Despre alegerea de a trai cu frica



nichiduta.ro

Este frica o alegere sau o conditionare atat de puternica incat nu poate fi combatuta cu ajutorul ratiunii? Este mostenita genetic sau dobandita? Se va manifesta ea pe tot parcursul vietii noastre si va iesi la suprafata odata cu aparitia stimulului generator sau poate fi detronata cu ajutorul ratiunii? Noi credem cu tarie ca da, poate fi invinsa, indiferent de modul in care a ajuns acolo, mostenita sau dobandita. Iar evemplul pe care-l voi da nu suporta contraargumente: am vazut un documentar pe Animal Planet in cadrul caruia celebrul dresor de caini, Cesar Millan a prezentat cazul unei cateluse care a trait toata viata cu frica de zgomot brusc (zgomotul provocat de petarde, artificii, inchiderea brusca a usilor, etc). Dupa mai multe sedinte, catelusa a inceput sa isi revina, apoi in cele din urma nici nu mai baga de seama atunci cand in preajma ei aveau loc zgomote bruste si puternice? Cum a fost posibil? Simplu: frica este o conditionare, bazata pe legea actiunii si reactiunii, stimul-raspuns. Iar o conditionare poate fi modificata sau chiar anulata. Iar daca metoda functioneaza cu brio la animale, cu atat mai mult va functiona la oameni.

De fapt, la oameni este uneori mai complicat, pentru ca, in absenta unei ratiuni care sa dicteze mersul in care se desfasoara conditionarile, instinctele sunt mult mai puternice. In acest caz, ratiunea, in loc sa fie folosita pentru a scapa de frica, este folosita pentru a cauta pretexte de a o intari si justifica. In loc sa gasim solutii, gasim motive.

Desigur, nu orice teama este nociva, exista frici care au in spate un motiv temeinic, iar acelea trebuiesc lasate la locul lor, ele sunt un mijloc de protectie a organismului, o manifestare a instinctului de conservare. Dar majoritatea temerilor sunt irationale, sa luam spre exemplu teama de insecte, de gandaci mai precis. Aceste insecte, desi sunt daunatoare culturilor agricole si probabil purtatoare de microbi, sunt total inofensive pentru om. Nu musca, nu zgarie, nu inteapa (ne referim aici la cele care nu produc astfel de mici neajunsuri) si totusi provoaca temeri mult exagerate. De cate ori nu ati vazut o persoana tipand terifiata in timp ce in fata sa se afla un gandacel inofensiv? Astfel de temeri sunt irationale si nu fac decat sa puna piedica procesului de dezvoltare personala. Daca sunterti dominat de o astfel de frica iratinala, pasii pentru a scapa de ea sunt urmatorii:

1. In primul rand, trebuie sa va doriti sa scapati de ea, fara intentie nu exista actiune, iar fara actiune nu exista rezultat. Motivele si justificarile ulterioare nu ajuta cu nimic.

2. Daca pasul 1 este indeplinit, trebuie sa inlocuiti frica irationala cu un motiv rational pentru a scapa de ea. Spre exemplu, trebuie sa va repetati faptul ca, insecta de care va este teama este total inofensiva, nu va poate face rau. Probabil o considerati urata, hidoasa, dar nu va poate face rau, si nici nu intentioneaza acest lucru. Ea “vrea” ca si tine, sa traiasca. Si, la fel ca si tine, are dreptul asta. Nu te grabi sa o calci.

3. Imagineaza-ti o scena de care iti este teama, spre exemplu momentul in care o astfel de insecta iti “taie” calea. Scena este deocamdata doar in mintea ta, nu te grabi sa tipi. Observa-ti teama care apare, si cauta sa-i gasesti motivatia. N-o vei gasi pentru ca nu exista una, este irationala. Nu cunoastem modelul epigenetic conform caruia informatia se transmite genetic de la parinti la copii, dar in ultimul secol stiinta a gasit dovezi concludente ca el exista. Aptitudinile, chiar si informatia se transmite genetic. Probabil frica ta este mostenita de la un stramos, de ce ai dori sa transmiti mai departe copilului tau aceasta teama? Ai puterea de a-i pune capat.
Repeta-ti ca nu ai niciun motiv rational sa iti fie teama. Incearca sa observi insecta cu curiozitate, nu cu teama si dezgust. Vei observa ca si ei ii este teama de prezenta ta, numai ca, daca ar avea ratiune, teama ei ar fi pe deplin justificata 🙂

4. Data viitoare cand vei avea o “intalnire de gradul 3” doar observa, nu tipa, nu fugi, nu iti ascunde ochii. Alunga-ti dezgustul instinctiv si inlocuieste-l cu gandul rational ca nu ti se poate intampla nimic, si ca este oarecum penibil ca un urias de peste 50kg sa fuga speriat de o biata vietate care cantareste doar cateva grame.

In incheiere, voi da un exemplu care atesta inca odata, daca mai era nevoie, ca emotiile si actiunile noastre pot fi modelate de educatia primita, ca mostenirea genetica poate fi stinsa prin educatie, euto-educatie si convingeri personale. Am vazut odata un documentar despre un trib din regiunea Taiwanului, care isi ziceau Fii Curcubeului. Ei aveau convingerea ca, de fiecare data cand apare curcubeul, stramosii ii cheama la ei, pentru a se intalni la celalalt capat al curcubeului.
Aceasta credinta care pentru noi este amuzanta a provocat mari pierderi in randurile invadatorilor japonezi. Tribul, care pana la un moment dat s-a supus total autoritatii invadatorilor si a acceptat cu stoicism restrictiile la care au fost supusi, a reactionat brusc, imediat, violent si decisiv dupa o banala ploaie mai lunga. De ce? Pentru ca, tocmai aparuse un curcubeu imens, iar pentru razboinicii tribului era semnul mult asteptat: trebuiau sa moara pentru a se intalni cu stramosii lor. Si atunci, razboinicii tribului, bine antrenati si care cunosteau jungla la perfectie, au inceput sa semene haos printre soldatii japonezi care nu intelegeau nimic din ce se intampla. Atacurile au fost atat de violente incat armata imperiala a fost nevoita sa trimita tunurile care le-au adus membrilor tribului rasplata mult visata: intalnirea cu stramosii de la capatul Curcubeului.

La celalalt capat al curcubeului este propria frica.

elefant.ro

Lasa un comentariu