Dezvoltarea copilului in primul an de viata



 

Dezvoltare fizica generala

Dimensiunile si greutatea noului nascut pot sa varieze, dar, statistic, cei mai multi dintre ei au intre 50 cm – 53 cm si o greutate cuprinsa intre 2, 500Kg si 3 Kg.

In aceasta perioada schimbarile, transformarile prin care trece copilul sunt impresionante, astfel ca la sfarsitul primului an copilul isi tripleaza greutatea.

Maturizarea si dezvoltarea creierului incepe la nivelul neuronului (celula nervoasa), producandu-se mielinizarea lor. Acest proces favorizeaza transmiterea impulsurilor neuronale mai repede si mai eficient.

In primele luni cel mai rapid se dezvolta aria senzoriala primara si aria motorie primara, acestea permitand copilului sa-si dezvolte simturile si miscarile corpului.
Aspectele generale ale dezvoltarii fizice sunt legate de starea de sanatate generala si de nutritie.

Consideram ca problema nutritiei este importanta in toate etapele de dezvoltare ale copilului dar in aceasta perioada rolul ei este deosebit de important. La inceput copiii sunt sugari nu sunt in stare sa manance hrana solida. Hrana ideala este laptele mamei care in conditiile de sanatate si alimentatie a acesteia acopera nevoia nutritiva a noului nascut.

Nu mai putin adevarat este ca laptele mamei a fost inlocuit in ultimul timp cu substitute care au permis alimentarea copilului si in absenta mamei. Problemele legate de nutritia copilului sunt foarte complexe deoarece din luna in luna ceea ce ei trebuie sa manance include si alte alimente.

Astfel, in jurul varstei de 6 luni copilul trebuie sa manance alimentele esentiale (oua, carne, fructe, legume), respectand indicatiile medicului pediatru. Saracia, absenta acestor alimente din alimentatia copilului sau a mamei, in perioada de alaptare, pot duce la malnutritie avand efecte negative directe asupra dezvoltarii copilului.

Dezvoltarea motricitatii

Noul nascut are la nastere cateva reflexe (raspunsuri fizice involuntare). Unele dintre acestea sunt esentiale pentru viata insasi, iar altele dispar la o luna dupa nastere.

Unul dintre cel mai important este cel respirator (asigura mentinerea adecvata a oxigenului din organism). Este urmat de reflexele care asigura mentinerea constanta a temperaturii corpului si reflexele care asigura nutritia (reflexul suptului, copilul suge indiferent ce ajunge la gura lui: degetul, biberonul etc).

O dezvoltare evidenta a miscarilor copilului apar in perioada 3-6 luni. Acum sesizam primele elemente de intentionalitate in miscari ceea ce ne permite sa afirmam ca dupa trei luni copilul prezinta miscari adecvate, orientate, elaborate. Acest fenomen se datoreaza mielinizarii neuronilor.

• Primele miscari complexe coordonate sunt cele oculo-motorii urmate de cele audio-motorii. in stransa legatura cu acestea se dezvolta mult miscarile capului si gatului. Mai tarziu se dezvolta miscarile corpului, intoarcerea independenta de pe de o parte pe alta, la 5-6 luni sta in sezut sprijinit.
• Intre 4 si 5 luni se formeaza gestul de apucare (copilul poate sa apuce obiectele si sa le duca la gura). Dupa 5 luni miscarile de acest fel prezinta un caracter voluntar. Tot in aceasta perioada apare imitatia motorie (in forma ei pasiva).
• Spre varsta de 12 luni miscarile devin din ce in ce mai complexe, mai ample, mai voluntare. Apar elementele de mers (tararea, urmata de mersul cu sprijin, iar dupa 12-13 luni mersul independent.)

Senzatiile si perceptiile

Contactul cel mai direct al copilului cu mediul fizic la care trebuie sa se adapteze este realizat prin organele de simt. Desi copilul este capabil de senzatii chiar de la nastere acestea se deosebesc mult de cele ale adultului.

• Viteza de transmitere a stimulului este mult mai lenta (reactiile noului nascut sunt asemanatoare cu cele ale unui adult obosit).
• Senzatiile noului nascut sunt mai slabe decat ale adultului (excitantii puternici produc reactii soc nediferentiate iar stimuli slabi ca intensitate nu produc senzatii de loc).
• Gustul si mirosul sunt senzatii care se dezvolta cel mai mult in primele saptamani deoarece sunt implicate in activitatea de hranire.
• Spre sfarsitul lunii a doua pragurile senzoriale (intensitatea stimului la care un analizator reactioneaza) se modifica, raspunsul organismului fiind mult diversificat si datorita multitudinii stimulilor din mediul natural, fizic al copilului.
• Pe baza activitatii organelor de simt se formeaza numeroase reflexe conditionate (proces ce poate fi echivalent cu dezvoltarea capacitatii de dezvoltare-in sens larg vorbind).
• Spre 3 luni copilul isi formeaza vederea bioculara, vederea de aproape si de departe, perceperea culorilor. Putem afirma ca in jurul acestei varste copilului nu numai ca vede dar si priveste.

Nivelul de dezvoltare al analizatorilor, al senzatiilor are ca urmare formarea perceptiei. Aceasta este un proces complex la care participa initial un numar redus de analizatori. Ea se dezvolta sub forma unor legaturi asociative la nivelul scoartei intre zonele angajate in perceperea unui obiect.

Dezvoltarea perceptiei are loc concomitent cu organizarea atentiei si cu capacitatea de orientare. Reflexul de orientare are o foarte mare valoare biologica si este activ dupa primele zile de viata.

Prezenta atentiei se exprima in actul perceptiv dezvoltandu-se la sugari strans legata de miscare. De aceea perceptia si miscarea reprezinta o unitate in care obiectele devin cunoscute in masura in care ele sunt obiecte ale apucarii si miscarii.

Dezvoltarea cognitiva

Copilul incepe viata necunoscand nimic din lumea care il inconjoara doar cu anumite reflexe. Dezvoltarea senzoriala si perceptiva, curiozitatea il vor ajuta sa descopere aceasta lume.

In jurul varstei de 1 an copilul stie deja multe, descopera multe obiecte, le cunoaste pe cele care produc zgomot, pe cele care se misca, pe cele care-i produc placere, pe cele care nu trebuie atinse, recunoaste persoanele apropiate din familie si reactioneaza la cele care sunt necunoscute.

El invata sa comunice destul de bine cunoscand gesturile si cuvintele celorlalti, dar poate sa-si faca cunoscute si propriile dorinte si emotii in moduri foarte variate incluzand „vorbitul”- spre sfarsitul acestei perioade copilul putand spune cateva cuvinte.

Dezvoltarea cognitiva la aceasta varsta este influentata foarte mult de zestrea genetica a copilului, de maturizarea scoartei cerebrale, dar si de factori externi – familia care poate stimula acest proces.

Jean Piaget sustinea ca intre 0 si 12 luni copilul se afla in stadiul senzorio-motor al inteligentei. Copilul invata si cunoaste lumea in acest mod si tot asa exprima ceea ce a invatat.

Din punct de vedere cognitiv cea mai importanta achizitie a acestei perioade este „obiectul permanent”. Copilul intelege ca obiectul continua sa existe chiar daca el nu mai poate fi vazut. Legat de acest lucru copilul isi dezvolta in jurul varstei de 8 luni comportamentul de cautare a obiectului iesit din campul lui vizual.

Dezvoltarea limbajului

Problema dezvoltarii limbajului a fost una destul de controversata. Skinner afirma ca invatarea limbajului, la aceasta varsta, se bazeaza pe asociere si conditionare. Chomsky afirma ca abilitatea de invatare a copilului este innascuta.

Limbajul incepe sa se dezvolte chiar de la nastere, copiii comunicand prin sunete si gesturi. La sfarsitul primului an de viata copiii sunt capabili sa rosteasca cateva cuvinte, desi inteleg mult mai multe. invatarea limbajului in acest interval de varsta este rezultatul interactiunii intre copil si parinti. Nu numai copilul invata sa vorbeasca de la adulti, ci si invers.

Parintii folosesc in aceasta perioada pentru a comunica cu copiii forme simplificate ale limbajului „vorbirea bebelusului” lucru care il stimuleaza pe copil verbal si ii dezvolta abilitatea de a intelege si a repeta.

Dezvoltarea psiho-sociala

Aceasta dezvoltare include nu numai factorii care tin de dezvoltarea emotionala, factori considerati a fi importanti pentru dezvoltarea psihica a copilului, dar si relatiile dintre parinti si influentele socio-culturale.

Dezvoltarea emotionala

Faptul ca atunci cand copilului ii este foame sau cand il doare ceva plange, ca dupa 6 saptamani poate zambi ca raspuns la un lucru placut, a determinat conturarea conceptiei conform careia in perioada 0-1 an nu putem vorbi de emotii, ci de simple reactii.

Reconsiderarea acestui aspect are in vedere faptul ca exprimarea emotiilor se poate face de foarte timpuriu: bucuria, surprinderea, supararea, teama, neplacerea, interesul pentru ceva anume sunt de fapt forme de manifestare emotiva ale bebelusului.

Teama este una din primele emotii cunoscute la copil. Chiar dupa nastere un zgomot foarte puternic sau persoane care se apropie de el il sperie, determinandu-l sa planga.

Dupa 6 saptamani apare zambetul ca raspuns dat altei persoane (zambetul social), iar dupa 3-4 luni rade in imitatie sau daca ceva il bucura. La 6 luni se contureaza teama de straini care va disparea in jurul varstei de 1 an. Tot in aceasta perioada se formeaza atasamentul fata de persoana care-l ingrijeste mama sau un substitut al acesteia.

In jurul varstei de 8 – 9 luni se formeaza chiar o anxietate de separare – teama de a pierde persoana fata de care si-a format atasamentul.

Relatiile conflictuale dintre parinti, modul cum influentele socio-culturale isi pun amprenta asupra lor determina un anumit tip de relatie cu copilul. Lipsa armoniei familiale, problemele de saracie, slaba informare in legatura cu nevoile copilului pot actiona negativ asupra lui.

Lasa un comentariu