Dependenta de altruism: cauze



answear.ro

Dependenta de altruism: cauze“Factorul cel mai frecvent care determina dezvoltarea dependentei de a-i multumi pe altii este trauma din prima copilarie asociata cu sentimentul de a fi ignorat, respins sau abandonat de catre prima persoana care s-a ocupat de copil. Impresia de neuitat asupra copilului este greu de estimat, mai ales atunci cand interactiunea deficitara cu persoana care se ocupa de el este perceputa ca traumatizanta. […] Experienta socanta este generalizata instinctiv fata de toti ceilalti, prin urmare, inconstientul “crede” ca toata lumea si oricine reprezinta un agent potential al raului psihologic. […] Incercand sa evite amintirile si suferinta din trecut, sinele adevarat si spontan este “ingropat” si se “naste” stilul de viata al “ingrijitorului”, constand in atentia consistenta si persistenta indreptata asupra celorlalti. Treptat, la viata adulta, a trai pentru ceilalti devine o adictie”. (Les Barbanell, 2011)

 

 

 

Cauze frecvente care pot duce la dependenta de a face pe plac altora:

  • Abandonul

Spre deosebire de separatia normala la varsta adulta in care exista o dinamica dorita, sanatoasa si interdependenta ce face parte din ciclul vietii, “abandonul reprezinta un act nedorit, nesanatos si unilateral” impus unui individ pasiv, nefiind o actiune colaborativa intre membrii familiei. In aceste conditii, mediul familial primar are puterea de a deturna separatia de la normalitate si de a bloca o parte din dezvoltarea psihologica a individului.

Aceasta trauma duce de obicei la o vigilenta si receptivitate crescuta fata de mediul exterior. Individul se intreaba deseori despre ce gandesc altii despre el, este obsedat de ideea ca oamenii se gandesc mereu la el si presupune ca aceste ganduri sunt mereu negative. Pentru el, orice fel de contact este mai bun decat nici unul, chiar si sub forma de abuz.

Printre sentimentele asociate abandonului fizic se numara vinovatia, resentimentul, mania, ura, depresia, panica, neputinta, anxietatea, senzatia de gol interior, invidia si privarea – resentimente pe care comportamentul altruist este hotarat sa le tina pentru totdeauna departe de nivelul constient.

Totodata, exista cazuri in care „copilul mic poate fi traumatizat in urma abandonului, chiar daca parintii sunt prezenti fizic. Aici vorbim despre distantarea afectiva. Parintii pot fi prezenti fizic, dar nu sunt deschisi din punct de vedere afectiv fata de copil. Similar, copilul traieste aceeasi varietate de sentimente ca atunci cand unul sau ambii parinti sunt absenti. Asemenea cazuri se intalnesc frecvent si in familii in care parintii sunt prea preocupati de propria persoana si/sau de castigurile materiale, lasand dezvoltarea copilului sa mearga “de la sine”.

 dEpurtat.ro

  • Trauma sexuala (molestare, viol, incest)

Autorul Les Barbanell ne dezvaluie: ”…dependentii de a-i multumi pe altii, care au fost traumatizati sexual, sunt inclinati sa se implice in relatii problematice de la inceputul contactului lor cu posibilul partener. Atunci cand fac aceasta observatie in cadrul terapiei, raspunsul pe care-l primesc de obicei este: <<Nu eu sunt cel/cea care cauta persoana nepotrivita>>. De obicei, raspunsul meu este ceva de genul: “Este ca si cum ai vedea culoarea rosie si ai traversa totusi, stiind care sunt consecintele”.

[…] In timp ce relatia incepe sa se formeze, trecutul toxic contamineaza interactiunea dintre cei doi, viitorul relatiei fiind compromis. Cel mai adesea, relatiile sunt mai degraba sexuale decat bazate pe sentimente, sunt promiscue, iar prostitutia (a face pe plac altora contra cost) poate fi, si ea, o varianta. Victima poate cauta parteneri dependenti pentru a putea mentine controlul si puterea si pentru a evita neajutorarea si resemnarea pe care le-a simtit cand era copil”.

Deseori, victimele au dificultati in mentinerea unei relatii de cuplu, deoarece nu stiu cum sa accepte o relatie de dragoste „normala”, fara abuzuri sexuale sau batai. Exista femei care cer sotilor sa le bata inainte sa faca sex. In lipsa urmarii unui tratament adecvat, ele ajung in cele din urma sa fie parasite.

Evenimentele traumatice sunt de mai multe tipuri: abuz mental si afectiv, divortul, pierderea unui parinte, a unui frate sau a unui prieten apropiat, accidente, incest, viol sau molestare, amenintarea sanatatii, pierderea unui membru al corpului, pensionarea, iminenta ruinarii financiare.

Exista cazuri in care dependenta de a face pe plac celorlalti nu este rezultata dintr-o trauma a copilariei. Este vorba de acel caz in care pacientul isi distrage atentia de la suferinta sa (de ex. persoana a ramas fara serviciu) si se implica foarte mult in ajutorul pe care-l da celorlalti. Aceasta lucreaza ca voluntar la un azil de batrani. Autorul spune ca acest caz este similar cu cel al dependentului de droguri fara o trauma in copilarie, care a devenit dependent dupa ce a incercat sa vada cum e sa fii drogat.

Un alt exemplu in care nu exista trauma initiala este cel al femeii care provine dintr-o “familie perfecta”. O familie in care nu exista tensiuni, in care parintii sunt mereu draguti unul cu celalalt. Pacienta din acest caz nu a stiut cum sa isi exprime resentimentele, emotiile sau cum sa faca fata unui conflict. La varsta adulta si-a ales profesia de consilier scolar si ii ajuta pe ceilalti sa isi rezolve problemele. In viata personala, incapacitatea de rezolvare a conflictelor accentua si mai mult comportamentul serviabil, fapt ce a impiedicat-o sa aiba relatii de durata: la varsta de patruzeci si sase de ani nu avusese nici o relatie mai lunga de noua luni. In cazul acesta, absenta traumei si bunavointa excesiva au dus-o la singuratate.

 

Ce se intampla in interiorul unei astfel de persoane?

In relatiile cu ceilalti, dependentul de altruism trece printr-o serie de stari care pot fi simplificate sub forma unei scheme:

Vinovatia pe care o percepe atunci cand se simte bine, neutralizeaza furia care provine din confruntarea si conflictul in relatiile cu ceilalti, moment in care evita sa-si exprime furia. Les Barbanell exemplifica: „ingrijitorul, obisnuit sa „inventeze” distractii si diversiuni de la puternicele si toxicele efecte ale traumei, se intoatce in mod convenabil catre vinovatie atunci cand cineva la care tine se afla la nevoie sau are probleme. Vinovatia reintareste vechiul raport dintre fundal si prim-plan (ei sunt cei importanti) si pozitia pe axa verticala (ei sunt cei care au nevoie de mine, eu n-am nevoie de ei)”. In acest caz, vinovatia este perceputa ca fiind mai sigura din punct de vedere emotional prin comparatie cu mania, pentru ca mania il poate pune pe dependent in situatia de a fi respins sau izolat de ceilalti.
“Evitarea bucuriei si a placerii, punerea celorlalti pe primul loc, oferirea de sfaturi, mai ales atunci cand nu sunt solicitate, si faptul ca nu se simte in largul lui atunci cand primeste daruri si complimente duc la imaginea amagitoare de independenta si autonomie. Acordarea atentiei in exces, servilismul, atunci cand spune „da” in loc de „nu”, convingerea ca problemele personale constituie o povara pentru ceilalti si refuzul pe care-l primeste cand cere ceva, se manifesta prin sentimentul de a fi luat de bun si de a se simti gol pe dinautru”.
In rara ocazie in care individul cere o favoare si este refuzat se simte ofensat. Ofensa isi are radacina in sentimentul inconstient de indreptatire pe care si l-a format in urma daruirii sale. Sentimentul inconstient ii “spune” ca el nu s-a ales in fond cu nimic, in urma ajutorului sau impetuos. Insa, in cele din urma, nevoia de a fi util altora ii furnizeaza garantia ca se va afla intotdeauna in contact cu ceilalti.

 

Este dificil pentru o persoana care a batatorit temeinic “poteca”  in scopul de a-i servi pe ceilalti, sa se orienteze mai mult spre sine si sa-i lase pe ceilalti in fundal. Cei care ajuta neincetat au fost obisnuiti sa functioneze de pe o pozitie de forta, daca nu chiar de superioritate. Ei au fost cei care au controlat intotdeauna relatiile cu ceilalti… Au avut intotdeauna toate raspunsurile, ceilalti au fost cei care au avut nevoie de ei, etc. Din aceste motive o mare parte dintre aceste persoane, inclusiv din meseriile de asistenta, atinse de acest viciu nu cer ajutor.

Atunci cand consecintele acestei dependente (de ex. invizibilitate, abandon, lipsa de iubire) devin insuportabile, persoana isi recunoaste neputinta in fata adictiei de a-i multumi pe ceilalti si primul pas spre insanatosire a fost facut.

Odata ce ea admite ca are nevoie de ajutor si contacteaza un terapeut, are loc trecerea de la atentia dinspre exterior la atentia interioara. Initial, persoana va crede ca acest lucru este un act egoist din partea ei, cu toate ca lucrurile nu sunt asa in realitate. Pe parcursul procesului terapeutic, vinovatia si grija fata de ceilalti devin din ce in ce mai putin pregnante datorita recunoasterii si reducerii sentimentului de vinovatie – ea se simtea vinovata ca are nevoie de ceilalti. Deoarece vinovatia a fost folosita ca substitut al anxietatii (din dorinta de a nu fi parasita) ea isi spunea deseori „ei sunt cei importanti, nu eu!”.

In continuarea procesului terapeutic, persoana neiubita, abandonata se afla intr-o ipostaza cu totul diferita: cineva ii acorda atentie fara ca ea sa faca ceva pentru a o castiga. Cea mai mare parte din energia pusa in slujba celorlalti poate fi folosita pentru a face fata evenimentului traumatic si pentru a se elibera de emotiile care au fost blocate atunci. Nu mai este nevoie sa suprime anxietatea si teama, acestea fiind eliberate in cadrul terapeutic.

Dincolo de toate acestea, ideea centrala este aceea ca prin sprijinul oferit de catre terapeuti, pacientii ajung sa inteleaga faptul ca pericolul de care se temeau la un moment dat a fost real atunci, in trecutul lor, dar nu mai exista la acelasi nivel si in prezent.

 

Adaptare dupa Adio vinovatie! – Cum sa scapi de nevoia de a-i multumi pe ceilalti – Les Barbanell
Editura Trei

dyfashion.ro

Lasa un comentariu