Dezvoltarea personalitatii adolescentului



 

El este capabil de reciprocitate afectiva intrucat sensibilitatea afectiva se imbogateste foarte mult cu ajutorul emotiilor resimtite la citirea cartilor, la informatiile dobandite privind marile confruntari ale istoriei contemporane, la modificarea profunda a conceptelor.

Disponibilitatea afectiva devine foarte mare si este absorbita energetic de problemele complexe ale instruirii si ale adaptarii. in adolescenta, trairile emotionale din spatiul lectiilor se complica, ajung chiar emotii intelectuale, cand curiozitatea intelectuala este satisfacuta.

La acest plan afectiv-intelectual se adauga altul latent, ce emana din starea de competitie scolara, care provoaca anxietate, teama, frustrari, izolari, invidie, admiratie, ipocrizie, modestie.

Exista si numeroase emotii pozitive reflectate in sentimentul de comunicare afectiva, de implinire dar si de rusine, ingrijorare, extaz. Un loc ambiguu, mai ales prin efecte il detine dragostea, care poate fi dragoste familiala, fata de sexul opus, fata de un model, fata de valori.

Tensiunile din pubertate in relatiile cu parintii se tempereaza treptat prin scaderea tensiunii de opozitie. In relatiile cu sexul opus apar emotii, sentimente noi, ca simpatia si sentimentele de dragoste, prietenia.

In adolescenta, dragostea se contureaza ca o traire complexa de atasament, cu forte absorbante, in care se mobilizeaza resurse extrem de mari ale psihicului.

Daca la varsta scolara mica prieteniile sunt rare si au drept caracteristici fragilitatea si superficialitatea (certurile si intreruperea relatiilor, schimbarea partenerului nu provoaca suferinte durabile deoarece cauzele sunt constituite din factori exteriori iar motivatia nu este pe deplin constienta), in preadolescenta se constituie prietenii mai durabile dar predomina inca aspectul formal.

Preadolescentii joaca rolul de prieteni mai mult decat il traiesc. Exista acum tendinta de identificare, dar sub aspect exterior, care se manfesta prin aceleasi gesturi, aceeasi imbracaminte etc.

In adolescenta are loc saltul calitativ la adevarata prietenie, caracterizata prin seriozitate, care se bazeaza pe comunitatea de idei, scopuri, intimitate sustinuta de impartasirea secretelor, a framantarilor sufletesti. Aceste trairi exprima si nevoia de a fi inteles : „Ma jur pe tatal meu, nu pe mama pentru ca la ea nu tin, ea nu ma intelege”.


Jurnalele intime arata existenta unui proces de interiorizare a prieteniei: de la descrierea de fapte se trece la descrierea de trairi psihice. Apare selectivitatea atat in prietenie cat si in dragoste.
De asemenea, bogatia sufleteasca, trairea sintonica a acelorasi evenimente, maresc intensitatea si complexitatea sentimentului. Prieteniile din adolescenta au mare rol in formarea constiintei morale, prin rezonanta lor afectiva pozitiva sau negativa, ca si rezonanta climatului familial.
Alte stari sunt teama, anxietatea, frica, generate de o serie intreaga de conflicte: familiale, scolare, erotice, persosonale.

Jean Rousselet descrie 3 mari categorii de conduite ale adolescentului:

  1. Conduita revoltei – se manifesta in refuzul tanarului de a se supune, in respingerea in bloc a ceea ce a invatat si i-a fost impus, in acte inutile, in extravagante, forme de indisciplina etc., realizate prin ostentatie, zambet batjocoritor, fuga de acasa, de la scoala, originalitati de limbaj, vestimentatie;
  2. Conduita inchiderii in sine – se bazeaza pe un examen de constiinta foarte sever, pe analizarea in detaliu a faptelor, gesturilor, sentimentelor, pe lunga introspectie. Toate aceste manifestari evidentiaza preocuparea adolescentului pentru a se cunoaste, a se descoperi pe sine. inchiderea in sine se soldeaza cu 2 categorii de efecte: a) asigura o mai completa si autentica autocunoastere, il obisnuieste pe adolescent sa vehiculeze idei complexe, chiar abstracte, il determina sa se preocupe si de problemele altora; b) fiind prea mult preocupat de situatii care nu sunt ale lor, se indeparteaza prea mult de problemele reale, autentice ale lor, reveria indepartandu-i atat de realitate cat si de actiune.
  3. Conduita exaltarii si afirmarii – are specific confruntarea deschisa cu altii, cautari neincetate, exacerbarea satisfactiilor intelectuale, fiziologice, sentimentale, tendinte romantioase sau mistice. Se conduce dupa maxima „totul sau nimic” intrucat isi propune sa abordeze cele mai dificile sau mai interesante probleme. Aceasta conduita este rodul maturizarii personalitatii sale si reprezinta de fapt o reactie la visarile sale de pana acum.

Evident ca la acestea se pot adauga inca multe altele ca cele care verifica onoarea si demnitatea, sau cele de revizuire a constiintei morale care traverseaza cand momente de ingaduinta, toleranta, cand severe, critice si inca multe altele.
Imbinate intre ele si practicate, pot duce fie la intrarea precoce in diferite statute si roluri, fie la maturizarea nepermis de tarzie a diferitelor dimensiuni ale personalitatii.

Alaturi de functiile de adaptare la mediu, de depasire a sinelui mentionate de M. Debesse, in adolescenta devine tot mai evidenta si o a treia functie, anume aceea de definire a personalitatii.

Procesul construirii personalitatii incepe din primele zile ale copilariei si continua toata viata omului, producandu-se nu intotdeauna uniform si continuu ci si cu discontinuitati, cu salturi evidente dar si cu plafonari descurajante.
Este o evolutie cu perioade inegale de dezvoltare dizarmonica, ale carei resurse sunt nu numai valorizate pozitiv ci si cu posibile conduite negative si in unele cazuri chiar deviante.

Desi procesul structurarii personalitatii are loc de-a lungul intregii vieti a omului, exista totusi, unele perioade, unele varste, cand el cunoaste o mai mare accentuare implicand stabilizari partiale. Analizand conceptul de personalitate, V. Pavelcu subliniaza ca acesta implica o anumita stabilitate a conduitei, intr-o perioada de timp si in diferite situatii.

Se apreciaza ca daca in prescolaritate exista marea majoritate a premiselor personalitatii, in adolescenta, personalitatea este in linii mari (deci nu total) constituita. Deoarece in adolescenta au loc numeroase schimbari, se apreciaza ca aceasta este un adevarat laborator de plamaduire a personalitatii. Adolescentul se afla intr-o continua cautare de sine, autodescoperire, autoimplicare.

El provoaca dialogul, confruntarea cu altii, pentru a se intelege mai bine pe sine dar si pentru a se verifica, a se autodepasi.

Este perioada in care constiinta de sine, ca formatiune psihica complexa, se cristalizeaza, in sensul ca isi da seama ce reprezinta pentru altii, pentru sine, renunta treptat la mentalitatea de pana acum, cand considera a fi „alfa si omega”.Nu mai preia automat, necritic, modele, ci isi elaboreaza sisteme de reprezentari, idei, conceptii, care evident ca de pasesc egocentrismul copilariei, dar sunt inca departe de obiectivitatea adultului matur.

„Conceptul de structura (…) este uneori identificat cu configuratie, construct, sistem sau model. Ultimul termen se impune datorita tendintei din ce in ce mai intense si mai generale, din toate stiintele, de a se codifica informatia in cadrul unui sistem logico-matematic, precis si unanim acceptat”.

De aceea V. Pavelcu pledeaza pentru adaptarea definitiei lui H. Kendler cu privire la personalitate, interpretata ca „o organizare a modelelor de conduita care caracterizeaza o persoana ca individualitate intr-o diversitate de situatii”. De aici, elaborarea si practicarea unor comportamente corecte pentru activitatea scolara, viata sociala, asumarea unor responsabilitati dar si prezenta unor conduite de negativism, de respingere in bloc a unor reactii ale adultilor.

Cele mai multe conduite reprobabile fata de adult sunt din ignoranta, inocenta, conformitate redusa.Comportarea lor este mai timida si stangace si datorita faptului ca adolescentul inca nu cunoaste foarte bine diferentele dintre situatiile protocolare, oficiale si/sau familiale.

In timpul adolescentei creste gradul de complexitate a motivatiei conduitelor, planul subiectivitatii (planul larg al personalitatii neantrenate in conduite curente), distanta dintre conduite si planul dialogurilor constiintei.
Variabilele stabile ale personalitatii sunt centrale si periferice.

Dintre variabilele stabile centrale mentionam:

– „automatisme ale capacitatii de receptionare;

– senzorialitatea cu pragurile ei;

– modul de a comunica;

– modul de a memora;

– modul de a se adapta la conditii diverse;

– deprinderile, abilitatile, obisnuintele, deci standardele adaptarii si vointei, gradul lor de implicatie in conduite si, mai ales, in activitati cu perseverenta si consum de energie psihica, chiar in situatii care nu sunt agreate”.

– un rol important il au mecanismele de aparare, care actioneaza pe distanta dintre caracteristicile de suprafata si cele de profunzime ale personalitatii; Mecanismele de aparare se exprima prin efectele de distantare dintre trasaturile de suprafata si cele de profunzime. Dintre acestea fac parte: efectul de convenienta mai frecvent la puberii si adolescentii care au o precocitate si maturizare avansate. Ursula Schiopu mentioneaza ca acestia dau raspunsurile pe care intuiesc ca sunt asteptate de cei ce ii observa, ii testeaza, sau cei cu care comunica.

– efectul de fronda se manifesta prin raspunsuri obscure, ambigue, negative voit. Dupa varsta de 18 ani numarul acestor efecte de fronda scade, in schimb cel al efectului de convenienta creste.

– efectul de originalitate deliberata domina prin raspunsuri ostentativ originale, insotite de tendinta de afirmare de sine.

Pana in jurul varstei de 16 ani acest tip de efect este in crestere si are o evidenta agresivitate, dupa care originalitatea este mai putin urmarita.

– mai apar efectele de reputatie, de fatada. Adolescentul, intocmai ca si puberul, doreste sa se prezinte in lumini favorabile, care evidentiaza nu atat o forma de oportunism cat dorinta de a corespunde imaginii idealului de sine sau de a fi acceptat de catre ceilalti.

In structura personalitatii, aptitudinile reprezinta dimensiuni deosebit de importante care genereaza interese, aspiratii, forme de invatare specifice, perspicacitate, perseverenta etc.

In adolescenta se diferentiaza atat aptitudinile specifice cat si cele complexe (tehnice), iar aptitudinile generale se organizeaza in structuri complexe.

In adolescenta prelungita, aptitudinile se incarca de abilitati, dexteritati solicitate de anumite feluri de activitati.

In zilele noastre se contureaza tot mai nuantat nucleul de baza al personalitatii, caracterul structurat mai ales pe parametrii care urmaresc preluarea unor acceptori morali, valorici si prelucrarea lor in raport cu intregul univers conceptual intern si al conditiilor externe.

 

Note de curs: Introducere in psihologia varstelor

Lasa un comentariu