Dezvoltarea copilului in prima copilarie



 

Dezvoltare fizica generala

Spre deosebire de perioada precedenta, copilul (1-3 ani) reuseste sa se desprinda partial de adult (mama), devenind astfel o persoana activa in mediul specific existentei sale.

Copilul porneste in acest moment cu doua achizitii extrem de importante pentru independenta sa: dobandirea mersului si a comunicarii verbale.

Intre 12 si 18 luni:

  • se consolideaza mersul
  • exista o mai buna percepere si adaptare la mediul inconjurator;
  • copilul devine atras de tot ceea ce vede. Stapanirea mersului dezvolta spiritul investigativ, largindu-se totodata campul de actiune.

Intre 18 si 28 de luni observam o dezvoltare accentuata a comunicarii si o modificare a aspectului general a copilului. Unele segmente ale corpului au ritmuri de crestere inegala ceea ce determina modificarea aspectului general. Tot acum are loc osificarea cutiei craniene, a membrelor, dentitia provizorie devine completa. Se dezvolta sistemul muscular si se intaresc ligamentele lucru care faciliteaza efectuarea miscarilor intentionate.

Aspectul fizic general este din ce in ce mai placut; specificul vorbirii si modul in care se relationeaza cu ceilalti sporeste caracterul simpatic al copilului, justificand numele dat al acestei perioade „de gratie si dragalasenie”.

Dezvoltarea creierului continua. La un an el cantareste 980 gr., iar la 3 ani 1100 gr. Tot in aceasta perioada se dezvolta zonele motorii specifice vorbirii.

Dezvoltarea motricitatii

O accentuata dezvoltare o cunosc miscarile implicate in mers, iar spre sfarsitul perioadei cele implicate in motricitatea fina.

Copilul isi perfectioneaza mersul independent, poate merge cu spatele, poate urca scarile, poata sa sara si sa se catere. Dezvoltarea motricitatii capata un caracter exploziv deoarece copilul se afla intr-o permanenta miscare.

Spre sfarsitul perioadei copilul isi perfectioneaza aceste miscari, mai ales in activitatea de joc. Miscarile mainii, importante pentru manipularea obiectelor, jucariilor sunt si ele intr-o permanenta dezvoltare.

La 1 an
– introduce un obiect in altul (umple o cana cu cuburi la comanda sau in imitatie)
– poate deschide o cutie
– se poate servi de degete in actiunea de alimentare alaturi de lingurita
– intoarce mai multe foi o data la o carte.

Intre 2 si 3 ani
– se dezvolta gestul grafic (trage o linie pe hartie iar mai tarziu poate trage linii verticale si orizontale si poate colora)
– construieste (din cuburi)

Cel mai important aspect legat insa de dezvoltarea motricitatii este jocul sau activitatea ludica. Copilului ii place sa se joace cu obiectele, dar si cu adultul. In joc miscarile si conduita copilului incep sa se coreleze, sa se subordoneze unor intentii, ceea ce implica organizarea conduitei.
Daca la inceputul acestei perioade jocul este singular, iar durata jocului este scurta, spre sfarsitul perioadei ajunge la 30 de minute.

Intre 2 si 3 ani incep sa apara elemente de cooperare a copilului in joc, cooperare care se consolideaza pe masura ce copilul creste. Urmare a acestui fenomen este stabilirea de relatii intre copii (socializarea prin joc). Relatiile pe care le pot stabili copiii prin joc pot fi pasive, active (atunci cand da jucaria altui copil, atunci cand ajuta pe alt copil) sau agresive (copilul loveste fara motiv, ia cu forta jucariile altui copil).

Metodele educationale sunt cele care trebuie sa structureze si sa modeleze comportamentul copilului in vederea asigurarii unui echilibru emotional al acestuia. Jocul ramane legat de dezvoltarea motorie la aceasta varsta, dar complexitatea si organizarea lui sunt strans legate de dezvoltarea cognitiva pe care o influenteaza in mod direct, jocul fiind modul prin care copilul invata in aceasta perioada.

Dezvoltarea cognitiva

Gandirea copilului mic (1-3 ani) este elementara si foarte legata de concret, operand cu reprezentari ale obiectelor si fenomenelor.
Dezvoltarea gandirii este strans legata de dezvoltarea limbajului. Copilul descopera ca toate obiectele si fenomenele, insusirile au un nume. Cuvantul denumeste un obiect, o persoana o insusire, iar intelegerea lui de catre copil se face prin perceperea situatiei.

Copilul incepe sa rosteasca corect si inteligibil cuvintele uzuale. Se pastreaza insa caracteristica vorbirii copilului mic, care stalceste anumite consoane sau inverseaza anumite silabe in cuvant.

La inceputul perioadei copilul se exprima in propozitii scurte care se vor transforma treptat spre 3 ani in fraze. Capacitatea de intelegere a copilului se largeste foarte mult devansand chiar forma deficitara a cuvantului. In aceasta perioada copilul isi verbalizeaza toate curiozitatile si de aceea este foarte folosita intrebarea „ce este asta”. Concomitent el isi verbalizeaza, dorintele, intentiile, vointele, sentimentele.

In jurul varstei de 3 ani, copilul atinge o faza superioara de dezvoltare a limbajului, acesta devenind instrument al gandirii. Gandirea utilizeaza cuvinte si constructii verbale pentru a se putea raporta la diversitatea lumii materiale, spirituale, iar pe baza lor copilul incepe sa inteleaga si sa diferentieze realitatea inconjuratoare, sa faca distinctia dintre el si obiecte, dar cu o intelegere primitiva rezultata din raportarea realitatii la propria persoana.

Dezvoltarea emotional-afectiva

Pe masura ce inainteaza in varsta conduitele afective ale copilului devin tot mai complexe. In jurul varstei de 18 luni rezonanta afectiva creste copilul fiind mult mai impresionabil. Acum se poate manifesta gelozia in raport cu un alt copil caruia i se acorda atentie sau fata de o persoana care se interpune intre el si mama.

Timiditatea fata de persoanele straine, simpatia sau antipatia fata de cele cunoscute sunt atitudini ce se dobandesc in aceasta perioada. Copilului incepe sa-i placa gluma, pacaleala, comicul si poate surade la complimente.

Atitudinea lui fata de membrii familiei se modifica aparand anumite atitudini ostile fata de adult concretizate in negativismul primar. Copilul se opune prin plansete, tipete facand adevarate spectacole. Aceste tendinte dispar catre sfarsitul perioadei deoarece copilul se maturizeaza, dobandeste mai multa siguranta, independenta, dar si datorita folosirii unor metode educationale adecvate.

Atasamentul afectiv fata de persoana care il ingrijeste capata acum valente noi. Aceasta atitudine afectiva se manifesta selectiv, dar se poate manifesta si fata de anumite obiecte.

Anxietatea de separare devine evidenta, copilul reactionand amplu la separarea de persoana fata de care manifesta acest atasament. In aceasta perioada atasamentul se exprima mai ales fata de mama, iar la 21-24 de luni poate imbraca forme dramatice cand copilul, obisnuit cu prezenta acesteia, ii descopera absenta. Acest lucru devine o problema mai ales daca persoana ce o inlocuieste pe mama nu are un comportament adecvat problemelor copilului la aceasta varsta. Legat de acest aspect, abandonul, genereaza reactii care pot influenta negativ dezvoltarea ulterioara a copilului. Cu toate ca starile emotionale sunt intense multe dintre ele sunt fragile si instabile.

Copilul trece de la o stare la alta, poate avea manifestari violente, zgomotoase, avand putine resurse pentru a-si controla aceste stari. Sub influenta adultului, a experientelor lui relationale, a modelelor care i se ofera, aceste comportamente dispar iar dezvoltarea emotionala devine mai stabila si mai controlata.

Personalitatea copilului se constituie prin aparitia si dezvoltarea unor elemente bazale ale acesteia in relatie cu cei din jur si cu achizitiile importante de viata.

Lasa un comentariu