Dependenta de altruism



avon.ro

Dependenta de altruismCele mai uzuale tipuri de dependenta sunt dependentele de substante precum drogurile, alcoolul, mancarea si dependenta de activitati, precum dependenta de munca, cumparaturile, televizorul s.a.m.d. Insa, cele din urma nu primesc atata atentie precum consumul de substante deoarece repercursiunile nu sunt atat de severe. Pe langa aceste grupe, exista o a treia grupa de adictie, nerecunoscuta in general, desi are un potential distructiv asemanator celorlalte. Este vorba de acele trasaturi de caracter in care individul a suprainvestit pentru a-si ascunde suferinta interna, emotiile si amintirile asociate unei experiente indezirabile.

Altruismul poate fi definit ca: „trasatura de personalitate ce implica plasarea gandurilor, senzatiilor si dorintelor altora inaintea intereselor personale, fara consecinte personale distructive”. Aceasta este trasatura apreciata pozitiv si rasplatita social. Prezenta unei adictii este indicata prin accentuarea interesului fata de ceilalti, dependenta de a-i multumi pe ceilalti pana la suprimarea intereselor personale.

Persoanele cu o atitudine binevoitoare, care par sa ofere totul si sa nu doreasca nimic in schimb, care au o natura serviabila, ne fac viata mai usoara. Dar ce anume ascund aceste persoane prin capacitatea lor de ingrjire excesiva?

Psihoterapeutul Les Barbanell (2011), subliniaza cateva criterii care descriu dependenta de o anumita trasatura caracteriala a individului, in cazul de fata, altruismul. Astfel, persoana:

  • Este manata de o lipsa de atentie fata de bunastarea personala
  • Isi asuma responsabilitatea pentru persoana aflata in suferinta
  • Este inclinata catre masochism: „nesatisfacerea propriilor nevoi si dedicarea fata de ceilalti prin durere”
  • Balanseaza in jurul unei palete mari de personalitati (dependenta si independenta) pentru a-si hrani adictia de a se face util
  • In relatiile pe care le creeaza, daruieste fizic si afectiv, dar evita sa primeasca ceva inapoi
  • Este consumata de vinovatie. „Vinovatia il impiedica pe ingrijitor sa faca acele lucruri (de ex., sa spuna „nu”) care ar putea duce la a fi respins sau abandonat de catre ceilalti. Prin urmare, experienta constienta a vinovatiei este un simplu paravan pentru anxietatea insidioasa ce rezida in inconstientul personalitatii „ingrijitorilor””
  • Reprima nevoia de bucurie, intimitate, placere. Isi spune mereu: „daca nu vreau nimic, nu voi fi dezamagit (daca nu primesc nimic); asigurandu-ma ca ceilalti sunt fericiti, asta ma ajuta sa nu ma mai gandesc la propria mea placere”
  • Isi neaga singuratatea si imprejurarile care ar necesita ajutorul celorlalti
  • Isi ascunde dorintele si poftele asteptand ca ceilalti sa stie ce isi doreste sau are nevoie. Atunci cand este ignorata, rezultatul este un sentiment latent de nedreptate si furie
  • Pare sigur pe sine si independent, fiind perceput ca „prea bun ca sa fie adevarat”, incepand sa fie privit cu suspiciune de catre ceilalti deoarece nu doreste sa primeasca niciodata nimic in schimb.

 

In general, persoanele de acest tip sunt simpatizate si percepute ca sanatoase din punct de vedere afectiv. Dar cei care sufera de tulburarea de personalitate altruista creeaza relatii in care pastreaza distanta ca sa-si mentina controlul. Stabilesc relatii in asa fel incat ceilalti sa aiba nevoie de ei, desi in realitate ei nu sunt absolut necesari.

Cateva date interesante despre relatiile care se stabilesc intre cei numiti „ingrijitori” si persoane care sufera de alte tulburari:

  1. Relatia cu persoanele ipohondre satisface nevoile ambelor parti. Binevoitorul raspunde entuziast la „doza” primita din nevoile celui care se plange de dureri somatice.
  2. Cand binevoitorul se combina cu o personalitate dependenta, doza zilnica de a fi de folos este destul de satisfacatoare.
  3. „Tipurile stoice, din care fac parte intelectualii si cei compulsivi, pot face un parteneriat cu cei care le fac pe plac, un contract ce contine o „clauza” care stipuleaza distanta emotionala – o situatie perfecta si un sanctuar in care dependentii de a acorda ingrijire se simt protejati fata de respingerea de care se tem atat de mult”.
  4. Persoanele cu probleme emotionale si care au mereu nevoie de suport pot fi si ei tentati in a se alatura programului de salvare a ingrijitorilor, prin care cauta si el autoprotectie.
  5. Tipurile narcisice considera persoanele excesiv de altruiste ca fiind intruzive si agasante, la fel ca tipurile paranoide care tind sa fie suspicioase fata de aceasta serviabilitate iesita din comun.
  6. Doua personalitati dependente de altruism nu isi pot completa una alteia nevoile, deoarece nici una din ele nu poate sa primeasca ceva in schimb.

 

Insa, supravietuirea acestor relatii este limitata sever din cauza diferentelor tipologice. De exemplu, la un moment dat, asteptarile ipohondrului sau cele ale tipului dependent ii vor impune suprasolicitatului binevoitor episoade de vinovatie intolerabila, de frustare, furie reprimata si blocare. „Supunerea perpetua fata de nevoile, dorintele si placerile altora, comportament definit ca adictia de a-i multumi pe ceilalti, duce in mod inevitabil la vid emotional, izolare sociala si incapacitatea de a forma relatii afective”.

 

avon.ro

Lasa un comentariu