Despre independenta masculina



mycloset.ro

Despre independenta masculinaControversele vis-a-vis de aparenta lipsa de exprimare a sentimentelor si emotiilor masculine au generat frecvent disensiuni in cuplu. Sa fie oare o diferenta de limbaj? Sa fie doar o confuzie in randul barbatilor generata de prejudecata “daca arati ce simti, esti slab”? Ce inteleg femeile prin masculinitate? Cum este mai bine sa intelegem independenta intr-o relatie?
In scopul de a lamuri cele doua tabere va propunem sa cititi materialul scris de Dr. Laura Schlessinger in cartea sa Ten Stupid Things Men Do to Mess Up Their Lives.

In acest sens, autoarea pleaca de la exemplul unui personaj din cadrul unui film cunoscut de majoritatea dintre noi, si anume, Jerry Maguire:

L-am gasit! Am gasit barbatul perfect – modelul perfect pentru masculinitatea excelenta, multidimensionala! El este Rod Tidwell, jucatorul de fotbal portretizat de Cuba Gooding Jr. in filmul Jerry Maguire. Da, stiu, el este un personaj fictiv, dar oricum, sunt absolut convinsa ca el exista deja in viata reala, si ca el este potentialul din fiecare dintre voi, barbatii.

Ce il face pe Rod atat de „perfect”? Are un corp barbatesc puternic (ok – este un tip foarte musculos…acum a vorbit partea biologica din mine), este excelent la serviciu, este determinat sa-si atinga scopurile, si (aici intervine partea multidimensionala) chiar si atunci cand este agresiv la telefon in timp ce vorbeste cu agentul sau despre contracte si bani, nu omite sa-si mangaie pe cap fiul cel mic in timp ce acesta paraseste masa dupa micul dejun.

Nu este las atunci cand se pune problema sa indure durerile fizice (scenele din meciul de fotbal american sunt brutale), nici cand vine vorba sa recunoasca fata de sine sau fata de sotia lui, cu chipul plin de lacrimi, in fata intregii lumi care privea la televizor, ca o iubeste foarte mult, ca are nevoie de ea, ca se bazeaza pe ea, ca o asculta, ca depinde de ea, ca il hraneste, il sustine si ….. si ca gaseste sensul ultim in viata prin iubirea ei si familia lor.

Cand Rod isi indeplineste in sfarsit visul (semneaza un contract important si este adorat de fanil), ego-ul sau este multumit doar pentru faptul ca isi impartaseste reusita cu cei pe care ii iubeste. Nu este un las emotional… si nu am intalnit pe nimeni care sa creada ca personajul sau era un mototol sau un plangacios din cauza “sensibilitatii” sale. De ce? De ce perceptia noastra despre masculinitatea sa nu a diminuat nici macar o molecula de testosteron avand in vedere “dependenta” sa evidenta de femeia lui?

 

Puterea si Sensibilitatea Se Pot Combina

Unul dintre motive este ca sotia lui Rod nu este portretizata ca fiind o femeie care ii distruge increderea in sine, care-l emasculeaza, reducandu-l la un om stangaci la primul lui semn de slabiciune. Nu! Este vazuta ca avand un respect profund pentru punctele lui tari si pentru valoarea lui ca jucator, ca sot si tata. Ea ii aminteste de valoarea sa, de iubirea ei si de dorintele ei afective si sexuale pentru el. Il sustine activ atunci cand este „la pamant” sau cand „sufera” – nu-l injoseste niciodata. Sa fiti siguri de faptul ca, daca el are o asemenea nevasta, si primeste aceste „bunatati”, nu este un accident si nici o lovitura norocoasa. Voi, baieti va alegeti perechile!

Daca Rod ar fi fost las din punct de vedere emotional, ar fi ales o femeie slaba pe care sa o domine. Similar, femeile slabe aleg barbati puternici (apoi se plang ca sunt controlate) pentru a se simti in siguranta si protejate – si sunt atat de dependente de aceasta dinamica incat devin feroce si punitive la cea mai mica afisare a “slabiciunii” barbatesti pentru ca le ameninta propria lor existenta artificiala. Acest fapt consolideaza barbatilor o falsa masculinitate unidimensionala, spre exemplu, singuraticul emotional.elefant.ro

Pe de alta parte, Rod a selectat in mod clar o femeie care a ales sa-si daruiasca iubirea “masculului in totalitatea sa” pentru ca ea avea propria ei putere. Ei, mai degraba, se completau unul pe altul, decat incercau sa-si compeneseze, fara speranta, unul altuia slabiciunile.

Un alt motiv pentru care nu vedem personajul lui Gooding ca fiind “slab” sau “lipsit de masculinitate” este acela ca “sensibilitatea” sa este simultana cu forta si increderea pe care o percepem in general ca fiind “masculine”. Niciodata nu pare obligat sa sacrifice un lucru pentru celalalt, nici nu pare rusinat vreodata sau genul de persoana care isi cauta mereu scuze sau se simte rusinos in legatura cu asta. De aceea, el este masculin in vulnerabilitatea sa. Acest tip de incredere in sine este perceputa ca fiind foarte barbateasca, atractiva si foarte sexy de catre femeile sanatoase, inteligente, iubitoare… credeti-ma cand va spun.

Problema vulnerabilitatii emotionale si a sentimentelor a fost exploatata, stoarsa de sens si confundata in cea mai mare parte a literaturii populare psihologice – in special cea perpetuata de asa numitii „barbati feministi iluminati”. De fapt, s-a scris foarte putin despre barbati fara ca totul sa sune conspirational: „Baietii sunt crescuti sa devina barbati care isi suprima si isi ajusteaza emotiile. Baietii sunt invatati sa fie stoici emotional, duri si agresivi, sa se bazeze numai pe ei insisi, si sa evite „caile feminine” “, aceasta este concluzia unui psiholog de la Facultatea de Medicina a Universitatii Harvard.

Asadar, societatea antreneaza, invata, deformeaza si scapa barbatii de sinele lor natural, normal si emotional si ii transforma in roboti mecanici? In primul rand, de cand trasaturi precum stoic, puternic, auto-suficient si masculin, au devenit niste lucruri rele? Nu sunt lucruri rele. Sunt calitati grozave. Dar nimeni nu este cu adevarat sanatos si capabil in viata, fara sa fie in stare sa se incline spre realitatile umane – si nevoile emotionale sunt centrale in relationarea barbat/femeie, barbat/copil, barbat/prieten si barbat/familie. Deci, hai sa incetam sa mai spunem ca abordarile „masculine” asupra vietii sunt rele. Hai sa incepem prin a spune ca o parte a masculinitatii sanatoase este lipsa fricii fata de natura masculina instrinseca.

 

Diferit Nu Inseamna Mai Bine sau Mai Rau

O mare parte din psihoterapia moderna are intr-adevar prejudecati impotriva barbatilor. Modul de gandire si simtire feminin a devenit etalonul politic corect dupa care se masoara comportamentul masculin; de exemplu, foarte rar se presupune ca ea este hiperactiva din punct de vedere emotional sau obsedata de sentimente, in general se presupune ca barbatul este constipat emotional si retinut.

Nu v-am convins? Uitati-va la orice fel de documentar despre diferentele comportamentale dintre copiii de sex masculin si feminin. Imi amintesc de o editie TV speciala, in care aratau cat de diferit se joaca un grup de copii cu varste cuprinse intre 2 si 4 ani, cu niste jucarii care le-au fost puse la dispozitie: jucarii pentru fete (papusi, lucruri pentru casa), jucarii pentru baieti (camioane, blocuri de construit) si jucarii neutre (marionete, animale de plus). Indiferent de varsta, baietii au dat cu jucariile de pamant in timp ce fetele le-au ingrijit. Cand au format un grup de doua fete, acestea au „vorbit” prin intermediul papusilor lor. Cand au format un grup din doi baieti, acestia „s-au certat”prin intermediul jucariilor. Cand au format un grup dintre un baiat si o fata totul a devenit dezorganizat si necomfortabil pentru ambii copii deoarece nu aveau abilitatea de a „coopera”cu modurile lor diferite de a se juca.

Creierele masculine si feminine sunt croite diferit, cu diferente specifice la nivele variate de functionalitate. De exemplu, studii care au folosit tehnici sofisticate pentru a observa activitatea celulei nervoase au aratat ca creierele masculine si feminine opereaza diferit atunci cand au de indeplinit aceleasi sarcini. A devenit foarte clar faptul ca barbatii si femeile nu gandesc la fel, dar mult prea multe cercetari academice si psihologice sunt atat de determinate sa arate calitatea si superioritatea feminina, incat ei nu pot fi onesti si obiectivi in ceea ce priveste diferentele dintre cele doua tipologii.

Spun eu faptul ca societatea nu are nici un impact asupra expresivitatii masculinitatii si feminitatii? Desigur ca nu! Totusi, acest impact nu este fundamental atat de mare pe cat doresc unii sa creada. Datorita magnificului prozencefal avem oportunitatea de a fi competenti intr-o gama variata de aptitudini (barbatii ca operatori de telefonie, femeile ca si operatori de echipamente grele) , fapte ce ar fi dus la categorizarea arbitrara sau istorica in “masculin” si “feminin”.

Totusi nu putem scapa in totalitate de influenta si presiunea biologica: este mult mai tipic pentru un barbat sa cucereasca si mai tipic pentru o femeie sa ingrijeasca. Avem la dispozitie “vointa” si posibilitatea de “a alege”, de exemplu, avem flexibilitate in acest construct biologic? Desigur ca avem: barbatii pot sta acasa sa aiba grija de copii si femeile pot merge cu navetele spatiale. Dar, este dorinta tipica a barbatilor de a avea grija de copii si a femeilor de a cuceri? Ma indoiesc.

 

Barbatii, Femeile si Emotiile

Barbatii nu vor fi niciodata ca femeile. Si nici nu ar trebui sa incerce sa fie. Ceea ce este unic la celalalt ar trebui respectat si sa i se acorde o sansa. Ceea ce este nativ si confortabil fiecarui gen in parte ar trebui sa i se acorde acelasi respect si aceleasi sanse. Deci, in ceea ce priveste masculinitatea, exprimarea emotiilor poate ca este mai putin centrala, dar nu mai putin esentiala, pentru un barbat.

Aceasta scrisoare scoate in evidenta punctul acesta de vedere:

Dr. Laura, mi-am distrus viata din cauza faptului ca nu mi-am exprimat sentimentele, si mi-am negat temerile ca mi-as putea pierde sotia. Intotdeauna mi-a fost dificil sa spun ceea ce simt. Din cauza faptului ca nu mi-am confruntat cinstit sentimentele de manie, tradare, durere si gelozie, mi-am distrus viata si pe mine insumi. As vrea sa-i sfatuiesc pe ceilalti barbati sa nu procedeze la fel: Baieti, daca va simtiti inconfortabil cand trebuie sa va exprimati sentimentele, cereti ajutor pentru a gasi solutia ca sa va simtiti mai confortabil. Vorbim despre ceea ce s-a intamplat la birou, la masa de pranz, la sala de sport etc. Credem ca asta inseamna sa ne impartasim vietile cu tovarasele noastre de viata. Da, ele vor sa auda astfel de lucruri, dar vor sa auda, de asemenea, si felul in care aceste lucruri ne fac sa ne simtim. Ne fac ele fericiti, suparati sau tristi? Impartasiti-va inima, nu doar ceea ce sotia mea obisnuia sa imi spuna, sa recit doar “vestile, vremea si sportul”.

Inainte sa examinam scrisoarea, sa ne intoarcem la afirmatia mea anterioara si anume “In ceea ce priveste masculinitatea, exprimarea emotiilor este poate mai putin centrala, dar nu mai putin esentiala, pentru un barbat”. Ce vreau sa spun prin “mai putin centrala”? Masculul (de retinut: de fiecare daca cand folosesc cuvantul mascul ma refer la partea biologica) este inclinat mai mult spre “actiune” si “exterior” decat femeia si acest lucru este tipic si consecvent de-a lungul istoriei omenirii si la cele mai multe specii de animale.

Fiintele masculine au avut intotdeauna o atitudine neobosita spre aventura, explorare, provocare, batalii, etc. Fiintele feminine cu empatia emotionala dezvoltata foarte bine gravitau in jurul relatiilor, intelegerilor si sentimentelor. Avand in vedere aceasta diferenta inerenta de unitate si perspectiva, a devenit evident de ce femeile au fost factorul civilizator pentru barbati si pentru societate din moment ce ele depuneau eforturi pentru familie, monogamie, stabilitate, ordine si pace.

Acolo se afla potentialul pentru echilibru si armonie: barbatii si femeile, doua polaritati, fiecare temperata de calitatile unice ale celuilalt, un potential minunat de echilibru intre interior si exterior. Acest lucru va functiona daca exista respect, admiratie si apreciere pentru ceea ce sexul opus are de oferit. Exista prea putin respect din partea societatii pentru barbati si masculinitate. Lipsa de respect este unul din motivele pentru care barbatii opun rezistenta la exprimarea in mod deschis a sentimentelor. Ei ar trebui sa fie “deschisi” ca sa dovedeasca ca nu sunt barbati tipici (asta suna a insulta) sau niste creaturi inadecvate (i.e., care nu se aseamana mai mult cu femeile). Cum este posibil ca o astfel de abordare negativa sa fie motivanta?

Din acest motiv, barbatii dezvolta “empatia pentru actiune”, i.e., ei vad emotiile si reactiile celorlalti ca pe niste informatii pentru “urmatoarea lor miscare”, in timp ce femeia dezvolta de obicei “empatia emotionala”, in care observatia este un scop in sine, servind la realizarea contactului, conexiunii, atasamentului, impartasirii, grijii si cresterii.

Repet, nu este vorba despre faptul ca femeile nu pot fi competitive sau ca barbatii nu pot ingriji, este vorba de faptul ca intr-o mai mica sau mai mare masura se pune problema depasirii influentei biologice. Noi, oamenii suntem fenomenali la invatarea comportamentelor care ne asigura noi si interesante orizonturi avand in vedere potentialul unic si curiozitatea innascuta. Totusi, aceasta capacitate de a transcende biologia nu elimina biologia, doar ofera varietate in modalitatile sale de manifestare.

Asta inseamna ca in situatii urgente, este mult mai probabil sa ne comportam “in concordanta cu genul” exprimandu-ne diferentele interioare prin temperament, personalitate si orientarea obiectivelor. In viata de zi cu zi acest lucru apare tot timpul. De exemplu, o diferenta majora dintre barbati si femei este felul in care ei gestioneaza situatiile familiale. Sunt foarte putine dispute intre ginere si socru, in timp ce femeile si soacrele, in general, sunt prin constructia lor adversare.

Aceasta se intampla din cauza ca femeile tind sa personalizeze si sa supraincarce emotional evenimente, actiuni, cuvinte, experiente, si de aceea sunt mult mai inclinate spre a genera conflicte. Pe de alta parte, barbatii nu tind sa interpreteze si sa internalizeze atat de personal acei factori declansatori. Pare sa insemne prea putin pentru ei din punct de vedere emotional. De exemplu, cand soacra ii spune nurorii, “Care este diferenta dintre a hrani copilul cu acest produs ce contine NutraSweet, cand tu oricum bei Nutrasweet si alaptezi copilul la san – copilul il primeste oricum”, nora, de obicei, explodeaza si o catalogheaza pe soacra ca fiind “critica, rea si insuportabila”. Daca socrul ii spune ginerelui sau, “Asta nu e cea mai buna cale de a scoate tot ce poti din masina ta”, ginerele probabil ca ii va spune, “Oh, da? Arata-mi cum sa scot ce-i mai bun din ea”, si se duc impreuna inspre garaj.

Asta nu inseamna ca barbatii nu pot sau nu vor sa reactioneze exagerat, dar aceasta se intampla mai mult in cazul amenintarilor orientate catre barbatul-animal: viata, proprietatea, imperecherea, statutul, care nu sunt chiar atat de „personale”. Barbatii de exemplu, o sa innebuneasca daca vecinul tunde partea de copac care se extinde pe proprietatea lor fara sa ceara permisiunea, in prealabil. Totusi, nu este ceva personal, este vorba de teritoriu, despre puterea si suveranitatea teritoriului. Si nu este deloc accidental faptul ca unul dintre cele mai reci aspecte ale filmelor despre crima organizata este modul in care moartea si distrugerile pot fi duse la capat intr-un mod atat de vicios atunci cand „Este vorba doar de afaceri. Nu este personal, sunt doar afaceri.”

Sa comparam in continuare barbatii si femeile din punct de vedere emotional cu privire la relatii: femeile reactioneaza daca „temperatura” relatiei se schimba cu un grad in timp ce barbatii asteapta „conditii meteo de urgenta”. Acum, vreau sa fiu foarte clara cu privire la un aspect: nici unul dintre comportamente nu este „bun”sau „rau”. Femeile trebuie sa inceteze sa se mai lase luate de val la cele mai mici desconsiderari, imaginate sau reale, iar barbatii trebuie sa inceteze sa mai ignore micile avertizari. De aceea cred ca barbatii si femeile sunt in cea mai buna forma atunci cand sunt impreuna, temperandu-si unul altuia tendintele cauzate de sexul sau, si adaugand acea dimensiune de cunoastere si energie care ii imbogateste pe amandoi.

Un alt motiv pentru care barbatii evita „deschiderea” in privinta emotiilor este acela ca ei o vad ca fiind periculoasa si menita sa ii distraga de la a decide sa „actioneze”, in timp ce femeile o vad ca pe o conversatie la cafea, chiar si ca o distractie ca sa treaca timpul, si/sau un apel la atentie si sprijin empatic. Evolutia rolului sexului masculin a necesitat un anumit grad de imunitate la emotia perpetua si precipitabila. Ezitarea in timpul unui act de agresivitate sau in timpul unei competitii ar fi dus la pierdere sau moarte; prin urmare, stoicismul (curajul neclintit) in fata amenintarilor si a provocarilor sunt aspecte de valoare evolutiva.

Cand negam partea biologica din noi, ne mintim pe noi insine. Femeile chiar nu isi doresc barbati extrem de sensibili, emotionali pentru ca ii percep ca fiind slabi sau bolnavi din punct de vedere emotional/mental – in mod sigur ei nu sunt genul pe care sa contam sau sa ne bazam.

Deci, chiar vor femeile ca voi, barbatii, sa fiti mai sensibili si emotionali? Da, vor. De asemenea, vor acest lucru in felul lor. Ceea ce vor femeile este ca un barbat sa le asculte fara comentarii fluxul emotional al constiintei, fara sa caste, si care le asigura constant de sentimentele lui pozitive (si doar de ele) in ceea ce priveste relatia si frumusetea ei, si sa nu-i spuna niciodata cum sa rezolve o problema sau sa o indemne sa caute o cale prin care sa se descurce cu ea. Nu ma credeti? Mergeti la orice psiholog cu plangerile unei femei despre faptul ca barbatul ei nu o asculta. Dovezi ca el nu asculta?

“Ei bine, el doar imi spune ce sa fac in legatura cu problema”. “Ce vrei sa faca?” “Ohhh, nu stiu. Doar sa asculte, cred”. Psihiatrul/psihologul va raspunde mustrand barbatul ca este prea barbat si ca nu este suficient de intelegator. Socat si confuz, barbatul va contracara, “Dar imi pasa si inteleg. Ascult si ii dau un sfat”. “Nu”, terapeutul il va admonesta. “Sa arati ca-ti pasa nu se face prin actiune… ci ascultand”.

Barbatul arata “ca ii pasa” prin actiune. Femeia vrea sa vada ca ii pasa prin compatimire. Daca el indrazneste sa “actioneze” sau sa o directioneze pe ea in acest sens, este condamnat ca fiind nepasator. Nu este corect. (Mai rau de atat, Doamne ajuta-l pe acel barbat care, atunci cand femeia se plange ca trebuie facute reparatii in casa sau de problemele cu banii, nu actioneaza, ci doar asculta!)

Femeile spun ca vor ca barbatii sa fie „mamosi”cu ele (stiti, sa soarba sentimente si emotii). Dar cand, spre exemplu, prin conspiratia „terapiei”, ii intimideaza pe barbati sa faca exact acest lucru, atractia sexuala dispare si nu se mai simt „indragostite”. Motivul pentru aceasta este pierderea polaritatii barbat-femeie, care confera tensiunea necesara declansarii legaturii.

Un alt motiv pentru care barbatii se opun sa-si arate in mod public sentimentele este din cauza ca acest lucru pur si simplu pare prea feminin. De fapt, trendul actual este sa spui barbatilor sa intre in contact cu “partea lor feminina”. (Desigur, spune-i unei femei ca vrei sa intre in contact cu partea ei masculina si te va soca cu un proces de hartuire si vei fi numit sexist de catre femeie in timp ce suspina confuza in frustrarea ei.)

Ar putea parea ca am scris acest capitol aducand dovezi care scuza temeinic barbatii de responsabilitatea sau necesitatea de a se descurca cu vietile lor emotionale. Gresit! Gresit! Am construit cazul conform caruia afectivitatea masculina este diferita de cea a unei femei si nu este atat de centrala in existenta sa minut cu minut asa cum pare sa fie pentru femei. Fara nici un fel de judecati de valoare, doar simpla observatie. Dar nu uitati de partea a doua a propozitiei, “nu este mai putin esentiala pentru un barbat”.

Atentia constanta pentru starea emotionala a cuiva, “empatia emotionala” la scara inalta, consideratia pentru sentimente in detrimentul ratiunii si actiunii, nu sunt trasaturi specific masculine. Oricum, lipsa de curaj si a capacitatii de a fi constient de starea sa interioara, de a o exprima si de a cere ajutor atunci cand rezultatele actiunii sale izoleaza barbatul de familie, prieteni, impreuna cu comportamentele imorale, ilegale, ingrasarea sau comportamente care sunt distructive siesi si celorlalti reprezinta Independenta Stupida.

 

Dependent? Cine, eu?

Forma cea mai tipica de Independenta Stupida este dorinta ta de a nu recunoaste faptul ca esti dependent de sotia ta, insa negarea nu va schimba realitatea.

Daca te simti intr-o stare critica, ai putea sa recurgi la conceptul de “cel mai bun prieten”. Pentru femei, “cel mai bun prieten” inseamna un amic cu care merge la cumparaturi, caruia i se plange si cu care barfeste; pentru barbati conceptul il reprezinta sportul sau amicul-repara-tot. Barbatii concureaza sau coopereaza cu alti barbati prin activitati, nu prin emotii. Ceea ce este in regula pana cand voi, baieti, aveti o problema – atunci trebuie sa va fortati sa iesiti din independenta stoica data de biologie, cel putin pentru a afla daca amicii vostri au informatii sau daca au trecut printr-o experienta similara, adica cunostinte si intelegere asupra situatiei, pe care sa le puteti folosi ca sa iesiti din situatia respectiva.

Voi, barbatii, trebuie sa incetati sa va mai ganditi ca a te tunde este acelasi lucru cu a avea-o pe Delilah drept sotie. A te descurca cu emotiile importante, in special inainte de a fi lasat ca evitarea lor sa-ti distruga viata, nu te va emascula… cu siguranta te va impiedica sa pierzi lucrurile de care te temi cel mai mult. Aceste pierderi sunt de obicei femeia si slujba. Stiu ca-ti imaginezi ca femeia ta este o afacere incheiata prin casatorie – stii, acum ai o casa de unde sa incepi sa cuceresti universul. Dar, sa fiu sincera, un individ care traieste in acest fel este mai mult mascul decat barbat.

In timp ce voi, barbatii, insistati ca nu vreti sa fiti “legati de fusta ei”, stiu ca sunteti constienti ca aveti nevoie sa stiti ca fusta ei este acolo – chiar daca ea a fost “rea”:
Sunt aproape 3 saptamani de cand m-am separat de sotia mea. Fara nici o indoiala ca aceasta este cea mai grea perioada din viata mea. Nu mi-am imaginat niciodata si nici nu am banuit ca mi se va intampla ceva atat de catastrofal. Astazi, sunt sigur in proportie de 95% ca ar trebui sa inaintez actele pentru divort, fara sa mai iau in calcul reconcilierea. Acel 5% reprezinta partea din mine care vrea sa se agate. Nu vreau sa divortez de sotia mea, Dr. Laura. Vreau ca totul sa se intoarca la normal. Vreau ca toate aceste lucruri urate sa dispara. Vreau sa raman casatorit cu ea pentru totdeauna, asa cum ne-am promis unul altuia acum 17 ani in fata altarului.

Am primit atat de multe scrisori de la barbati care nu au stiut sa aprecieze importanta atasamentului lor fata de sotiile lor… pana cand sotiile lor au murit sau i-au parasit. De fapt, exista un volum mare de cercetari care indica, mai ales pentru barbati, beneficiile emotionale, financiare si de sanatate ale casniciei, mai mult decat daca esti singur sau in coabitare. In timp ce coabitarea are cateva, dar nu in totalitate, dintre beneficiile oferite de casatorie, barbatii insurati se bucura de o sanatate mai buna, de succes financiar, si de sex mai satisfacator – poate din cauza ca exista mai multa siguranta, simt al angajamentului, permanenta, si interdependenta intr-o casnicie… siguranta si confort.

Asa cum Frederik, un ascultator al meu, scria:
Daca unii barbati se intreaba de ce au probleme cu femeia alaturi de care locuiesc, este din cauza ca ei nu inteleg diferenta dintre a fi dependent de o femeie ca punct forte versus dependenta ca slabiciune. Dependenta ca punct forte este reprezentata de impartasirea partii voastre vulnerabile cu oamenii pe care ii iubiti pentru ca ei sa-si poata aduca contributia la viata voastra. Dependenta ca si slabiciune apare in momentul in care impartasesti partea ta vulnerabila celor dragi in speranta ca ei te vor salva.

Cred ca Frederick a vrut sa spuna ca barbatii privesc ajutorul ca pe o alta unealta pe care sa o foloseasca pentru a crea, a face, a cuceri, a duce la bun sfarsit, etc mai degraba decat ca pe un sprijin pentru ceva ce ei nu pot sa faca; stiti, ca atunci cand „mami” ducea bataliile in locul vostru. Sotiile voastre (presupunand ca nu v-ati insurat cu o papusa Barbie inzestrata cu un cap sec) sunt cele mai bune unelte ale voastre: barbatii care sunt singuri au tendinte spre consumul de droguri si alcool, depresie, probleme de sanatate si disfunctii comportamentale. Si, ce e interesant, barbatii casatoriti care lupta impotriva nevoii innascute si dependentei de sotii, tind sa aiba aceleasi probleme.

Aceasta analogie cu „unealta”, chiar daca este legitima, poate provoca probleme unor barbati care nu stiu cum sa o foloseasca. Kevin, un fost marinar de 44 de ani, a sunat in cadrul emisiunii mele dupa ce al doilea mariaj al sau s-a incheiat printr-un divort. Dorea sa paraseasca statul deoarece era suparat ca nu-si poate vedea cei 2 copii mici (in varsta de 6 si 3.5 ani).
„Kevin,” am plusat eu „ai dovedit ca poti indura durerea fizica si poti privi moartea in ochi chiar daca ti-e frica. Poti sa faci asta, dar ti-e teama de sentimentele tale ranite? I-ai abandona pe ei pentru a te proteja pe tine insuti?”
„Da, pentru ca pur si simplu nu stiu ce sa fac cu… nu stiu cum sa fac fata durerii de a-i lasa dupa fiecare vizita”.
„Kevin, trebuie sa lupti cu aceasta dorinta de a fugi – asa cum ai luptat in razboi. E amuzant, nu-i asa, ca moartea e mai putin amenintatoare pentru tine decat lacrimile din proprii tai ochi, cauzate de pierdere?”
Ca raspuns, a oftat.

In ultima mea carte “How Could You Do That?!” am inclus un fax pe care l-am primit de la un barbat divortat, un tata, care a inghitit o supradoza de somnifere ca sa-si alunge durerea. In timp ce statea in masina asteptand sa moara, a deschis radioul ca sa nu fie singur, si la radio era programul meu. In acel moment, certam “rau” pe cineva care si-a abandonat copilul, si normal, acest lucru a atins o coarda sensibila omului care se afla pe moarte. Si-a dat seama ca fiul sau nu o sa aiba pe nimeni sau o sa aiba alaturi un alt barbat care o sa-l invete toate lucrurile, de la inaltarea unui zmeu pana la a deveni “barbat”. Si-a dat seama ca, desi, se afla intr-o stare emotionala de agonie, el inca avea scopul necesar si functia sa de tata fata de copilul sau. A sunat la 911, i-a fost golit stomacul si s-a devotat in totalitate copilului sau ca tata.

Doar “sa existi” nu este acelasi lucru cu “a trai” cu adevarat. Lipsa de scop sau de legaturi cu altii este un fel de nonexistenta, o moarte spirituala. Solutia este apropierea. De ce voi barbatii o evitati cu atata pasiune?

John, 29 de ani, a sunat pentru ca el si prietena lui (care avea o fata de 6 ani) se desparteau – probabil – dupa paisprezece luni de intalniri.
“Credea ca ma poate schimba”. “Cum?”
“Facandu-ma mai expansiv, intelegator si mai putin egocentric”. “Si, ce crezi, John, acestea sunt niste schimbari necesare si bune pe care ar trebui sa le faci?”
“Da, poate. Sunt obisnuit sa fac mereu ceea ce imi place si ea este obisnuita sa aiba pe cineva aproape. Nu cred ca putem fi o pereche acum. Se plange ca nu ii spun ca tin la ea sau ca e draguta. Intr-un fel vreau sa raman… dar nu sunt sigur”.
“John, de ce ti-e frica sa fii „dragut pe fata” si chiar respectuos cu ea?”
“Imi place sa fiu la conducere. Daca ii spun ca o iubesc, atunci ea detine puterea asupra mea”.
“Ii va da putere pentru ca ii va arata faptul ca ai nevoie de ea, ca esti dependent emotional de ea… si daca mai tarziu se retrage acest lucru te va rani. Tu vrei sa fii puternic tot timpul ca sa eviti orice perioada de ranire?”
“Da, nu imi place sa cedez”.
“Ai prefera mai degraba sa fii in siguranta totala – si pentru asta ai sacrifica sansa de a fi iubit in totalitate?”

 

 „Nu Am Nevoie de Nici o Femeie”

A trata femeile ca pe „mamele impotriva carora va revoltati in mod frecvent” sau ca pe niste „jucarii sexuale” reprezinta un sprijin temeinic in negarea dependentei barbatilor de femeile lor. A flirta de nenumarate ori, a avea aventuri si cuceriri sexuale, va ofera acel sentiment efemer de acceptare din partea femeilor dupa care tanjiti, de care toti barbatii au nevoie sa beneficieze, dar pe care, in primul rand, nu-l recunosc. Aceasta baza a negarii a fost din pacate etichetata de psihologie ca si dependenta de sex. In psihologia populara orice comportament este o reactie necontrolata, o reactie inconstienta la altcineva sau la ceva; si niciunul nu are de a face cu slabiciunea caracterului, cu o lipsa de valori intr-un moment in care provocarea adusa de frica ar putea fi folosita ca un ghid in rezolvarea problemelor – nu ca o retragere.

Ei bine, in cazul in care nu esti clinic bolnav mintal, lucrurile nu stau chiar asa. Atunci cand ti-e frica de ceva sau nu vrei sa infrunti dificultatile care reies din abordarea deschisa si onesta a problemei, vei cauta un alt mod de a-ti satisface nevoia de baza, indiferent de persoanele pe care le ranesti sau ce parte din viata ta o vei distruge actionand astfel. Aceasta este lasitate emotionala si egocentrism. Acesta e momentul cand esti atat de concentrat sa prezervi „masculul” din tine incat sacrifici „barbatul” catre care aspiri sa devii. Atunci ii ranesti pe altii pentru a-ti opri propria suferinta; si oricum, in final, totul este in van.

Aceasta este povestea spusa in cateva cuvinte de catre un apelant al meu, John. A sunat in cadrul programului meu de radio cu o voce mandra, anuntand ca reflecta la ideea de a avea o aventura pentru ca si sotia lui a avut una.
“Ce anume incerci sa realizezi avand aceasta aventura?”, am intrebat.
“Pentru gratificarea si satisfactia ca am primit-o inapoi”, a recunoscut imediat.
“Da, dar pentru a face asta trebuie sa te folosesti de alta fiinta umana”.
“Adevarat, dar…”
“Trebuie sa-i faci rau unei alte fiinte umane ca sa-i faci rau sotiei tale. Te vei folosi de o alta persoana si o vei rani pe cealalta. Si cumva treaba asta iti va restabili demnitatea – sau barbatia ta?”
“Nu, cred ca nu, daca o spuneti in felul acesta. Pur si simplu vreau satisfactie…razbunare…echitate”.
“Nu poti obtine nici un fel de satisfactie din asta. Ai fost tradat. Ai fost ranit. Aceasta este o durere ingrozitoare survenita in urma unei astfel de tradari. Produce teama de abandon, ingrijorari in privinta demnitatii si valorizarii proprii, deranjeaza o ordine care credeai ca este intacta si pe care te puteai baza (fundatia casei), iti distrage atentia de la stradaniile vietii tale si te umileste public. John, nimic din toate astea nu o sa dispara daca nu gasesti un mod de a trai cu ele.Tot va trebui sa te confrunti cu aceste emotii si realitati o data ce orgasmul dispare, nu crezi?”
“Da, cred ca da.”

Exista de multa vreme o gluma/plangere conform careia barbatii nu mai “curteaza” dupa ce s-au casatorit. Ei bine, daca “masculul” va castiga “atentia femelei si se imperecheaza”, “barbatul” se obliga la angajament si fidelitate acelei femei. Partea “femela” din femei cere sa aiba un “cuib”, si cuibul cere atentie indelungata. Este mai tipic pentru femei sa masoare temperatura relatiei continuu, uneori aproape compulsiv, in timp ce partea masculina dintr-un barbat gandeste ca asta este ca de la sine inteles.

Acesta este unul dintre motivele pentru care barbatii nu sunt inclinati sa acorde prea multa atentie detaliilor zilnice si nu au un simt barometric in ceea ce priveste evenimentele, ce se mai intampla, ce nevoi trebuie sa fie satisfacute. Acesta este unul dintre motivele pentru care barbatii raspund apocaliptic (cu acel comportament care include violenta sau autodistrugere sau suicid si abuzul de droguri/alcool si cuceriri sexuale perpetue) atunci cand femeia lor se indeparteaza de ei sau ii paraseste – nici macar nu ati stiut ce v-a lovit pentru ca acordati prea putina atentie detaliilor si acum sunteti coplesiti de pierdere si va simtiti insultati!

Din moment ce am spus ca nu este tipic masculin sa ia „temperatura” partenerei sau relatiei la fiecare ora, sa nu credeti ca asta inseamna ca nu puteti sau nu ar trebui sa ganditi ca nu este important sa stiti cand voi sau persoana iubita are febra! A pune intrebari, a purta discutii, a impartasi ganduri si vise sau ingrijorari nu sunt lucruri exclusiv “feminine” – sunt umane, incredibil de necesare pentru calitatea si continuitatea unei relatii personale interesante si implinitoare cu o femeie si care va asigura impotriva pierderii relatiei sau distrugerii. Faptul ca o aveti din punct de vedere fizic nu este acelasi lucru cu “a o avea pe ea”. Ar fi bine sa va amintiti asta.

Multa siguranta si putere provin din faptul ca esti sigur ca femeia este cu tine atunci cand tu iti pui in practica forta si te lupti cu momentele tale de slabiciune. Nu esti singur si nu trebuie sa te prefaci ca esti o stana de piatra. Desigur, atunci cand incerci in mod stupid sa iti afirmi masculinitatea prin cererile tale bio-masculine, batandu-te cu pumnii in piept si scotand sunetele lui Tarzan, nu vei deveni mai masculin, de fapt, vei fi mai putin barbat.

Chris se comporta exact in acest fel. Era insurat cu Lisa de patru ani. Ea era casnica si avea grija de copilul lor in varsta de un an. Lisa a exprimat faptul ca nu credea ca „sotul ar trebui sa mearga la restaurantul Hooters cu amicii lui sau cu fratele sau. El nu poate sa-mi spuna ca nu se va mai duce. El crede ca sunt absurda prin faptul ca-i spun unde poate si unde nu poate sa mearga”.
„Exact asta i-am spus”, a rasunat Chris imediat. „Cred ca ar trebui sa pot sa merg sa iau pranzul oriunde doresc”.
“Ai dreptate, Chris, in aceasta tara poti sa faci aproape tot ce vrei. Asta nu inseamna ca ar trebui sa o faci. Cand spui “vreau” trebuie sa iei mereu in considerare ca atunci cand esti casatorit si exista ceva ce poarte rani sau ofensa partenerul, a merge pe ideea “ar trebui sa am dreptul sa fac asta” nu va aduce fericirea in cadrul relatiei. Compasiunea pentru dorintele partenerului, in special in aceasta problematica de o importanta relativa precum Hooters, ar trebui sa fie factor de decizie. Pentru tine nu este. Sunt de acord ca Lisa este prea sensibila ca vede ca amenintare faptul ca esti servit de o fata Hooters in timp ce ea sta acasa alaptand. Iti dau dreptate. Dar stiind acest lucru, totusi, de ce te obosesti sa o ranesti? De ce este asta un lucru atat de important?”
„Pentru ca hipersensibilitatea ei este lipsita de substanta. Ea ma lasa sa merg la plaja, unde majoritatea fetelor sunt chiar mai dezbracate decat cele de la Hooters”.
“Da, dar voi sunteti acolo ca familie. Holbatul se poate intampla, dar atunci cand esti cu baietii intr-un local de striptease sau un loc de genul Hooters, holbatul este intentia.”
“Eu cred ca acesta este inceputul in care ea preia controlul major, este inceputul listei cu lucrurile pe care nu am voie sa le fac”.
“Deci, Chris pentru tine acesta este un simbol al controlului ei final asupra ta. Ai pornit la razboi pentru independenta ta ca si barbat! De aceea, nu vei trata fiecare situatie la adevarata ei valoare, pentru ca acum reprezinta o amenintare a granitelor tale”.
“Exact!”
“Deci, Chris, asta este paranoia pe care vrei sa o predai fiului tau in legatura cu femeile? Ai de gand sa-l inveti pe fiul tau faptul ca iti afirmi independenta ca si barbat facand ceea ce iti place chiar daca asta inseamna sa iti ranesti sotia?”
“Asta nu este paranoia despre femei”.
“Sigur ca este. Esti ingrijorat de faptul ca esti mai putin barbat daca sacrifici lucrurile masculine de dragul angajamentului si preocuparii fata de femeia ta. Inteleg de ce sexualitatea masculina este diferita de cea feminina.
Dar tu trebuie sa intelegi ca atunci cand un barbat se dedica unei relatii si creeaza o familie, masculinitatea sa este definita mai mult de ideea de a fi barbat decat de comportamentul de animal-independent al partii sale masculine. Aici nu este vorba despre puterea ei asupra organelor tale genitale. Tu nu detii cine stie ce putere asupra organelor tale genitale daca te simti amenintat de cererea ei de a te comporta mai putin ca un mascul si mai mult ca un barbat casatorit”.

Uneori, voi nu v-ati decis de care parte dintre conflictul mascul/barbat doriti sa fiti. Tipul care se bazeaza pe partea masculina afiseaza Independenta Stupida. Acum, nu ma intelegeti gresit, daca ea incepe sa o ia razna pentru ca vreti sa faceti sport sau alte hobbyuri care se integreaza foarte bine in ipostaza voastra de sot, tata, prieten, cetatean etc, atunci ea este probabil invidioasa pentru ca sunteti o persoana mult mai completa decat este ea.

 

Evadare pe Insula Fanteziei

Unii dintre voi, baieti, evadati in insula fanteziei ca sa va ascundeti de realitatea nevoilor si sentimentelor voastre. Foarte multi dintre voi va sublimati nevoia de intimitate de teama de a nu fi respinsi. Este absolut adevarat ca exista riscul de vulnerabilitate alaturi de o alta persoana al carei caracter si preferinte nu le poti controla. Atunci, fiti barbati! Nu actionati ca un mascul: cu un comportament compulsiv si ganduri obsesive despre pornografie si masturbare. Aici este vorba despre eliberarea sexuala in conditii de siguranta, disociind sexul de iubire si astfel nu exista frica de respingere sau de critica; dar aceste lucruri sacrifica caldura, acceptarea reciproca si apropierea, pe care le puteti avea atunci cand va deschideti iubitei voastre.

Tinteti minte ca nu veti avea parte de aceste “lucruri bune” din partea oricarui gen de femeie, si probabil nu de la acel gen de fata cu care te poti angaja intr-o relatie sexuala inainte de a fi familiari unul cu celalalt. Stiu ca ideea de cucerire si “marcare” este atractiva si va stimuleaza partea “masculina”, dar va face ca partea voastra “barbateasca” sa fie mult prea vulnerabila “femeilor prostute”. Pentru a avea profunzime intr-o relatie trebuie sa gasiti o femeie suficient de buna, nu pe aceea care “isi va departa picioarele”, ca sa spun asa. Bautul si drogurile reprezinta o alta cale a fanteziei pe care ati putea porni pentru a va ascunde de lupta dintre masculinitate si nevoia umana de a avea legaturi intime.

Concentrarea excesiva in munca este o alta cale pe care o folositi voi, barbatii, ca sa va ingropati cele mai intime nevoi emotionale in timp ce va satisfaceti impulsul de realizare si functionalitate – in afara de asta, sunteti inclinati sa faceti mai mult ceea ce va face sa va simtiti mai confortabili si increzatori.

Ceea ce voi aveti nevoie este mai mult timp la dispozitie pentru reflectiile introspective – chiar daca acest lucru nu va este la indemana. […] In aceste momente de reflectie puteti intelege mai multe lucruri despre voi insiva, despre scopul vostru, durerile, grijile si nevoile voastre. Cu cat sunteti mai constienti de toate acestea, cu atat veti suferi mai putin si veti considera viata voastra mult mai satisfacatoare. Apoi, veti avea nevoie de un loc sigur, sa speram ca in familia voastra, in care sa va exteriorizati aceste eforturi interioare si sa primiti raspunsuri de incurajare/sustinere.

 

Fragmente traduse din Ten Stupid Things Men Do to Mess Up Their Lives

astratex.ro

Lasa un comentariu