Dialog ineficient parinte-copil



avon.ro

 

Parintii si copiii nu comunica intotdeauna corect si armonios. Parintii tind sa reactioneze conform impulsului de moment. Pentru a exista o comunicare eficienta, este nevoie ca parintii sa invete sa ajunga sa aiba o conversatie frumoasa, in care semnificatia sa fie pozitiva si in care sentimentele sa fie exprimate si acceptate.

  Una dintre tendintele principale ale parintelui ca raspuns la ceva ce face sau exprima copilul, este critica. Aceasta il va indeparta pe copil si va trezi resentimente.

O alta varianta pe care o folosesc adesea parintii este predica. Ei tin prelegeri copiilor si nu ii ajuta cu adevarat. In cartea “Intre parinte si copil”, Haim Ginott spunea: „ Copiii se opun adesea dialogurilor cu parintii. N-au chef sa li se tina predici, sa li se vorbeasca, sa fie criticati. Au impresia ca parintii vorbesc prea mult. David, opt ani, ii spunea mamei: << Eu iti pun o intrebare mica, tu de ce-mi dai un raspuns asa lung?>>Prietenilor lui le marturiseste: << Nu-i spun nimic lui mama. Daca incepe sa vorbeasca, nu mai am timp sa ma joc>>.”

Astfel, parintii folosesc cele doua metode ineficiente de comunicare, iar dialogul se transforma de cele mai multe ori in monolog: parintele critica si ii tine predici, iar copilul nu invata nimic din ceea ce incearca a fi corectat.

Uneori, in acel mod de a comunica, in loc de dialog pot fi gasite doua persoane care nu se asculta reciproc, fiecare fiind prinsa in monologul propriu. In acest caz, nici parintele, nici copilul, nu asculta nimic din ceea ce spune celalalt, dar fiecare exprima o parere: „Conversatia suna de fapt ca doua monologuri, unul format din critici si instructiuni, celalalt- din negatii si pledoarii de aparare. Tragedia unei asemenea comunicari nu sta in lipsa de iubire, ci in lipsa de respect; nu in lipsa de inteligenta, ci in lipsa de pricepere.”

 Foarte important intr-un dialog este ascultarea reciproca. Este un aspect logic si implicit al oricarui dialog, dar se intampla ca el sa nu aiba loc din cauza lipsei de tact sau de cunoastere. Daca exista ascultare reala atunci problema este partial rezolvata.

Atunci cand parintele aude cu adevarat ceea ce vrea sa spuna copilul, poate sa citeasca mesajul din spatele cuvintelor si sa il ajute sa descifreze emotional ce se afla in interiorul lui. De asemenea copilul va fi receptiv la ceea ce ii va spune adultul pentru ca se va simti in siguranta, se va simti iubit si acceptat.

Parintele trebuie sa invete un anumit tip de comunicare, de limbaj, care sa fie accesibil si adecvat pentru dialogul cu copilul lui. Este necesar acest lucru pentru ca nu orice tip de limbaj este bun pentru a reusi sa creezi o relatie buna cu un copil. Mesajul copiilor este ascuns si de aceea o aplecare spre tipologia transmiterii informatiilor de catre copii este un aspect care nu poate fi neglijat.

 avon.ro

Adaptare dupa Haim Ginott – “Intre parinte si copil”

avon.ro

Lasa un comentariu