Dezvoltarea sociala si a personalitatii la adolescent



avon.ro

 

Dezvoltarea sociala si a personalitatii la adolescentUna din sarcinile majore ale adolescentei o reprezinta formarea unei identitati personale, intelegerea propriei persoane drept o entitate distincta de toti ceilalti, dar in acelasi timp coerenta si integrata transsituational.

Centrarea pe propria persoana, legata de modificarile fizice care au loc in pubertate si de descoperirea identitatii, poate pendula intre narcisism si ura pentru propria persoana / autodepreciere. Daca exista o discrepanta prea mare intre conceptul de sine si sinele ideal, pot aparea usor anxietatea si hipersensibilitatea.

 

Anxietatile legate de viitor pot duce la diverse strategii de autoaparare:

  • Izolare emotionala, care duce la pasivitate, apatie, cinism, scaderea nivelului de aspiratii;
  • Negarea realitatii, cu retragerea din orice competitie, “imbolnavirea” in perioade de examene, perioade de indecizie si de refuz al problemelor stresante;
  • Fantasmare, vise cu ochii deschisi, pentru a compensa realitatea sau dimpotriva pentru a “suferi” ca un veritabil erou neinteles, o victima a propriului curaj;
  • Rationalizare, de tipul “strugurilor prea acri”.

 

Relatiile cu parintii inca joaca un rol foarte important in dezvoltarea adolescentilor. Prieteniile devin mult mai intime; se dezvolta relatii apropiate si cu persoane de sex opus. Presiunile grupului de prieteni sunt foarte puternice, si in cazuri extreme duc la acte antisociale.

 

Un studiu recent (Hamm, 2000) abordeaza criteriile de selectie a prietenilor de catre adolescenti americani de origine africana, asiatica si europeana. Se pare ca alegerea prietenilor se face in primul rand dupa criteriul consumului (comun) de substante (alcool, tutun, droguri), pe locul doi fiind orientarea academica si abia pe locul trei identitatea etnica. Dintre toate cele trei subgrupuri studiate, cel al tinerilor de origine africana par a opta cel mai pentru prieteni de identitate etnica similara.

Similaritatea insa nu pare un criteriu absolut, ci doar unul relativ. Adolescentii nu aleg in mod necesar sa fie alaturi de cei care au orientari identice cu ale lor, ceea ce implica o recunoastere sporita a diversitatii pe care o presupune aceasta varsta.avon.ro

Sexualitatea influenteaza masiv dezvoltarea identitatii adolescentilor. Catre sfarsitul adolescentei se considera ca optiunile sexuale sunt deja clarificate si stabile. Nu exista insa o regula generala in aceasta privinta.

Identitatea sexuala nu este pe deplin asumata si urmata cu consecventa in adolescenta tarzie, dupa cum rezulta din datele unui studiu longitudinal efectuat de Diamond (2000) pe un grup feminin minoritar (non-heterosexual) cu varste cuprinse intre 16 si 23 ani. Din cele raportate rezulta ca jumatate din subiecti si-au schimbat identitatea sexuala de mai multe ori. Si comportamentul sexual manifest a contrazis orientarea subiectilor, un sfert dintre lesbiene avand contact sexual cu barbati. Studiul sugereaza faptul ca identitatea sexuala si comportamentul sexual prezinta o mult mai mare fluiditate, cel putin la femei, chiar daca sentimentele de atractie sexuala par sa aiba o constanta mai mare.

“Incarcatura” emotionala a varstei poate duce la la stari anxioase si depresive, concretizate intr-o incidenta crescuta a tulburarilor comportamentului alimentar, a consumului de droguri, a tentativelor suicidare.

 

Relatia adolescenti-parinti dincolo de mituri

Cel mai frecvent intalnit mit referitor la relatiile dintre parinti si copiii lor adolescenti este ca acestia nu se pot intelege. Numeroase studii arata insa ca relatiile din cadrul familiei sunt mai armonioase decat apar ele in “folclor” si ca adolescentii cauta de fapt aprobarea parintilor.

Tensiunea care apare o data cu intrarea copilului in adolescenta este prezenta de ambele parti ale relatiei. Adolescentii simt tensiunea intre dorinta de a se separa de parinti si intelegerea faptului ca inca depind foarte mult de acestia. De partea “opusa”, parintii resimt si ei ambivalenta dintre dorinta de a-si vedea copiii independenti si aceea de a-i tine totusi cat mai mult dependenti de ei.

In lipsa unei comunicari deschise a acestor stari contradictorii este firesc sa apara conflictele. Daca modul de abordare a problemelor de catre parinti este unul negativ (negative affect), adica implica ostilitate, constrangeri nejustificate, acte agresive, adolescentul va invata acest model de rezolvare de probleme si il va aplica in viitor si in alte situatii.

Kim, Conger, Lorenz, Elder (2001) arata ca intetirea conflictelor din familiile cu copii adolescenti se datoreaza reciprocitatii dintre modalitatile negative de abordare a problemelor de catre cei implicati. Ei explica, dupa o analiza atenta a 451 de familii, faptul ca comportamentul negativ al parintilor creste probabilitatea comportamentului negativ al copilului care la randul lui accentueaza conflictul initial. Acesta este mentinut asadar datorita reciprocitatii interactiunii si nu atat datorita comportamentelor luate separat (respectiv, comportamentul ostentativ al adolescentilor si interdictiile parintilor).

 

In acelasi studiu, autorii arata ca acest model de rezolvare de probleme este transferat ulterior de catre tanar/a (fostul adolescent) in relatia de cuplu, ceea ce “ameninta” stabilitatea si calitatea relatiei.

In consecinta, am putea urma cateva sugestii pentru a evita conflictele acute si modelele inadecvate oferite adolescentilor:

  • exprimarea deschisa a emotiilor
  • evitarea etichetelor si a blamarii
  • descoperirea impreuna a unor strategii rezolutive eficiente in situatiile conflictuale
  • constientizarea faptului ca orice relatie implica si aparitia unor conflicte
  • considerarea adolescentului ca partener egal in discutii
  • oferirea gradata a independentei
  • protejarea lor de erorile datorate lipsei de experienta
  • increderea in capacitatea lor de a face fata riscurilor
  • discutarea oricaror teme care ii framanta
  • ascultarea si luarea in considerare a argumentelor lor
  • explicarea motivelor din spatele unei decizii referitoare la ei
  • evidentierea si recompensarea comportamentelor dezirabile

 

 

 

Fragmente din Psihologia varstelor (note de curs) – Conf. dr. univ. Oana Benga

avon.ro

Lasa un comentariu