De la egoul masculin la maturitate



answear.ro

De la egoul masculin la maturitate

Incursiunea in lumea barbatilor din seria 10 lucruri stupide pe care le fac barbatii, se incheie cu ultimul capitol legat de masculinitatea manifestata intr-un mod stupid. Capitolul trateaza pe scurt efectele egoului masculin si valorile necesare care conduc barbatii catre maturitate. Aproape ca a devenit un cliseu vorba „nu stii cu adevarat ce ai, pana nu pierzi”. Barbatii, dar si femeile, nu constientizeaza si nu apreciaza valoarea fiintei umane de langa ei/ele pana in momentul in care aceasta a plecat. Astfel de evenimente sau pierderea prin deces a unui om drag produc un catharsis catre maturitate si catre schimbarea modului de a privi viata.

De la influentele social-politice, miscarea feminista si discriminarea barbatilor autoarea Laura Schlessinger prezinta o perspectiva interesanta din care fiecare dintre noi putem extrage anumite invataminte:

 

Imi aduc aminte o vreme cand cuvantul barbat evoca imaginea unui sot sau tata, cel care intretine familia, un luptator, un protector si un aventurier. Dar acum? Ei bine, isteria feminista si gazetaria “corecta politic” (n.t. se refera la miscarea anti-discriminare intre sexe) proiecteaza o interpretare destul de diferita a barbatului:

  • agresor de copii (nu conteaza ca statisticile dintre anii 1986-1993 raportate de catre Centrul National de Prevenire si Cercetare a Abuzului fata de Copii, Comitetul National de Prevenire a Abuzului de Copii au demonstrat ca 59% dintre persoanele care cauzeaza moartea copiilor sunt de sex feminin [!], si ca 50% dintre persoanele responsabile pentru decesul copiilor sunt mame naturale [!], in timp ce tatii naturali numara doar 23%, iar iubitii femeilor 10%)
  • molestator de copii (nu mai conteaza dovezile coplesitoare in care mamele divortate se folosesc deseori de molestare ca o tehnica sigura prin care sa pedepseasca tatal si sa castige custodia; si nu mai conteaza faptul ca “amintirile unei copilarii abuzive” au fost expuse ca un produs extrem de rusinos al psihologiei populare feministe)
  • violator (nu mai conteaza faptul ca statisticile de viol erau in scadere pana cand violul a fost redefinit de la “un act violent de penetrare” la “sentimentul de a fi fortat”, si nu mai conteaza noua criza falsa a “violului la intalnire” in care femeile pasive, curioase, pline de resentimente, in stare de ebrietate sau pline de sentimente de vinovatie, pot pretinde ca au fost “violate”).
  • hartuitor sexual (nu mai are importanta dublul standard folosit atunci cand o femeie isi expune destul de mult pielea si aspectul fizic – in timp ce un barbat nu ar trebui sa se uite sau sa comenteze; si nu mai conteaza cat de stupid este sa chemi un ofiter de politie pentru acuzatia de hartuire sexuala pentru ca s-a spus “Buna, iubito”, fara nici un strop de lipsa de respect sau de amenintare; de asemenea nu mai conteaza cercetarile care indica numarul coplesitor de barbati care se retrag atunci cand femeie le spun in mod direct “sa dispara”)
  • violent (nu mai conteaza faptul ca barbatii sunt principalele victime ale tuturor crimelor violente cu exceptia violului; si nu mai conteaza ca sondajul realizat la nivel national al Violentei in Familie a raportat ca sotiile au recunoscut ca era mult mai probabil ca ele sa-si agreseze sotul decat invers).
  • Don Juan (nu mai conteaza curentul in voga feminin de a produce intentionat copii fara un tata alaturi in numele “drepturilor feminine de reproducere”)
  • nu-si asuma angajamente (nu mai conteaza legiunea de femei care, impreuna cu copiii lor minori, locuiesc fara rusine cu tipi – si deseori fac mai multi copii fara sa se casatoreasca; si nu mai conteaza numarul mare de femei care sunt “dezinhibate”, bazandu-se pe avort ca sa ramana “libere”)
  • tatal absent (nu mai conteaza numarul de femei care n-au fost maritate niciodata sau numarul de femei divortate, care, de dragul unui nou tip sau al unei noi vieti, se gandesc ca este perfect in regula sa se mute din oras, prin aceasta lipsindu-l din punct de vedere geografic pe tata de copiii sai in numele drepturilor femeii)

 

Nici un punct din cele de mai sus nu este menit sa minimalizeze sau sa ierte “raul pe care-l fac barbatii”. Cu toate acestea, constiinta noastra globala si intelegerea capacitatilor celor doua sexe de a face “rau” sau prostia au fost ignorate, ascunse, si s-a mintit despre ele in climatul din ce in ce mai intens antimasculin, la care chiar si unii barbati insuficient de compatimitori subscriu, in auto-aparare fata de ranchiuna feminista constanta a autoproclamarii opresiunii si victimizarii.

Personal nu vad “sexul masculin” ca fiind degenerativ sau periculos din fire. Aceeasi pasiune agresiva care poate manui o sabie sa ucida nevinovati, poate ca manuiasca o sabie sa protejeze nevinovatii. Aceeasi creativitate care poate manipula energia nucleara intr-o bomba poate manipula energia nucleara spre genocid. “Energia” nu este nici rea nici buna – este neutra pana in momentul in care se impune intentia.

Sa fac o paralela. In iudaism se spune ca fiecare fiinta umana are doua impulsuri, unul pentru rau si unul pentru bine. Natura duala spune ca nu esti prin fire nici bun, nici rau, ci esti sau devii unul din ele in functie de ceea ce faci. Asa numitul impuls malefic este o sursa puternica de energie, si intr-un mod ironic, este sursa vitalitatii, care poate rezulta in competivitate, furie, pofte si lacomie, sau poate fi energia prin care sa te zbati sa creezi, sa te ridici cu indignare impotriva tiraniei, sa te dedici casniciei si familiei, si sa obtii succesul in domenii din care pot beneficia si alti oameni. Astfel, acea tendinta spre “rau” poate rezulta in disperare si distrugere sau in creativitate si implinire – in functie de valorile, motivele si de judecata fiecaruia, aspecte care formeaza decizia de a trece peste emotii si creaza impulsul pentru intentiile nobile.

In acelasi stil de gandire, adica “sexul masculin” nu este prin fire rau sau are nevoie de reparatii, G. Pascal Zacharay a scris in Wall Street Journal (2/5/97) ca “comportamentul baiatului” este din ce in ce mai mult diagnosticat ca o dizabilitate sau o maladie: “criticii obiecteaza cu privire la grupul de profesori, consilieri si administratori care insista pe diagnostice medicale sau clasificari clinice atunci cand baietii refuza sa doarma, stau linistiti, nu reusesc sa-si indeplineasca potentialul lor prost definit, se ciondanesc cu colegii lor sau cand sfideaza autoritatea. “Observand aceste trasaturi ca dizabilitati, scolile au `patologizat ceea ce este pur si simplu normal din partea baietilor` spune Diane McGuinness, profesor de psihologie la Universitatea South Florida. Michael Gurian, terapeut in Spokane, Washington si autor al unei carti despre virtutile baietilor, adauga, ` Tara asta pretinde, fara sa constientizeze deseori acest lucru, ca adolescenta baietilor este deficienta”.dEpurtat.ro

Ideea principala este aceea ca termenul de masculin (male) si cuvantul barbatesc (masculine) au devenit sinonime impreuna cu tot ceea ce este gresit si rau in societate, iar feminitatea este privita ca fiind raspunsul – nu mai conteaza faptul ca de mii de ani, medicina, dreptul, filozofia, stiinta, guvernul si religia au fost principalele intreprinderi ale sexului masculin. Desigur acest lucru nu este posibil sa faca parte din umanitatea intelectuala si spirituala masculina; trebuie sa fie doar un produs al unei dominatii sexiste si al opresiunii. Oh, va rog… Acestea se datoreaza impulsului “masculin” (rau?) pentru provocare, cucerire, aventura, competitie etc, care poate fi canalizat sa creeze asemenea esenta, adevar si frumusete.

Sunt de acord cu cea mai mare parte din ceea ce Richard, un ascultator, a scris in urmatoarea scrisoare:

Am inceput usor, dar sigur sa emasculam barbatii din societatea noastra – ne-am batut joc de “barbatii adevarati” – am eliminat vechii eroi. Rezultatul au fost baietii care cresteau sa devina barbati si care nu stiau nici cum sa fie barbati si nici cum sa se poarte cu femeile – nu au nici un respect pentru femei – si nici nu sunt capabili sa asigure o figura puternica masculina de care au nevoie fii lor in cautarea lor spre barbatie/maturitate.

Aceasta “sterilizare” a barbatului are si a avut loc datorita unei aparente ostilitati in acceptarea naturii masculine. Aceasta natura a sa este acolo chiar daca ne place sau nu – si cred ca este acolo cu un motiv. In toti baietii exista in mod natural un “razboinic”. Un baietel are nevoie sa invete sa-si controleze natura agresiva ca sa ajunga un luptator bun. Un baiat are nevoie sa stie ca un razboinic curajos crede profund in cinste si dreptate, are o credinta puternica in Dumnezeu si este capabil, in felul sau, sa iubeasca si sa dea dovada de bunatate, compasiune si tandrete. Daca el nu invata toate aceste lucruri, femeile vor fi cele care vor suferi din cauza acestor barbati nelegiuiti. Este in interesul unei femei ca un baietel sa creasca si sa fie un barbat bun, si daca acest lucru se va intampla, as adauga, ar trebui sa aiba autoritatea unei figuri masculine precum: a tatalui sau, a preotului si da, a lui Dumnezeu.

In generatiile anterioare, baietii intotdeauna isi rezolvau problemele, “in spatele hambarului” cu pumnii si, daca se luptau „barbateste” ei urmau niste reguli bine definite. Din acel moment acest tip de comportament a fost considerat necivilizat – considerat necivilizat de catre o generatie care a produs o societate care este si mai putin civilizata decat generatiile precedente – si continua sa produca acelasi lucru.
Cand se incearca deformarea acelor
trasaturi prin care un baiat isi identifica natura masculina, el fie va fi lasat balta cu o agresivitate pe care nu a invatat niciodata sa o controleze, fie va fi lasat cu nimic prin care sa-si identifice masculinitatea interioara – el devine eunuc din punct de vedere emotional – probabil un “tip dragut”, dar cu toate acestea un eunuc. Si, Dr. Laura, eunucii din punct de vedere emotional nu protesteaza in fata raului la nici un nivel. Ei nu se simt obligati sa faca asta.

Cand femeile au hotarat sa remodeleze barbatii in ceea ce le sugerau emotiile lor ca inseamna o fiinta umana civilizata – i-au transformat in femei! Acestia sunt barbatii care stau si lasa problemele pe care ar trebui sa le rezolve in spinarea nevestelor lor. Cei cu gandire feminista – barbati sau femei – vad violenta de orice fel si din orice motiv ca fiind in totalitate inadmisibila. Norocul lor ca acest gen de gandire nu a dominat generatiile trecute. Luptatorii buni au avut o influenta majora in civilizarea natiunilor. Civilizatiile au nevoie de luptatori – luptatori buni.

Lipsa de respect de care au parte barbatii in societatea noastra nu numai ca-i distruge si ii face sa fie confuzi, dar aceasta abate atentia de la problemele importante de orientare masculina. De exemplu, mai multi barbati decedeaza din cauza cancerului de prostata decat mor femeile din cauza cancerului la san – totusi, stirile striga cu furie impotriva lipsei de atentie la problemele de sanatate ale femeilor, cand de fapt mult mai putini bani se duc in cercetarea cancerului de prostata si a tratamentului acestuia decat spre cele privind cancerul la san. Cine ar indrazni sa sugereze punerea panglicilor albastre in semn de protest si sa ridice gradul de constientizare a cancerului de prostata? Cui ii pasa?

Din cauza aceleiasi “placi” despre “saracele fetite oprimate”, baietii sunt cei care au probleme. Pe data de 4 Decembrie 1994, un articol din ziarul L.A. Time numit “Sexul Fragil” comunica faptul ca “baietii tulburati din punct de vedere emotional depasesc fetitele cu un raport de aproape 4 la 1. In cazul dizabilitatilor de invatare, raportul este mai mare de 2 la 1. Rata crimelor la adolescenti – victimele sunt aproape toti masculi – urca pana la 194% in ultimii 20 de ani. Articolul prevede in continuare ca “insumate, cercetarile sugereaza ca in ziua de azi baietii – aflati profund in dificultate si in mod tragic intelesi gresit – pot fi victimele propriei lor biologii si a confuziei societatii despre ceea ce inseamna masculinitatea”.
In legatura cu agresivitatea masculina, autorul citeaza un cercetator care a conchis ca “uneori el (un baiat) poate trece doar printr-o adolescenta dificila intr-un moment in care societatea se uita cu suspiciune la orice fel de agresivitate masculina. Este posibil ca agresivitatea si alte trasaturi masculine – incluzand multe trasaturi care au fost odata admirate – sa fi fost atat de `patologizate` incat in ziua de astazi Tom Sawyer ar fi etichetat cu tulburari”.
Articolul din ziarul L.A. Time o citeaza mai departe pe Pricilla Vail, educatoare in New York si autoare a unor carti despre dezvoltarea copilului spunand, “Gandirea buna de tip feminist ajuta baietii in privinta sentimentelor si relatiilor, dar parerile crude despre baieti cum ca ar fi niste creaturi ingrozitoare si glumele despre otrava testoteronului dor mai degraba decat ajuta. Gandirea rea de tip feminist a erodat dorinta noastra de a respecta diferentele dintre sexul masculin si feminin”.

Cu siguranta nu am pus la indoiala polaritatea realitatii biologice masculin/feminin in privinta instinctului de agresivitate/instinctul de a face copii. Cu toate acestea, in ambele cazuri, fara o instruire adecvata in privinta valorilor, avem barbati violenti si femei care-si abandoneaza copiii la 15 ani; din cate putem vedea ambele efecte fiind in crestere de cand feminismul a inceput cotitura spre anti-barbati/anti-casnicie/si spre neingrijirarea copiilor. Din acest motiv civilizatia sufera asa cum sublinia Richard pe buna dreptate in scrisoarea de mai sus.

Este un adevar evident faptul ca barbatii si femeile au caracteristici specifice si scopuri diferite de reproducere. Amandoi au creiere incredibile care permit un grad de invatare si de creativitate necunoscute regnului animal. Creierul masculin si feminin par sa aiba o retea neuronala unica si distincta – fiind in mare parte responsabila, de exemplu, pentru dominatia femeii in anumite forme de comunicare si dominatia masculina in anumite functii matematice; aceasta din urma nu are loc din cauza fobiei fata de matematica sau a lipsei intructorilor de matematica de sex feminin sau a mediului… sa fim seriosi.

Ca sa facem barbati din masculii biologici sau femei din femelele biologice (tranzitia de la animal la uman), ceva trebuie sa se intample – si acest lucru, pentru barbati, reprezinta subiectul acestui capitol: Masculinitatea stupida este cea care apare atunci cand aceasta tranzitie esueaza.

Beneficiind de o mare audienta masculina la programul meu de radio (statisticile la nivel national indicau un raport de 54/46 asculatori masculini/femini), am pus intrebarile, „Cum ai reusit sa iti dai seama ca esti in sfarsit un barbat, si nu doar un mascul?” si „Ce inseamna sa fii barbat?” Sincer, am fost coplesita, miscata si impresionata de mai bine de o mie de raspunsuri.

Una dintre primele replici a fost a lui Tom, care a scris:

Simt cu tarie ca termenii „barbatie” si „evlavie” sunt sinonime. Cand Dumnezeu masoara un barbat, El pune ruleta in jurul inimii unui barbat in locul capului. Masculii incearca sa devina barbati de succes, dar doar cei care vor sa devina barbati vor fi niste barbati valorosi. Acest lucru l-am descoperit dupa 15 ani de lucru cu barbatii. Poti sa fii „mascul” prin nastere, dar nu poti deveni „barbat” decat daca alegi sa fii unul.

Masculii

  1. Sunt condusi de instincte (pofte, furie, etc.)
  2. Se preocupa doar de ei insisi
  3. Fug de responsabilitate (invinovatirea si negarea sunt modalitati de a trai)
  4. Vor sa-si dovedeasca mereu ceva
  5. Iubesc conditionat (mie ce-mi iese?)
  6. Sunt independenti, izolati (singuratici)
  7. Cauta sa controleze – vor puterea
  8. Vorbesc fara esenta – se lauda
  9. Sunt cei care in primul rand „iau”
  10. Sunt inconsecventi cand vine vorba de moralitate si etica

Barbatul

  1. Dezvolta autocontrol
  2. Se preocupa si de altii
  3. Accepta responsabilitatea si schimbarile
  4. Se simte destul de sigur pe el ca sa fie un macho bland?
  5. Iubeste neconditionat
  6. Poate sa colaboreze cu altii
  7. Conduce corect si drept
  8. Este un barbat de actiune
  9. Stie sa daruiasca
  10. Se mentine la un standard care confera siguranta

Notiunea de dezvoltare a „barbatiei”, bazata atat pe experienta cat si pe auto-descoperire, a fost impartasita de catre Jan:

La 13 ani, dupa ceremonia de Bar Mitzvah, mi s-a spus ca sunt barbat… eu eram inca un copil
La 17 ani, am facut sex pentru prima oara… inca eram un copil
La 26 de ani, am avut primul copil… inca eram un copil
La 30 de ani m-am casatorit cu mama copilului meu… din nefericire, inca eram un copil
La 31 de ani, am obtinut o slujba grozava si m-am mutat cu familia in California… eram inca un copil, chiar daca unul responsabil
La 36 de ani, am avut al doilea copil… sunt pe aproape, dar fara succes
La 38 de ani, m-am scufundat in munca mea… bani, bani si iar bani… nu a functionat… inca eram un copil
La 43 de ani, mi-am pierdut toti banii pentru ca am cautat o cale rapida de a face bani si aproape ca imi pierdusem sotia si copiii… evident – inca eram un copil
La 44 de ani, am invatat ce inseamna iubirea pentru sotia si copiii mei si am inceput sa pun bani deoparte si sa muncesc pentru o perspectiva corecta – a fost o lectie grea… incep sa ma maturizez
La 45 de ani, mi-am pierdut slujba aceea grozava – am stat in picioare ca un barbat, mi-am inceput propria afacere cu sprijinul sotiei mele si
al copiilor – m-am indragostit de sotia mea si am devenit o echipa. Apropo, acea persoana slaba care eram in fata mamei mele si in fata celorlalti membri ai familiei, nu mai exista. Sunt responsabil pentru actiunile, emotiile, moralitatea, etica, invataturile pe care le predau copiilor mei si pentru parteneriatul cu sotia mea.
La 47 de ani, ma bucur ca sunt barbat si continui sa invat… ca pot fi inca precum un copil.

 

Femeile dau nastere baietilor, Barbatii dau nastere Barbatilor

[…]

Este adevarat ca in lipsa unui model constant, implicat al unui rol puternic masculin, preferabil provenit din partea tatilor din punct de vedere biologic, multi baieti vor supracompensa exagerand ceea ce ei cred ca sunt „calitati masculine”, devenind mult prea agresivi, chiar si violenti in scopul de a-si crea o identitate masculina. Aceasta este sursa problemelor de care au parte baietii atunci cand cresc in case cu un singur parinte de sex feminin – si este motivul pentru care cred ca este mai bine ca baietii adolescenti sa traiasca cu tatii lor, atunci cand din cauza divortului sau in lipsa casatoriei, o familie adecvata cu doi parinti nu poate fi o optiune.

Este de asemenea rau pentru baietii ai caror mame sunt frustrate din cauza unor barbati si acestea generalizeaza atitudinea lor asupra tuturor barbatilor – uita, ignora, sau nu le pasa de impactul acelor resentimente care pot sa aiba loc asupra copiilor lor de sex masculin.

Un parinte bun isi sprijina baiatul sa-si canalizeze adecvat energia masculina inerenta spre activitati constructive si spre caracteristici de personalitate, in timp ce le insufla de asemenea aprecierea pentru sentimente, compasiune, cooperare, valori si multe altele.

Dupa cum puteti vedea, sa fii barbat are mult de-a face cu reconcilierea idealurilor masculine clasice cu asa numitele calitati feminine (si de fapt, profund umane) care se ocupa de adevarata natura umana cu privire la respectul pentru sentimente. Pentru ca, fara constientizarea si acceptarea sentimentelor, un mascul nu devine un barbat, el devine un desen animat de sex masculin – animatia necesara umanitatii este reprezentata de sentimente.

 

Si Mamele Conteaza!

Aici nu se pune problema ca mamele nu sunt valoroase si necesare; sunt mama unui baietel in varsta de 11 ani si in fiecare zi vad cum afectiunea, atentia, discutiile, reactiile, participarea, atitudinea si comportamentele exprimate sunt importante pentru viata, sufletul si psihicul acestuia. Motiv pentru care am fost impresionata in mod particular de contributia materna pe care a adus-o acestei carti o ascultatoare de sex feminin, Becky:

10 Sfaturi de La Mama Ta Iubitoare… Care iti promite sa nu te mai cicaleasca de acum inainte

  • Nu-ti da intalnire cu nimeni care crede ca esti perfect. Acest lucru nu te va provoca si nici nu te va stimula, dar ar trebui sa te intalnesti cu oameni mai inteligenti.
  • Separa rufele colorate de cele albe atunci cand folosesti masina de spalat.
  • O erectie NU ESTE motivul principal pentru a face sex.
  • Cumpara o carte de bucate. Mancarea nu vine cu instructiunile:
    • Scoate din cutie;
    •  Incalzeste la microunde 2-3 minute;
    •  Serveste-te.
  • Invata din greselile celorlalti. Nu ai timpul necesar ca sa le faci de unul singur pe toate.
  • Trage apa la toaleta.
  • Suna-ti parintii chiar daca nu ai nevoie de bani.
  • Adu-ti aminte ca frica+actiune= curaj.
  • Sa stii ca alegerea „scurtaturilor” in viata nu construieste caracterul.
  • Ia deciziile ferm si cu onoare si nu va trebui sa te barbieresti niciodata cu ochii inchisi.

 

Criterii Stupide Pentru Statutul Masculin

Jerry si-a trimis contributia sa care se potriveste acestei categorii:

Imi amintesc ca in timpul tineretii mele in timp ce conversam cu un prieten intr-un bar mi-a spus ca ar fi capabil sa bata pe oricine in acel loc si ca aceasta ar fi insemnat ca este un barbat mai bun decat oricine de acolo.
I-am spus ca, potrivit propriei sale defintii, daca o gorila imensa ar intra in acel bar, gorila ar fi fost atunci cel mai bun barbat din acel loc.
Alt tip mi-a spus ca emblema unui barbat este data de numarul performantelor sale sexuale. Matca din orice stup ar fi un barbat mai bun decat oricare dintre noi si chiar un gigolo ar fi un barbat mai bun ca el.
Cred ca ceea
defineste un barbat adevarat este dorinta sa de a-si accepta responsabilitatea propriilor sale actiuni. Multi dintre ei sunt atat de ocupati sa dea vina pe ceilalti pentru cafeaua fierbinte varsata pe picioarele lor.

 

TOTI BARBATII SUNT CREATI DIN EGO

Concursurile adolescentine de baut, scuipat si ragaituri ca semne al unei barbatii superioare sau a masculinitatii sunt in mod evident (sper) criterii stupide ale barbatiei; dar la fel este si focalizarea pe sine asupra satisfacerii egoului care determina barbatii sa iasa in evidenta, sa isi riste prosteste vietile sau sa duca pana la extrem activitati care in mod normal ar fi rezonabile.

Un ascultator, Mike, a scris ca se afla in dificultate in acest punct:

Al doilea lucru comun in acele lucruri stupide pe care le-am facut, si care este imposibil de eliminat, este egoul. Egoul masculin este o forta puternic motivationala, care, daca nu este controlat si inteles va conduce viata unui barbat si va fi forta din spatele tuturor deciziilor si actiunilor sale. Tot ce am facut, am facut din cauza egoului; incepand de la sofatul cu viteza, succesul la scoala, achizitionarea unei motociclete, excelarea in sport, intalniri, bautul in exces, sa fiu cel mai bun, pana la asumarea riscurilor, etc. Dr. Laura, toate motivatiile, bune sau rele, au fost din cauza egoului. Trebuia sa fiu cel mai bun sau mai bine muream incercand. Aceasta atitudine a dus la realizari pozitive, dar din motive gresite. Realizarile pozitive au acoperit sau au ascuns actiunea egoului, lucru ce a fost interpretat de catre prieteni si familie ca auto-disciplina si motivatie. Tot timpul a fost vorba doar de orogliul periculos de puternic al masculului.

Lucrul cel mai prostesc pe care il poate face un barbat este sa se lase dominat de egoul masculin. Daca sotia mea nu m-ar fi parasit si nu mi-ar fi cauzat aceasta introspectie, as fi putut sa imi petrec intreaga viata cu aceasta perceptie deformata despre cum ar trebui sa fie lucrurile. Ar fi fost o viata oribil de goala cu toata aceasta aparenta exterioara de succes si fericire.

Ceea ce gandeau oamenii mi-a determinat fericirea sau lipsa ei. Mi-am dat seama de existenta acestui ego atunci cand l-am folosit in mod corect si s-a dovedit a fi o forta pozitiva; cand nu l-am folosit corect, l-am lasat sa ma controleze, distrugandu-mi intr-un final viata. De exemplu, sotia mea a vrut sa alergam impreuna. Am refuzat pentru ca egoul meu spunea ca nu este lucrul cel mai „barbatesc” de facut, si nici o femeie nu ma va face sa fac acele activitati care nu ar fi adus aprobarea baietilor. In cele din urma ea m-a parasit si s-a maritat cu partenerul ei de jogging.
Multumesc lui Dumnezeu ca am reusit sa canalizez acel ego spre disciplina necesara ca sa ma antrenez si sa reusesc sa alerg 41 de km!

„Ego-ul” in termeni psihoanalitici reprezinta componenta constienta, rationala a psihicului care experimenteaza si reactioneaza lumii exterioare si care mediaza intre cererile id-ului (instinctele care conduc catre placeri) si superego (constiinta, standardele, valorile). In limbajul cotidian, egoul reprezinta sentimentul sinelui ca parte distincta de ceilalti. Deci, daca esti concentrat excesiv pe „sine”/tine si pe ceea ce ai sau cum te privesc ceilalti, devii in mod natural izolat de impartasirea reala a intimitatii (cu exceptia laudei de sine si a impresionarii celorlalti) si vei deveni egoist.

Ceva poate fi bun (ca sarea din supa), dar devine rau daca este in exces (ca supa sarata). Egoul este o componenta necesara a unui psihic sanatos, dar prea multa manifestare a lui te distrage de la propria dezvoltare, de la relationarile umane si prin urmare, de la fericire.


Maturitatea rezultata ca urmare a unui Bing Bang

Trecerea de la imaturitatea unei vieti condusa de ego la maturitate pare sa aiba loc diferit de la barbat la barbat – desi aceste experiente par sa aiba cateva similaritati. Multi barbati expun evenimentele care par sa-i fi catapultat inspre maturitate. Este posibil ca evenimentul sa nu fi fost neaparat atat de abrupt – poate ca ei erau pur si simplu pregatiti in momentul in care acea experienta le-a cristalizat conceptul de maturitate.

Iata cateva circumstante povestite de acei barbati care au trecut prin tranzitia „mascul” – „barbat”:

Michael: Etapa finala a transformarii mele intr-un barbat a avut loc anul trecut cand tatal meu a murit. Pentru mine a reprezentat trecerea tortei responsabilitatii de la el la mine. Atunci am devenit barbat.

Mike: Am devenit barbat in momentul in care mama mea (care are acum 82 de ani) a suferit un atac de cord acum 2 ani si jumatate, fapt ce a necesitat sa stea in spital timp de o luna, si acum are un handicap permanent din aceasta cauza. Nu are importanta ce posesiuni detine cineva sau cat de batran este, cineva tinde sa mentina o anumita relatie cu parintii sai pana in momentul in care asemenea evenimente se petrec. In acel moment am inteles ca parintii mei erau mai dependenti de mine decat eram eu de ei. In cele din urma, cineva devine barbat in momentul care isi da seama ca acel copil dinauntrul sau NU MAI ARE LA CINE SA SE INTOARCA ACASA si trebuie sa accepte pe deplin responsabilitatea asupra propriilor actiuni.

Gary: Sunt in tanar in varsta de 24 de ani; in urma cu 6 ani am fost violat si infectat cu HIV. Inainte de acest eveniment eram foarte imatur, nu voiam sa vad niciodata frumusetea adevarata din viata, eram doar un baiat care era fericit ca este baiat si care nu intelegea diferenta dintre barbat si mascul. Dupa ce am primit vestea in privinta infectarii cu HIV m-am straduit din rasputeri sa nu cad in depresie, desi mi-a fost si inca imi este greu. Am inceput sa lucrez alaturi de persoanele care traiau cu aceasta boala si acest fapt mi-a aratat o lume cu totul noua, plina de spiritualitate, prietenie adevarata, dezvoltare personala si iubire. Am fost nevoit sa gasesc destul de multa putere si curaj ca sa cuceresc urmatorii 6 ani. Imi place sa cred ca m-au facut sa fiu mai mult spre calea catre „maturitate”. Cum poate un mascul sa devina barbat fara sa aiba CURAJ, IUBIRE SI PUTERE IN VIATA?

Connor: Dupa ce am servit in Air Force ca pilot, am practicat cu succes o meserie mai bine de 30 de ani, incercand sa imi transform sotia in femeia perfecta, si sa crestem copii minunati in ciuda problemelor noastre, iar la varsta de 60 de ani am inteles in sfarsit ca nu puteam sa „repar” pe nimeni altcineva in afara de mine insumi. La acel moment am inteles ca atitudinea mea era cea care imi cauza cele mai multe probleme. Tendinta de a-mi judeca sotia si de a da vina pe ea pentru dificultatile din mariaj a stat la baza nemultumirilor mele. Datoria mea era sa muncesc cu mine insumi. Punct. In acea zi de SMERENIE am devenit barbat. Nu pot sa-ti spun cat de mult s-a imbunatatit viata mea de atunci si cat de impacat sunt cu mine insumi.

Michael: M-am transformat din mascul in barbat atunci cand am schimbat prima data scutecul copilului meu, l-am hranit cu biberonul si l-am leganat pana a adormit. Am facut toate acele lucruri macho de sex barbatesc, dar aceasta chestiune de INGRIJIRE a cuiva inseamna sa fiu cu adevarat barbat.

Terry: SA FII BARBAT INSEAMNA SA PRIMESTI SI SA DARUIESTI IUBIRE. Chiar cu o zi inainte de nunta mea, eram sceptic ca faceam ceea ce trebuia. Am fost un exemplu prost de iubit si logodnic din toate motivele posibile, dar nu le voi dezvolta aici. Atunci cand am ajuns si am stat in picioare in fata altarului, uitandu-ma la viitoarea mea sotie, m-am gandit ca trebuie sa ma iubeasca cu adevarat, avand in vedere tot ce a facut ca sa se marite cu mine, si ma gandeam, „Wow, nu numai ca ii datorez sotiei mele sa fiu cel mai bun om cu putinta, dar le sunt dator tuturor celor prezenti la aceasta casatorie. Sunt mandru sa spun ca sunt cel mai bun om pe cat pot sa fiu si ma straduiesc din rasputeri sa fiu chiar si un sot si un tata mai bun celor doua fiice ale noastre. Vezi tu, sunt taticul care sta acasa cu ele!

Pentru multi barbati nu a fost criza sau un eveniment cea/cel care i-a maturizat; in schimb a existat o constientizare tot mai mare, o atitudine, o intelegere profunda care s-au infiltrat incet in constiinta. Iata cateva descrieri:

John: Nu cred ca exista un anumit moment special care transforma pe cineva intr-un barbat, ci mai degraba un punct in care tu DECIZI ca A CONSTRUI UN CARACTER SI A FI ONORABIL nu numai pentru tine insuti, dar si pentru familia din jurul tau, fapt ce depaseste cu mult orice experienta placuta pe care un „mascul” o poate avea.

Jeffrey: am devenit barbat atunci cand am inteles in sfarsit ca FAMILIA MEA, SLUJBA si RESPONSABILITATILE NU SUNT OBLIGATII, CI NISTE RECOMPENSE.

Mack: cred ca am ajuns la aceasta concluzie prin intermediul durerii prin care trecusem si m-am privit direct in ochi. DUREREA SI MODUL IN CARE SA MA DESCURC CU EA m-au invatat cum sa imi pese. Cand eram doar un mascul, nu-mi pasa de nimic.


Fobia de Barbatie

Din aceste “marturii” este evident faptul ca tranzitia de la masculinitate la barbatie este compensatoare si plina de impliniri. Totusi cativa masculi refuza in stilul clasic de “Nici gand – nu voi renunta!” De ce? Ei bine, ascultati-l pe David:

1. Potrivit spuselor tatalui meu am trecut pragul spre barbatie in ziua ceremoniei mele Bar Mitzvah. Am renuntat la scoala ebraica exact in ziua urmatoare. A fost prima mea “decizie” ca adult.
2. Potrivit mamei mele, maturitatea mea este inexistenta; la 36 de ani nu ma lasa sa ies afara din casa cu o palarie uda. Din acest motiv, desi imi iubesc mult parintii, locuiesc la 400 mile departare de ei.
3. Potrivit fratelui meu mai mare, maturitatea mea este inexistenta; rivalitatea dintre frati nu a incetat niciodata. Fratele meu este gelos pe succesul meu si eu sunt gelos pe inteligenta si creativitatea lui.
4. Potrivit copiilor celui mai bun prieten al meu, finii mei, sunt un barbat de lume care a trait o viata aventuroasa cu multe povesti de spus.

Deci, sunt relativ de succes, m-am intors la sinagoga, detin propria casa, imi platesc facturile la timp, etc. In ce directie m-am dedicat? Spre o cariera? O iubita? Prieteni? Nu. Sunt unul dintre acei “barbati” care se teme atat de mult de responsabilitatea adevarata incat o evita la fiecare pas.
Inca trebuie sa trec peste aceasta prapastie, sa-mi pese de ceva atat de tare, sa ating un obiectiv atat de maret, sa iubesc ceva atat de profund si sa visez atat de cutezator, astfel incat sa faca parte din mine.
Ca sa raspund la intrebarea ta, “Cand am devenit barbat?” Cred ca raspunsul meu ar trebui sa fie “maine”.

Aceasta idee de pasiune emotionala/intelectuala/spirituala/comportamentala pare sa fie centrul a ceea ce multi dintre barbati au vorbit. Pentru ei, pasiunea pentru familie si copii pare sa le defineasca barbatia – dorinta de a investi sufleteste in lucruri care au un inteles dincolo de satisfactia personala a egoului sau a castigului personal. Interesant, egoul este cel mai satisfacut atunci cand obiectivul este `sacrificiul` pentru (cineva) si nu de dragul lui (al egoului).

In timp ce “masculinitatea” este o parte sau un stadiu (ori ambele) al unui barbat care se concentreaza pe vise incredibile, ambitie, idei, experiente, a fi barbat pare sa aiba mai mult sens atunci cand conexiunea cu ceilalti este mai focalizata. Prin aceasta conexiune, barbatul se simte definit de scopul sau. In cele din urma, prin intermediul semnificatiei tale in ochii celorlalti esti definit si izbavit.

 

Fragmente traduse si adaptate dupa Ten Stupid Things Men Do to Mess Up Their Lives – Laura Schlessinger

dyfashion.ro

Lasa un comentariu