sotului de a fura. Amy pur si simplu conchide ca sotul nu ar trebui sa fure „pentru ca nu este corect”, nici femeia nu ar trebui sa moara, deci toti trei ar trebui sa vorbeasca ca sa ajunga la o intelegere. Evident ca Jake si Amy gandesc in mod diferit dilema.

 

Din nefericire, teoreticienii masculini ai dezvoltarii morale, precum Kohlberg, probabil ar considera raspunsul lui Amy inferior celui al lui Jake. Intr-adevar, ea aproape ca ocoleste intrebarea examinatorului: „Ar trebui ca el sa fure medicamentul?”. Pentru ea, nu aceasta este problema. In schimb, se concentraza pe gasirea unor cai mai bune prin intermediul relatiei, nu al puterii, ca sa obtina medicamentul.

Gilligan, o femeie teoretician al dezvoltarii morale, considera ca ambele perspective sunt valoroase. Jake se bazeaza pe actiunea individuala (furat) ca sa evite o confruntare personala. El vede situatia ca pe un conflict impersonal al drepturilor individuale mai degraba decat un conflict al nevoilor personale. Jake foloseste logica (viata inaintea profitului) si legea (judecatorul va intelege) ca sa decida cine are dreptate. Amy este mai putin preocupata decat Jake in legatura cu cine are cel mai mult dreptate, dar cauta o solutie practica, care nu va rani pe nimeni prea mult. Solutia ei se bazeaza pe relationarea dintre oameni si grija unuia fata de celalalt.

Tineti minte ca baietii trebuie sa-si castige identitatea masculina prin separarea fata de mama, in timp ce fetitele se ataseaza si duc mai departe caracteristicile mamei. Astfel, din acest motiv si din altele, barbatii pot tinde sa vada un pericol in conexiunea cu ceilalti – in a fi prea apropiat sau prea dependent de cineva sau in confruntarea cu cineva. Lupta in instanta este mai mult in stilul barbatilor. Femeile pot vedea pericol in deconectarea de ceilalti – in singuratate sau in progresul spre succes sau in respingere. Intimitatea este infricosatoare pentru barbati, dar o sursa de securitate pentru femei.

Autonomia este infricosatoare pentru majoritatea femeilor, dar o sursa de mandrie pentru barbati.

Pentru barbati, relatiile umane sunt vazute ca o ierarhie bazata pe putere si statut; ei vor sa urce pana in varf si li se face frica daca altii se apropie prea mult de ei (sociobiologii evidentiaza la multe specii similaritatea acestui punct de vedere in lupta masculina pentru dominanta sexuala). Majoritatea barbatilor nu au o relatie apropiata cu un barbat sau vreo relatie apropiata non-sexuala cu o femeie; realizarile au prioritate in fata intimitatii pana in jurul varstei mijlocii atunci cand barbatii isi dau seama brusc ceea ce le-a lipsit. Barbatii se identifica pe ei si succesul lor prin aceste realizari; femeile se identifica prin relatiile lor.

Pentru femei, relatiile sunt (sau pot fi) mai mult o retea de siguranta si grija printre egali; vor sa fie in centrul retelei si le este frica daca se indeparteaza prea mult catre margine (precum ideea de a fi prinse in afara taberei lor, intr-un teritoriu ostil).

Femeile isi recunosc deschis interdependenta fata de altii si vad in persoana puternica pe cineva care este capabil si doritor sa ajute si sa aibe grija de altii.

Barbatii vad puterea ca abilitatea de a-i controla pe ceilalti. Pentru barbati, „a fi responsabil” intr-o relatie inseamna sa nu faci ceea ce vrei sa faci fara sa-i iei in calcul pe ceilalti. Pentru femei, „a fi responsabil” inseamna sa faci ceea ce altii asteapta de la tine, indiferent de ceea ce vrei tu sa faci. Exista o diferenta intre cele doua viziuni.

Preocuparea masculina legata de drepturile individuale si preocuparea feminina pentru grija fata de ceilalti sunt la fel de importante. Fiecare sex aduce contributii importante rationamentului moral si cu siguranta ca nici unul dintre sexe nu detine un monopol asupra principiilor morale. Conceptul drepturilor umane se bazeaza pe notiunea de corectitudinesi sanse egale. Acest tip de dreptate este vital.

Conceptul de responsabilitate pentru ajutorul acordat celorlalti se bazeaza pe o intelegere plina de compasiune a nevoilor umane. Este vital sa ne iubim unii pe ceilalti. Poate ca o combinatie intre 1) respectarea drepturilor tuturor, 2) integritatea personala (trairea conform propriilor convingeri) si 3) asumarea responsabilitatii de a-i ajuta pe altii poate defini maturitatea morala atat pentru barbati cat si pentru femei.

Dreptatea ne spune ca toti ar trebui sa fim tratati la fel; grija personala ne spune ca ar trebui sa facem mai mult decat sa nu ranim pe cineva – trebuie sa-i ajutam pe toti cei care au nevoie.

Femeile, oferind o perspectiva morala diferita de cea a barbatilor, ne pot ajuta sa fim toti mai grijulii, mai responsabili si mai putin agresivi. Astfel, toti avem nevoie sa „invatam sa gandim ca o femeie” cat si sa gandim precum un barbat. Ganditi-va la schimbarile care ar putea aparea daca conducatorii lumii ar fi devotati dreptatii si atentiei responsabile fata de ceilalti, mai degraba decat sa ne apere drepturile si posesiunile cu ajutorul armelor.

 

Fragment tradus si adaptat din Psychological Self-Help – Clayton E. Tucker-Ladd

avon.ro

Lasa un comentariu