Dezvoltarea motivatiei la elevi



mycloset.ro

Ausubel si Robinson prezinta cateva strategii pe care le pot utiliza educatorii in munca lor de dezvoltare a motivatiei elevilor si le prezinta rezumativ:

Dezvoltarea unui punct de vedere realist

Se are in vedere o conceptie realista asupra motivatiei dupa care sa se conduca educatorul in activitatea lui la clasa. Fixandu-si ca obiectiv, de exemplu, cresterea maximala a motivatiei intrinseci, el trebuie sa recunoasca rolul impulsurilor „de autoafirmare si afiliativ”.

Evaluarea trebuintelor celui care invata

Daca un elev nu este motivat pentru un anumit obiect de invatamant, educatorul va trebui sa afle cauzele (motivele) acestei situatii. El va trebui sa caute si sa gaseasca o cale didactica salutara pentru tratarea „impulsurilor” neorientate spre sarcina didactica propusa.

Dezvoltarea impulsului cognitiv

Educatorul trebuie sa faca „orice” pentru stimularea „impulsului” cognitiv existent, manifest si pentru dezvoltarea unuia „deficitar”. In acest scop, ar putea, de exemplu, sa fie redus accentul pus pe invatarea pentru examene sau sublinierea necesitatii ca admiterea in invatamantul superior sa se efectueze pe baza rezultatelor la testele de aptitudini. De asemenea, educatorul ar putea sa utilizeze, intr-o mai mare masura, procedee care sa starneasca interesul elevului pentru noutatea, surpriza sau contrastul incluse in probleme atunci cand „impulsul” cognitiv este minim.

Elevul poate sa nu fie initial motivat pentru invatarea algebrei, dar poate fi intrigat de un paradox logic sau de o contradictie vizibila; rezolvarea problemei respective de algebra poate da nastere unei satisfactii, iar aceasta, la randul ei, sa reprezinte un punct de pornire pentru dezvoltarea unei atitudini ulterioare pozitive fata de domeniul algebrei.

Captarea interesuluielefant.ro

Exista numeroase modalitati prin care educatorul poate sa capteze interesul elevului pentru disciplina pe care o preda. Daca avem in vedere, de exemplu matematica, se poate porni de la „impulsul de autoafirmare” al elevului, subliniind perspectivele profesionale ale matematicii intr-o multime de domenii prestigioase. In ceea ce priveste alte discipline de invatamant, se pot folosi exemple despre care stim ca ii intereseaza in mod deosebit pe elevi. De asemenea, profesorii buni stimuleaza interesul elevilor pentru un obiect de invatamant prin simpla forta a entuziasmului lor.

Utilizarea competitiei

Se are in vedere utilizarea judicioasa a competitiei individuale intre elevi, care cultiva autoformarea. Asa sunt competitiile interscolare, care pun in valoare talentele elevilor in numeroase domenii de activitate.

Predarea in absenta motivatiei

Sarcinile didactice susceptibile de invatare constienta pot fi insusite adeseori cu un efort minim si cu un nivel scazut de motivare. Datorita succesului initial, este posibil ca nivelul de motivare sa creasca si sa stimuleze astfel comportamentul de invatare al elevului.

Utilizarea nivelului adecvat al impulsului

De obicei, nivelurile foarte ridicate ale motivatiei, adica intensitatea prea mare a acesteia poate determina fenomenul de inhibare a invatarii sarcinilor complexe. Deci, simpla „punere sub presiune” a elevului care se loveste de greutati in legatura cu o problema va face mai mult rau decat bine. Supramotivarea este mai mare la elevii cu un grad mai ridicat de anxietate.

Analiza si remodelarea programului de recompensare si pedepsire a celui care invata in trecut, pentru unii elevi ramasi in urma la diferite materii de studiu singura modalitate de a iesi din acest impas o constituia doar retragerea de la scoala. Astazi, lucrurile s-au schimbat. Exista posibilitatea de stimulare a aptitudinilor individuale. De asemenea, este accesibila tehnica de autoinstruire pentru recuperarea ramanerilor in urma (D.P. Ausbel, F.G. Robinson, 1982, p. 447-450).

La aceste strategii de dezvoltarea motivatiei la elevi, propuse de cei doi cunoscuti autori, se pot adauga si altele. Cateva dintre ele le prezentam in continuare.

Tehnica intrebarilor succesive si a disonantei cognitive

Tehnica intrebarilor succesive impune o mobilizare cognitiva intensa din partea elevilor, care trebuie sa dea raspunsuri cat mai corecte la intrebarile puse de profesor (vezi D. St. Saucan, 1999, p. 116). Acest tip de intrebari nu numai ca incita curiozitatea epistemica, dar mentine concentrata atentia copiilor pe o durata mai mare in timpul lectiilor, asigurand astfel o invatare mai eficienta.

Pe de alta parte, ca strategie de cultivare a motivatiei, disonanta cognitiva poate fi utilizata de educatori prin tehnica rezolvarii creative a problemelor. Problemele creative prin datele lor, dintre care unele cunoscute altele mai putin sau deloc cunoscute, creeaza contradictii in cunoastere, in cautarea si gasirea de solutii ingenioase pentru rezolvare, iar contradictiile determina mobilizarea cognitiva a elevului in vederea asimilarii de informatii suplimentare, care sa faciliteze solutionarea si sa conduca totodata la reducerea starii de tensiune psihica in care acesta se afla.

Cultivarea pasiunii pentru activitatea de invatare

Educatorul nu trebuie sa dezvolte numai intentia si dorinta elevului de a invata, ci sa cultive, treptat, mai ales implicarea puternica a elevului in activitatea de studiu. Poate sa realizeze acest obiectiv prin procedee educationale care sa intareasca trairile afective pozitive ale elevilor legate de sarcinile scolare. Cresterea duratei acestor trairi emotionale se obtine treptat, prin dozarea lor judicioasa.

Dezvoltarea intereselor cognitive

Desi Ausubel si Robinson mentioneaza printre strategii si „captarea” intereselor, consideram ca este util sa subliniem necesitatea cultivarii la elevi, cu deosebire, a intereselor cognitive. Sublinierea este justificata de faptul ca interesele cognitive presupune curiozitatea epistemica, a carei satisfacere aduce placere, fara a produce o reductie totala de tensiune, ceea ce induce efectul de facilitare in invatarea obiectului de invatamant preferat. Se stie ca la aceste obiecte elevii respectivi invata adeseori peste limitele solicitate, traind puternice satisfactii si obtinand performante ridicate. „Intre activitatea cognitiva si subiect se incheaga o reactie circulara cu efecte optime” (P. Popescu-Neveanu, 1978, p. 373).

Dezvoltarea intereselor cognitive (care urmaresc trebuinte, motive, tendinte, scopuri) se obtine prin antrenarea elevilor in activitati de cunoastere: rezolvarea de probleme in cadrul oricarui obiect de invatamant, efectuarea de experiente stiintifice in diferite laboratoare, elaborarea (pe masura posibilitatilor) a unor lucrari cu caracter stiintific, participarea la diferite sesiuni stiintifice, la olimpiade etc.

Dezvoltarea intereselor profesionale

Indeosebi pentru elevii din clasele mari stimularea acestui tip de interese trebuie sa constituie unul din obiectivele cele mai importante, pentru ca acesti elevi se pregatesc mai intens pentru alegerea viitorului tip de invatamant superior sau a viitoarei profesiuni.

Ca strategii pentru dezvoltarea acestor interese se pot utiliza:

  • dezbateri cu elevii pe temele preferate;
  • aplicarea de inventare (chestionare) de interese;
  • cunoasterea modului cum isi folosesc elevii timpul liber;
  • cunoasterea fiselor de caracterizare psihopedagogica;
  • antrenarea elevilor in activitati extrascolare preferate etc.

La prima vedere sugestiile prezentate in legatura cu dezvoltarea motivatiei elevilor par simple, dar ele sunt esentiale si utile. De altfel, nu exista retete pentru realizarea acestui obiectiv educational fundamental. De aceea, „dirijarea motivatiei in clasa ramane mai mult o arta” (D.P. Ausubel, F.G. Robinson, 1981, p. 447).

 

astratex.ro

Lasa un comentariu