Depresia mascata



 

Dupa Kielholz depresia mascata este un proces depresiv manifestat in primul rand pe plan somatic, desi in oarecare masura fiecare depresie are si un mod de exprimare somatica. Natura acestor depresii mascate este de cele mai multe ori endogena, motiv pentru care lipsa ei de cauzalitate pare evidenta pentru pacient sau somaticianul fara experienta.

Fenomenul depresiei mascate este cunoscut in literatura de specialitate sub diferite denumiri: stari depresive minore endogene, astenie periodica endogena, depresii prin distonie neurovegetativa, depresie somatica etc.

Lopez-Ibor clasifica simptomele echivalentelor depresive astfel:

1. Algii si parestezii (inclusiv cefalee). Durerile au caracter anxios si sunt acompaniate de elemente fobice;

2. Cateva forme de anorexie periodica si chiar anumite forme de anorexie mentala;

3. Un numar de fenomene psihosomatice (inclusiv anumite forme de alcoolism periodic);

Echivalentele somatice ale depresiei se caracterizeaza prin urmatoarele:

  • Caracterul de “dureri surde”, descrise cu dificultate de catre bolnav, adeseori trebuind mult timp pentru ca pacientul sa exprime ceea ce simte;
  • Durerile au caracterul unor cenestopatii, schimbandu-se de la un moment la altul;
  • Asocierea durerii cu anxietatea, ceea ce face ca efectul social sa fie mai grav decat in situatia unei dureri organice reale;

Greoen vorbeste de “Syndrome Shift”, adica o alternanta a fenomenelor psihologice, existentiale ale depresiei si fenomenul somatic propriu-zis. In acest sens autorul vorbeste de “metabaza patologica”, motiv pentru care poate exista dureri fantoma ulceroase, reumatice etc.

Pe de alta parte Gruhle si colab. sesizand un element deosebit de important in cadrul depresiilor endogene, constiinta bolii, sustine ca exista depresii endogene in care constiinta bolii este clara, bolnavii fiind constienti si expunandu-si suferintele.

Tot el subliniaza in sfera depresiilor endogene o tendinta crescuta de a reactiona la factorii psihotraumatizanti, ceea ce pune serioase probleme de diagnostic diferential. Kielholz arata ca 59% dintre viitorii bolnavi a depresiei mascate au o emotivitate crescuta, lipsa de incredere in sine, sunt inchisi, sobri.

Tot el subliniaza faptul ca primul acces depresiv este de regula ignorat, atat de catre bolnav cat si de catre anturaj, mascarea fiind facuta de catre diferite boli somatice. Si alti autori subliniaza prezenta unor depresii dechizate in care acuzele ipohondrice nu ating intensitati mari si in care componenta depresiva se pune cu greu in evidenta.

O problema deosebita si foarte serioasa este ridicata de formele inclasabile descrise d K.Schneider. S-au descris, astfel, o serie de stari depresive care nu se incadreaza usor in sfera depresiei mascate, fiind denumite si “distimii endoreactive”. Ele nu pot fi bine delimitate ca ciclotimii, dar prezinta caracteristici care se instaleaza treptat si tot la fel dispar, avand o evolutie prelungita.

Acest luru este deosebit de important in sustinerea totusi a endogenitatii lor, desi adeseori in antecedentele acestor bolnavi se pot evidentia elemente caracteristice. Desi tristi, arata Grule si colab., acesti bolnavi nu au sentimentul primar al vinovatiei, iar acuzele ipohondrice sunt prezente aproape in toate cazurile. Se subliniaza, totusi la aceste persoane frecventa unor personalitati astenice, fragile, inclinate spre depresii prelungite.

Lopez-Ibor  enumera o parte din echivalentele somatice ale depresiei, care se adauga la cele enumerate anterior:

  • Brahialgii parestezice care survin dimineata si dispar dupa primele miscari;
  • Sindromul Moebius;
  • Sindromul “picioarelor nelinistite”;
  • Vertijul (adesea de tip meniere);
  • Anumite forme de aritmie cardiaca;

Pichot descrie in cadrul acestor depresii mascate caracterul vag al plangerilor, centrarea mai ales pe tractul digestiv.

Rezumand, putem conchide ca in cadrul epresiilor mascate intra o serie de manifestari care au ca elemente comune o serie de manifestari depresive polimorfe, fara o cauzalitate externa inteligibila, cu o depresie de intensitate mica, deseori mascata, cu diferentiere greoaie si adeseori cu numeroase greseli de diagnostic si tratament.

Noi consideram ca in acest cadru putem integra cel putin urmatoarele forme de depresie:

  1. Manifestari afective din cadrul familiilor pacienilor cu depresia mascata, in aceste familii existand o serioasa fragilizare a reactiilor afective.
  2. Manifestari premorbide la viitorii bolnavi cu depresia mascata.
  3. Unele forme usoare de depresie endogena.
  4. Stari inclasabile sau timopatii caracterizate prin incertitudine etiologica, evolutie periodica, stari asociate cu manifestari psihosomatice evidente.

Se considera ca dintre simptomele somatice  care mascheaza depresia doar patru ar fi importante: astenia, algiile, tulburarile de somn, cefaleea .

Astenia ar fi constanta si nu ar avea legatura cu efortul, odihna sau somnul, fiind legata de variatia starii afective (mai accentuata dimineata).

Algiile sunt frecvente si variabile ca localizare (coloana, articulatii, membre). Diagnosticul de reumatism cronic, lumbago este foarte frecvent, in ciuda examenelor negative de laborator. Tulburarile de somn preced cu mult inainte sindromul depresiv.

Somnul poate fi redus pana la insomnii rebele de zile sau saptamani. Cel mai frecvent somnul este superficial, pacintul nu are senzatia intrarii in somn, asa incat el poate sutine ca nu doarme de luni de zile. Mai frecventa este insomnia de trezire. Visele au caracter neplacut, lucru care sporeste anxietatea pacientului.

In formele severe de depresie raspunsul insomniei la hipnotice ste foarte slab,fenomen care poate servi si ca diagnostic diferential. Cefaleea este prezenta in 50% din cazuri, avand o mare variabilitate de frecventa, intensitate, durata, localizare, rezistenta la analgezice. Poate avea caracter migrenoid (multe migrene fiind echivalente ale sindromului depresiv)

 

Medicina Psihosomatica – Dr. Cucu Ioan



Lasa un comentariu