Definirea fantasmei in tehnica proiectiva



answear.ro

Conceptul de fantasma apare circumscris in mod obisnuit celui de activitate imaginativa: imagini mentale vii, insotite de variate stari afective, cu rol important in dinamica si economia psihismului uman.

Fantasma, in intersectia viziunii traditionale asupra imaginatiei ca proces psihic, corespunde mai ales procesului de reverie, visarii in stare de veghe, conditie in care elementul activ sunt dorintele, asteptarile, pulsiunile uneori neverbalizabile ale persoanei, realizandu-se o satisfacere fictiva, virtuala a acestora si o reducere a tensiunii psihice generate de acestea.

Fantasma apare ca o punere in scena, dramatizand, – intr-o forma mai mult sau mai putin dechizata (psihanaliza), sau in cea mai buna modalitate de simbolizare accesibila (acceptiunea analitica) – o dorinta nesatisfacuta, semiconstienta sau inconstienta. Din aceasta perspectiva, fantasma intervine pregnant in formarea imageriei visului.

Pentru freudieni, fantasma apare ca un scenariu imaginar in care subiectul este prezent si care, intr-o forma mai mult sau mai putin deformata, deghizata, exploreaza implinirea unei dorinte inconstiente. Astfel, fantasma poate apare in forma fantasmei constiente sau de vis diurn; fantasme inconstiente, precum cele care sunt implicate in structura continutului latent; fantasme originare.

Freud implica opozitia dintre imaginatie si realitate perceputa, fara ca fantasma sa fie considerata un produs iluzoriu. Este o realitate psihica, un nucleu eterogen, rezistent, “singurul cu adevarat real in raport cu majoritatea fenomenelor psihice” (Laplanche, Pontalis).

In travaliul visului, fantasma este prezenta la ambele extremitati ale procesului: pe de o parte este legata de dorinta inconstienta cea mai profunda, pe de alta, la celalalt pol, este prezenta in elaborarea secundara. “Ele (fantasmele), considera Freud inca din 1915, sunt pe de o parte foarte organizate, necontradictorii, folosindu-se de toate avantajele sistemului constient, ratiunea noastra distingandu-le cu dificultate de formatiunile acestui sistem; pe de alta parte sunt inconstiente si incapabile sa devina constiente”.

Din perspectiva dinamicii psihice, “intreaga viata a individului se dovedeste a fi modelata, aranjata, organizata prin  ceea  ce  s-ar  putea  numi, pentru a-i  sublinia caracterul structurant, “o  fantasmatica” caracteristica.

Din perspectiva psihanalizei ortodoxe, fantasma are urmatoarele caracteristici:

  • este un scenariu organizat, susceptibil de o dramatizare vizuala; in interiorul scenariului subiectul este prezent si poate el insusi opera permutari de atribute, roluri, actiuni;
  • functia primara a acestor scenarii este de a dramatiza dorinta inconstienta, concomitent cu ilustrarea interdictiei; sunt astfel puse in joc in fantasma mecanisme de aparare care tin de elaborarea secundara;
  • fantasma nu este iluzorie, ea este o realitate psihica de profunzime dar distincta de realitatea obiectiva;
  • asemanator visului, fantasma are un continut manifest si un continut latent, primul manifestandu-se la limita constiintei, putand fi constientizabil si tradus in act constient sau blocat; al doilea tine de inconstient, si poate fi constientizat doar prin analiza. Intre cele doua continuturi relatia de simbolizare reciproca este prezenta.

La  baza  vietii  fantasmatice exista fantasmele originare: reintoarcerea la  viata  intrauterina, scena originara (actul sexual in cuplul parental), seductia si castrarea. Aceste fantasme originare organizeaza viata fantasmatica a omului indiferent de experienta sa personala. Sunt structuri universale, comune tuturor si transmise de-a lungul filogenezei.

Teoria asupra originii fantasmelor originare nu este bine definita; fantasmele apar ca evenimente reale petrecute intr-un timp istoric arhaic. De-a lungul experientelor, realitatea traita s-ar fi transformat in realitate psihica.dEpurtat.ro

Laplanche si Pontalis subliniaza ca, tematic, fantasma se raporteaza la origini: “Asemeni miturilor colective, ele vor sa propuna o reprezentare si o solutie pentru ceea ce ii apare copilului ca o enigma majora… In scena originara este simbolizata insasi originea individului; in fantasmele de seductie, originea, aparitia sexualitatii; in fantasmele de castrare, originea diferentei dintre sexe”.

Pentru Jung fantasma reprezinta un complex de reprezentari caruia nu ii corespunde o stare de lucruri exterioara.  Apare  ca  rezultat  al  unei  activitati  spirituale  creatoare  care  determina  combinarea  unor elemente psihice incarcate de energie.

Pentru Jung, fantezia implica doua aspecte diferite: fantasma si activitatea imaginativa. Fantezia in acceptia  de  fantasma implica “un  complex de  reprezentari care  se  deosebeste de  alte  complexe de reprezentari prin faptul ca nu ii corespunde un continut real”.

Fantasma se b poate baza pe reamintirea unor imagini traite, dar continutul fantasmei nu corespunde unei realitati exterioare ci “in esenta, este emanarea activitatii creatoare a spiritului, o actiune sau un produs al unor elemente psihice dotate cu energie”.

Declansarea fanteziei poate fi realizata partial sau in totalitate constient, in masura in care i se poate imprima o directie arbitrara. In realitatea vietii cotidiene, fantezia este declansata fie de o atitudine intuitiva, de asteptare, fie este o erupere in constiinta a unor continuturi inconstiente.

Fantasmele pot fi declansate de o atitudine intuitiva aflata in stare de asteptare, sau de o iruptie a continuturilor  inconstiente.  Prima  situatie  corespunde  fantasmei  active,  in  care  functia  intuitiva energizeaza continuturi inconstiente si le aduce la suprafata in forme perceptibile. Sensul acestei fantasme active este cel de compensare complementara, fata de atitudinea constienta a persoanei.

A doua situatie corespunde fantasmei pasive, care apare intr-o stare relativ disociata a psihicului; in dinamica psihica o cantitate  mare  de  energie se  sustrage controlului constient energizand elemente inconstiente. Sensul fantasmei este compensator, dictat de functia de autoreglare a psihismului, dar procesul este acum total opus celui din constiinta, nu complementar.

Fantasmele active, pentru a fi integrate in activitate, trebuie intelese; cele pasive, cer o atitudine critica,  datorita  tendintei  lor  de  a  impune  nediferentiat  constiintei  punctul  de  vedere  opus  al inconstientului. Cand constiinta domina, putem vorbi de fantezie, activitate imaginativa; cand interventia constiintei este absenta, suntem martorii unui proces patologic in care fantasmele pasive irup la suprafata.

Constituientii principali ai fantasmei sunt imaginile. O imagine care “nu vine sa inlocuiasca realitatea si este totdeauna deosebita de realitatea perceptibila, fiind o imagine interioara”. Apare ca o expresie condensata a situatiei psihice luate ca intreg la un moment dat.

Fantezia, dupa Jung, poate fi inteleasa, din perspectiva  cauzala,  ca  un  simptom  al  unei  stari  fiziologice  sau  personale  si,  in  acelasi  timp,  din perspectiva finalista, fantezia apare ca un simbol care incearca sa caracterizeze sau sa interpreteze cu ajutorul materialelor existente un tel anumit sau mai degraba o anume linie de dezvoltare psihologica viitoare”.

Caracteristic, putem sintetiza conform teorie analitice urmatoarele aspecte:

  • Fantasma  este  un  complex  de  reprezentari,  cel  mai  adesea  sub  forma  imaginilor,  caruia  nu-i corespunde o realitate exterioara. Ea exprima in structura ei situatia de ansamblu a psihismului in momentul prezent, si include intr-o forma metaforica atat elemente inconstiente constelate de situatia actuala, cat si pozitia constientului.
  • Fantasmele pot fi diferentiate in raport de gradul de implicare al constiintei in elaborarea lor in active – constientul are o atitudine receptiva fata de inconstient  – si pasive, elementele inconstiente invadeaza constiinta in ciuda sau tocmai datorita opozitiei acesteia.
  • Fantasmele sunt rezultatul functiei transcendente, religioase, creatoare de simboluri a psihicului uman, asemenea miturilor. Ele incearca sa  acopere prin imaginea simbol distanta dintre realitatea obiectiva si cea interioara; sensul este de compensare, conform functiei de autoreglare a psihismului.
  • Originea  profunda  a  fantasmelor  o  constituie  activitatea  arhetipurilor,  denumite  initial  de  Jung “imagini primordiale”. Arhetipurile isi exercita functia de centralitate, de autoreglare si unificatoare, prin intermediul imaginilor interioare, a fantasmelor prezente in vise si comportamentele asociate: in ordine patologica, halucinatia, delirul iar in  ordine creativa si  evolutiva, prin sinteza operata in expresivitatea creativa.

 

Fragmente din Introducere in tehnici proiective – Mihaela Minulescu

dyfashion.ro

Lasa un comentariu