Dependenta de altruism in categoriile profesionale



mycloset.ro

Dependenta de altruism in categoriile profesionalePersoanele dependente de a-i multumi pe altii se gasesc in foarte multe categorii sociale profesionale, precum psihologii, asistentele medicale, doctorii, preotii, consilierii, etc.

Les Barbanell vorbeste in cartea “Adio vinovatie! – Cum sa scapi de nevoia de a-i multumi pe ceilalti” despre cazul unui medic renumit, care este intotdeauna disponibil pentru angajatii si pacientii sai. Este bogat si ofera familiei sale ceea ce numim o viata sigura si luxoasa. Insa, acesta arareori participa la evenimentele importante din cadrul familiei, socializeaza rar, iar prieteniile sale consista doar din sfaturile medicale pe care le ofera. Pacientii au nevoie de el, familia are nevoie de el, precum si prietenii. Sotia lui descrie relatia lor in felul urmator: ”Pacientii sunt viata lui. Pare sa nu aiba nevoie de nimic din partea noastra”. Atitudinea sa plina de solicitudine se incheie brusc in momentul in care face o comotie cerebrala, rezultata dintr-o extenuare fizica si afectiva. Dintr-o data, stoicismul dispare lasand loc vulnerabilitatii sale pentru ca isi da seama ca nu mai este de folos nimanui. La spital nu-l viziteaza nimeni, in afara de sotia lui, si nimeni nu-si da seama cata nevoie are el de vizita celorlalti. Brusc, a inceput sa se simta singur si acest sentiment l-a dus la disperare. Cum este posibil ca un medic de succes, cu o familie unita, sa cedeze in felul acesta? Sa fi existat ceva in trecutul sau care a iesit la iveala prin comotia cerebrala?

Unele persoane dependente de altruism aleg anumite meserii pentru a-si masca suferinta. Multe dintre acestea aleg profesia de medic. Conform lui Les Barbanell aceste persoane isi pun “masca doctorului”. Aceasta este o cale prestigioasa si subtila de a ignora si de a scapa de suferintele trecute cat si de cele prezente. Refugierea intr-o asemenea meserie, mascheaza dependenta de a-i multumi pe ceilalti printr-o trasatura acceptata si recompensata social.

Insa, exista situatii in care factori precum pozitia sociala obtinuta, bagajul de cunostinte cumulat – fapt care creste orgoliul -, si a superioritatii exercitate, determina multe persoane din acest cadru profesional sa nu ceara ajutor pentru tratatarea adictiei de a face pe plac altora.

In acest caz, psihoterapeutul Les Barbanell dezvaluie anumite pasaje din experienta sa profesionala: “De vreme ce sistemul imunitar a fost atat de eficient in a masca trauma, binevoitorul excesiv nu realizeaza pericolul ca viata lui se va duce de rapa. Cand am spus lucrul asta unui grup de medici dintr-un mare spital din New York, toata lumea a amutit. Am observat ca, in randul din spate, unul dintre doctori statea si astepta sa i se dea atentie. Ca reactie la afirmatia mea, s-a apucat sa apere profesia de medic. A spus: “Am depus un juramant prin care pacientii nostri se afla pe primul loc, iar noi in urma lor. Nu putem sa ne gandim decat la un sacrificiu total si la dedicatia fata de ei. (Cat de vertical poate fi cineva?) [N.e: relatie pe verticala – dependentul de altruism tine relatia sub control si la distanta, spre deosebire de “pozitia pe orizontala” – relatie in care exista egalitate si reciprocitate]. Deodata, audienta cucerita anterior s-a transformat intr-o mare de discutii si controverse, cand un alt doctor s-a ridicat si a spus: “Se pare ca dragul meu coleg nu a inteles punctul de vedere al celor spuse de doctorul Barbanell. El spune ceva ce stim cu totii, dar nu suntem capabili sa acceptam. Putem avea grija de pacientii nostrii si, in acelasi timp, putem avea o viata a noastra. In plus, putem aveam propriile noastre probleme sentimentale si ne putem ocupa de rezolvarea lor, fara a ne compromite angajamentul luat de ceilalti si etica noastra profesionala”.

In cazul psihoterapeutului care prezinta manifestari ale acestei adictii, acesta este inclinat sa recreeze trauma pe care au trait-o pacientii cu acelasi viciu, in copilaria primara. Acest fapt da curs unui scenariu cu un potential periculos asupra sa.

Iata o lista care compara starea afectiva a terapeutilor sanatosi (Barbanell, 2011) cu cea a celor coplesiti de un altruism exagerat:

Stare benigna:

  1. Atentia acordata pacientului este potrivita si cuprinzatoare.
  2. Munca este o sursa de autoapreciere.
  3. Raspunsurile sunt empatice si includ autodezvaluiri.
  4. Sunt pastrate limitele terapeut-pacient.
  5. Este incurajata si reintarita autonomia pacientului.
  6. Profunzimea exprimarii afective nu este restrictionata.
  7. Termenii contractuali (tarif, program, sedinte pierdute etc) sunt discutati deschis.
  8. Laudele din partea pacientului sunt acceptate ca sursa de satisfactie.
  9. Fantasmele de salvare a celuilalt sunt tinute sub control.
  10. Terapeutul mentine echilibrul dintre viata personala si cea profesionala.
  11. Reactiile referitoare la abstinenta afectiva/sexuala a pacientului sunt neutre si obiective.

 

Stare patologica:elefant.ro

  1. Atentia acordata pacientului este excesiva si nepotrivita.
  2. Stima de sine este dependenta de succesul sau de insuccesul avut in lucrul cu pacientii.
  3. Raspunsul fata de pacient este nesincer si pseudoempatic.
  4. Limitele sunt vagi, ceea ce invita uneori la abuz.
  5. Dependenta este mai degraba sustinuta decat descurajata.
  6. Exprimarile afective sunt restrictionate in cadrul sedintelor.
  7. Terapeutul este indulgent cu conditiile contractuale (cadrul terapeutic).
  8. Laudele din partea pacientului constituie un substitut pentru dorinta de a se simti iubit.
  9. Fantasma salvatorului satisface nevoile de stima de sine ale terapeutului, si nu pe cele ale pacientului.
  10. Terapeutul lucreaza peste masura, ajungand la extenuare odata ce cresc obligatiile fata de pacienti si de toti ceilalti.
  11. Terapeutul reactioneaza la refularea nevoilor pacientului dorind sa i le satisfaca.

Maniera aceasta de a trai in mod altruist a reusit sa le ofere terapeutilor si celorlalte categorii de asistenta o modalitate prin care sa previna reaparitia crizelor sau a traumei. Ca urmare, personalitatile exagerat de altruiste isi petrec cea mai mare parte din viata existand intr-o lume din care lipsesc ingredientele profunde ale unei relatii precum: “multumesc”, “imi este dor de tine”, “abia astept sa te vad”, “imi fac griji pentru tine”, “te iubesc”, s.a.m.d.

Realitatea este ca nevoile lor, desi normale, sunt impinse la extrem, pentru ca au fost reprimate, negate, deplasate, sublimate si proiectate asupra altora (vezi art. Mecanisme de aparare). Cu toate acestea, atunci cand ei ajung la nivelul la care sunt capabili sa accepte aceste adevaruri, creste speranta pentru insanatosirea adictiei de a face pe plac altora.

 

astratex.ro

Lasa un comentariu