Despre natura realitatii si a constiintei umane

Acest articol isi propune nici mai mult nici mai putin decat sa va lamureasca misterul constiintei si al realitatii in care traim.  Stim ca probabil suna pompos, dar daca cititi pana la final, va veti convinge ca majoritatea intrebarilor fundamentale au un raspuns. Premisa de la care s-a pornit in realizarea acestui articol este doar realitatea observabila, de zi cu zi, toate ideile preconcepute, tot ceea ce am fost invatati, toate ipotezele si speculatiile au fost lasate deoparte. Premisele folosite in constructia logica au valoare de axioma, si nici un cititor care poseda o doza sanatoasa de bun simt nu le poate contrazice. Este singura cale de a avea acces la cunoastere, de a pune de acord premisele folosite cu realitatea de zi cu zi.

Cum apare constiinta / constienta?

Realitatea este ceea de putem percepe cu ajutorul celor 5 simturi. Sa luam spre exemplu, pentru simplicitate, un univers format dintr-un om si o floare.  Atat, doar doua obiecte exista in acel univers. Un om si un trandafir galben, cu spini, frumos mirositor.

Initial, omul nostru nu are nicio amintire stocata in memorie, memoria sa este complet goala. El nu a venit niciodata in contact cu vreun obiect, ca atare, desi are capacitatea sa vada, sa auda, sa miroasa, sa guste, sa atinga, aceasta capacitate este latenta, potentiala, fiind deocamdata nefolosita. Nici un simt nu este activ, nicio amintire nu ii ocupa memoria, este complet tabula rasa.
Aflat in aceasta stare, putem spune fara sa gresim, ca omul nostru este mort. Sau, se afla intr-un somn profund, total, fara vise, similar cu o coma profunda. Nu este nicio diferenta intre un om mort si un om fara activitate cerebrala.

Deodata, toate simturile sale se activeaza. Omul deschide ochii, vede trandafirul si pe sine insusi. Brusc, imaginea sa si a trandafirului sunt stocate in memorie, impreuna cu distante, coordonate, senzatii, care impreuna formeaza sistemul om-trandafir. In acest moment, omul nostru a capatat un EU. Pentru ca, in acest moment poate spune: “EU privesc trandafirul”. “EU ma privesc pe mine”. “EU SUNT”.

Inainte de a vedea ce anume este constiinta, trebuie sa vedem cum apare ea. Iar raspunsul este simplu: a aparut odata cu interactiunea dintre simturile omului si singurele obiecte aflate la dispozitia sa: propriul sau corp si trandafirul. Din acest moment, trandafirul poate sa dispara, la fel si propriul corp, poate suferi tot felul de schimbari, inregistrarile din memorie nu dispar, ele constituie obiecte de manifestare a constiintei. Insa cand dispar si acele obiecte din memorie (somn profund, coma, etc), constiinta dispare si ea.

Deocamdata, retinem urmatoarea deductie logica: constiinta depinde in totalitate de interactiunea dintre creier si obiectele exterioare lui.

Desigur, exista obiecte in memorie care nu au corespondent in lumea reala, cum ar fi “balaur cu 7 capete” dar ele sunt construite aleator din obiecte reale: un balaur este “construit” dintr-un sarpe si un liliac. Aceste obiecte apar ulterior contactului cu obiectele reale.

Ce este realitatea?

In acest moment, omul se poate intreba: cat de real este ceea ce vad eu? Cat de real este trandafirul pe care-l vad, miros, ating? Inarmat cu cunostintele dobandite la orele de biologie din scoala generala si liceu, omul reconstituie modul in care are loc interactiunea dintre trandafir si creierul sau: fotonii reflectati de catre trandafir se lovesc de retina sa, sunt traduse intr-un semnal electric si trimise mai departe catre cortex unde sunt decodate si capata semnificatie. Procesul este unul similar si in ceea ce priveste celelalte simturi: presiunea, miscarea moleculara, etc, sunt traduse de celulele specializate in semnale electrice, livrate catre cortex si apoi decodate.

elefant.ro

Prin urmare, omul nostru trage concluzia ca, realitatea lui este formata din semnale electrice! Mergand mai departe cu deductiile, isi imagineaza un scenariu in care creierul sau este conectat la electrozi care ii livreaza semnale electrice similare celor primite atunci cand interactioneaza cu trandafirul. Si minunea se produce: desi in fata lui nu exista un trandafir, creierul sau ii prezinta un trandafir similar celui cu care a interactionat inainte, ba mai mult, poate fi atins, pipait, mirosit!

-“Este o nebunie” – se gandeste omul. “Adica, toata realitatea mea este creata de semnale electrice?! Aha, de aceea vad tot felul de chestii foarte reale atunci cand ma droghez, pentru ca, in urma schimbarii chimiei creierului, se genereaza semnale electrice care corespund unei realitati” – isi spune omul ceva mai luminat.

-” Da, dar daca asa sta treaba, si tot ce pot percepe este determinat de semnale electrice, cum o arata CU ADEVARAT trandafirul din fata mea? Stiu ca, culorile, gustul, mirosul, vazul nu exista in realitate, ci doar semnale electrice traduse si interpretate de creier in acest fel, deci, care este realitatea din afara mintii mele?

Dupa cateva nopti de gandire, omul isi spuse resemnat:

-“Nu prea am sanse sa vad ce este cu adevarat in afara mintii mele, pe cata vreme mintea mea imi livreaza realitatea cu ajutorul semnalelor electrice si se comporta ca o interfata intre realitatea exterioara total necunoscuta si cea interioara pe care o cunosc. Nu voi cunoaste niciodata cum arata sau ce este de fapt acel trandafir. Ba mai mult, toata materia pe care o percep, poate sa fie compusa din semnale electrice, iar realitatea mea solida, poate fi una foarte volatita. De fapt, pot fi un camp de forta care interactioneaza cu alte campuri de forta, iar fizica subatomica imi confirma descoperirea!”

Din ce in ce mai infricosat, omul nostru incepe sa se obisnuiasca cu ideea ca realitatea exterioara este si va ramane o totala necunoscuta. Tot ce stie sigur despre ea este ca EXISTA. El doar are acces la interpretarea ei, dar niciodata nu va avea acces nemijlocit la ea.

-“Deci constiinta mea este data de interactiunea cu mediul necunoscut de afara, si tot ce face ea este sa traduca si sa interpreteze mediul, ca atare fara interactiune inceteaza sa existe. Dar creierul meu, si organele mele de simt, cum arata in realitate, pentru ca eu nu am acces la ele, ci doar la perceptia lor! Intregul meu EU si intreaga mea constiinta este o interactiune intre materia necunoscuta din creierul meu si materia necunoscuta din afara lui! Cand interactiunea dispare, dispare si EU-l meu! Infricosator, dar real. De fapt, pot observa asta in somn profund cand nu mai exista nici un EU” – gandi omul din ce in ce mai abatut.

-“Aha, deci de aceea nu pot localiza un gand, o semnificatie, o senzatie, de aceea nu pot pune degetul pe constiinta, de aceea problema a ramas nerezolvata timp de secole! Pentru ca, nu pot accesa un sistem din interiorul sau, ci doar din afara sa. Nu pot accesa constiinta din cadrul constiintei, asa cum nu poti ridica o camera situat fiind in acea camera. ” – isi continua omul nostru rationamentele.

-“Constiinta este perceptie, nu pot percepe perceptia din cadrul perceptiei, de aceea mi se pare atat de misterioara. Dar in realitate este doar o interactiune intre materia necunoscuta din creier care interactioneaza cu materia necunoscuta din care este realizat trandafirul si propriul corp! Cred ca am rezolvat problema! Pana acum, oamenii au incercat rezolvari ale problemei din cadrul perceptiei lor subiective despre creier si trandafir, dar nu au luat in considerare faptul ca niciodata nu pot accesa realitatea fara ajutorul unei interfete oferite de minte.”

-“Si acum, daca am acces la cunoasterea suprema, unde este Dumnezeu? Mai este necesar?” – se intreba omul, si tot el isi ofera un raspuns:

-“Atata timp cat exista o materie necunoscuta la care nu am acces nemijlocit, dar care imi livreaza senzatiile subiective care compun realitatea mea zilnica, pot eu oare exclude existenta unui Dumnezeu in acea materie necunoscuta mie? De fapt, eu o numesc “materie necunoscuta”, dar poate fi insusi Dumnezeu.”

-“Pot afla ceva despre natura lui Dumnezeu folosind tot deductiile logice? Cred ca deja am aflat destule astazi, mai bine renunt o vreme la filosofie si ma bucur de realitatea mea subiectiva in care traiesc si din care nu pot evada.”

Un raspuns pentru “Despre natura realitatii si a constiintei umane”

  1. Oana Laura Dogaru says:

    Toate procesele contive superioate au la baza senzatii si perceptii.Nu putem sa reprezentam sa gandim sa ne amintim sa ne imaginam sa memoram cceea ce nu stim prin cele cinci simturi si de ce nu prin al saselea intuitia

Lasa un comentariu