Despre hipnoza



O alta forma de modificare a starii de constiinta este hipnoza, fenomen deosebit de interesant si foarte controversat. In 1766, fizicianul austriac Frantz Anton Mesmer a utilizat pentru tratarea pacientilor cu probleme medicale sau psihologice, o tehnica destul de raspandita in epoca, bazata pe actiunea exercitata, in anumite conditii, de corpurile ceresti asupra organismelor vii prin intermediul unui lichid denumit “magnetismul animal”.

El folosea tehnica paselor, a miscarii mainilor de-a lungul corpului, sau atingerea zonelor dureroase, obtinand astfel rezultate spectaculoase in tratarea diferitelor afectiuni. In 1784, in Franta a fost numita o comisie formata din oameni de stiinta si medici pentru a evaluare practicile lui Mesmer si pentru a stabili daca exista fluidul magnetic animal.

Concluzia comisiei a fost ca nimic nu probeaza existenta magnetismului animal, iar bolnavii reactionau numai daca stiau ca vor fi magnetizati, indiferent de faptul daca erau atinsi sau nu cu magneti reali. Comisia a retinut trei cauze responsabile pentru efectele provocate de procedeul lui Mesmer: imitatia, imaginatia si atingerea (V.A. Gheorghiu, 1977).

Termenul de hipnoza este utilizat pentru a descrie efectele sugestiei. Hipnoza nu este o stare de somn, desi hipnotizatorul spune pacientului ca va cadea intr-o stare de somn adanc. Cu ajutorul EEG s-a evidentiat ca subiectii hipnotizati sunt treji, dar somnolenti. Hipnoza este de fapt un termen folosit pentru a descrie mai multe fenomene relativ separate. Persoana hipnotizata isi centreaza atentia asupra vocii hipnotizatorului.

Starea hipnotica difera de la un individ la altul, dar tipic are urmatoarele caracteristici: relaxarea, halucinatiile hipnotice, analgezia, regresia de varsta, controlul hipnotic si amnezia hipnotica.

Relaxarea are sens de calm profund, adesea fiind insotita de modificari ale perceptiilor corporale (plutirea, scufundarea).

Halucinatiile hipnotice. Subiectul poate simti, vedea sau auzi lucrurile intr-un mod distorsionat sau poate avea experiente ireale (simte mirosul unei flori care nu este langa el).

Analgezia. Subiectul nu mai simte atingerea sau durerea intr-o anumita regiune a corpului. Acesta este cel mai validat aspect al hipnozei, ceea ce a dus la utilizarea ei pentru anestezie in cazul unor interventii chirurgicale.

Regresia de varsta. Subiectul poare fi facut sa creada ca s-a intors in timp la un stadiu de viata anterior, cum ar fi de exemplu copilaria. Nu se stie daca subiectii intr-adevar isi amintesc fapte uitate dar procesul pare sa fie convingator pentru subiecti.

Controlul hipnotic este impresia persoanei hipnotizate de a-si simti corpul in afara propriului control. De exemplu, daca i se spune ca mana pluteste, atunci aceasta se ridica ca si cum ar fi sustinuta de un resort invizibil, nu de muschii proprii.

Amnezia hipnotica. Cercetarile efectuate asupra manifestarilor amnezice in hipnoza au dus la unele clarificari, dar multe aspecte sunt inca necunoscute. Se face distinctia dintre amnezia spontana si cea sugerata, dintre amnezia continutului si cea a sursei de informatie, dintre amnezia totala si cea partiala.

Amnezia hipnotica spontana este acea manifestare amnezica care apare fara ca cel care a indus hipnoza sa sugereze acest lucru, in timp ce amnezia hipnotica sugerata este provocata prin instructiuni speciale date de hipnotizator care sugereaza subiectului ca la iesirea din hipnoza nu-si va mai aminti ce s-a petrecut in timpul hipnozei.

Amnezia continutului de informatie este situatia in care subiectul nu isi aminteste deloc cele intamplate, iar amnezia sursei de informatie se refra la situatia in care subiectul isi aminteste continutul dar uita imprejurarile in care acesta i-a fost transmis. Se considera ca amnezia partiala este selectiva, subiectul uita anumite categorii de informatii. S-a constatat ca subiectii tind sa uite acele sugestii sau informatii intrahipnotice carora nu li s-au conformat si sa-si aminteasca de cele pe care le-au indeplinit.

Teorii despre hipnoza: V. Gheorghiu (1977) face o sinteza a celor mai importante puncte de vedere teoretice referitoare la hipnoza: hipnoza si somnul, teoria rolului, teoriile psihanalitice, teoriile multidimensionale, teoria “intrare-iesire”.

1. Hipnoza si somnul. Este cea mai reprezentativa dintre teoriile care incearca sa explice natura hipnozei dintr-o perspectiva fiziologica. Plecand de la experientele bazate pe animale, Pavlov a conchis ca “inhibitia, somnul obisnuit si hipnoza” reprezinta unul si acelasi proces. insa cercetarile realizate cu ajutorul EEG au aratat ca traseele inregistrate in stare de hipnoza prezinta aceleasi particularitati cu cel din starea de veghe, fapt care infirma ipoteza ca hipnoza este o stare particulara a somnului.

2. Teoria rolului, elaborata de Sarbin, se bazeaza pe analiza psihologica a comunicatiei inter-umane. Autorul considera ca multe manifestari ale comportamentului uman, inclusiv cele hipnotice, pot fi interpretate ca expresii ale intruchiparii unor roluri.

Pacientul care manifesta un grad ridicat de hipnotizabilitate reuseste sa se abandoneze pe sine si sa joace rolul care i-a fost sugerat de hipnotizator. Aceasta teorie inlocuieste metafora de “transa” sau “stare” cu cea de “rol”, fara a da un raspuns unor probleme fundamentale, in primul rand celor privind diferentele inter-individuale.

3. Teoriile psihanalitice. Considera ca hipnoza genereaza un proces regresiv, in sensul ca personalitatea hipnotizatorului reactiveaza trairi din copilaria subiectului legate, in special, de raporturile acestora cu persoanele care si-au pus amprenta pe evolutia sa. Subiectul transfera aceste simtaminte asupra hipnotizatorului in care vede figura autoritara a tatalui sau pe cea protectoare a mamei. Psihanaliza nu ofera explicatii pentru situatiile in care hipnoza se produce fara hipnotizator (auto-hipnoza).

4. Teoriile multidimensionale. Shoer a elaborat teoria tridimensionala a hipnozei, pe care o concepe ca o stare modificata a constiintei si care poate fi inteleasa tinandu-se seama de: tendinta de a juca rolul de persoana hipnotizata, profunzimea starii sau transei hipnotice, aspectele regresive, arhaice implicate in starea de hipnoza.

Starea de constiinta se caracterizeaza prin orientarea generalizata asupra realitatii, realizata cu ajutorul atentiei, care sustine si da sens intregii experiente. Modificarea constiintei, inclusiv cea provocata de hipnoza, reprezinta distrageri, cu grade diferite ale articularii functionale cu realitatea. Acest lucru se intampla cand persoana este absorbita excesiv de o anumita parte a realitatii. In cazul hipnozei, atentia subiectului este orientata selectiv spre indeplinirea sarcinilor fixate de hipnotizator.

5. Teoria “intrare-iesire”. Baber a elaborat o serie de procedee care permit compararea reactiilor subiectilor inainte si dupa inducerea hipnozei. Studiile comparative au adus argumente in sprijinul supozitiei ca fenomene ca: amnezia, analgezia, catalepsia, regresia hipnotica pot fi provocate si fara hipnoza. Autorul considera ca factorii de atitudine, motivare si asteptare sunt responsabili pentru producerea reactiilor in concordanta cu continutul sugestiilor.

Ceea ce se intelege in mod traditional prin hipnoza nu reprezinta altceva decat manifestari mai accentuate ale receptivitatii la sugestie. In esenta, hipnoza reprezinta o manifestare deosebita a sugestibilitatii, care nu implica modificari ale starii de constiinta.

 

 

Sursa: rasfoiesc.com

 

Lasa un comentariu