De ce avem nevoie de valori si de principii morale?



mycloset.ro

Filosofia morala inseamna gandirea critica despre actiunea corecta
(Socrates)

De ce avem nevoie de valori si de principii?Daca stii ceea ce vrei sa fii, este mai probabil sa ajungi sa fii astfel. Ca urmare, vom incepe o discutie despre valori, morala, scopuri in viata, aspiratii, vise, etc.

Bunatatea fara cunoastere este insuficienta; cunoasterea fara bunatate este periculoasa.
Trebuie sa construim un om mai bun inainte de a construi o societate mai buna. Tot ceea ce este necesar pentru ca raul sa triumfe este ca oamenii buni sa nu faca nimic.
Scopul nostru nu este sa ne facem un trai, ci o viata – demna, utila, care sa merite traita.
Moralitatea nu este o materie de studiu; este o viata pusa la incercare in nenumarate momente.
– Paul Tillich

 

Este important sa ne analizam cu atentie valorile din cateva motive:

1) Ele mai degraba ne vor ghida viata minut de minut inspre scopuri nobile, decat ne-o vor lasa sa fie controlata de motive egoiste, de conventii, de intamplari accidentale, de obiceiuri rele, impulsuri sau emotii.

Trebuie sa stii incotro te indrepti inainte de a ajunge acolo.

2) Valorile si principiile morale nu numai ca ne pot ghida, dar ne pot inspira si motiva, dandu-ne energie si pofta de viata pentru a face ceva semnificativ.

3) Sensibilitatea produsa de esecul de a ne trai viata conform principalelor valori ne poate duce la o vinovatie neproductiva sau la o nemultumire de sine care ne motiveaza sa ne imbunatatim trasaturile de personalitate.

4) Valorile nobile si cateva reusite in atingerea scopurilor sunt necesare pentru o stima de sine ridicata.elefant.ro

5) Valorile declarate, dar care nu sunt aplicate sunt inutile sau mai rau decat atat – atunci  cand vorbim despre o bunatate falsa si folosim rationalizarea pentru a nu schimba nimic. [vezi articolul Mecanisme de aparare]. Trebuie sa fim onesti cu noi insine, recunoscand diferenta dintre valorile pretinse (verbalizate) si valorile operationale (pe baza carora actionam).

Desigur, nimeni nu traieste corespunzator tuturor idealurilor sale, dar valorile care ne fac doar sa aratam sau sa ne simtim bine (incluzand cea de a fi religios) si care nu ne ajuta sa actionam mai mult din punct vedere moral trebuie sa fie recunoscute ca ipocrizii care servesc interesului propriu.

 

Astfel, dezvoltarea personala nu foloseste doar la depasirea problemelor; implica de asemenea sa invatam sa devenim ceea ce pretuim cu adevarat, sa atingem cel mai extraordinar potential al nostru. Pentru fiecare defect sau slabiciune de care vrem sa scapam, avem o trasatura valoroasa de castigat; pentru fiecare emotie negativa pe care suntem nevoiti s-o controlam, avem un sentiment opus, bun de experimentat; pentru fiecare stangacie, avem o abilitate utila de invatat; pentru orice negare, un adevar de descoperit. Iti vei identifica problemele, in mod optim, dar vei si decide caror scopuri merita sa iti dedici viata. A incerca sa fim buni este important, poate mai important decat rezolvarea problemelor personale. Ambele directii ajuta la dezvoltarea personala.

Profesorii care predau dezvoltarea moralei spun deseori ca a deveni morali necesita destulta dezvoltare afectiva pentru a ne simti vinovati atunci cand gresim, destula dezvoltare sociala pentru a ne accepta responsabilitatea atunci cand ne comportam in feluri diferite fata de grupul nostru si destula dezvoltare cognitiva pentru a putea fi capabili sa ne punem in locul altei persoane. Dar, doar pentru ca dezvoltam cateva dintre aceste calitati, nu ne este garantat faptul ca vom dezvolta o filosofie inteleapta si eficienta de viata.

Asa cum sublinia Steve Covey, autorul cartii The Seven Habits of Highly Effective People, multi oameni isi stabilesc obiective si se zbat ani de zile sa le indeplineasca, doar ca atunci cand si-au atins obiectivul descopera ca nu vroiau sa ajunga acolo. El spune: „nici un om aflat pe patul de moarte nu s-a plans ca ar trebui sa petreaca mai mult timp la birou”. Intr-o noua carte, First Things First, Covey (1994) spune ca fiecare dintre noi si fiecare familie (si organizatie, natiune, etc) ar trebui sa aiba un „Obiectiv Declarat” bine gandit, un set de valori sau o filosofie de viata dupa care se ghideaza. La finalul vietii, relatiile apropiate si felul in care ai relationat si interactionat cu ceilalti vor fi lucrurile care conteaza.

 

Afirmatie

1965 1990
Pentru mine este foarte important succesul financiar 25% 75%
Este importanta o filosofie de viata semnificativa 75% 25%
Trisez la teste 20% 37%
As minti despre o posibila expunere la SIDA (dupa o aventura de noapte) …… 45%

 

Un sondaj la nivel national realizat de Ralph Wexler de la Institutul de Etica indica faptul ca o treime din elevii de liceu si facultate au admis ca au furat ceva in ultimul an. Mai mult de o treime ar minti in privinta CV-ului ca sa obtina un loc de munca. Mai mult de jumatate dintre studentii de la facultate au admis ca au trisat in anumite moduri, peste 60% spun ca ar trisa la un test important. Alte sondaje arata ca 8 din 19 elevi de liceu au admis ca au trisat. Similar, un sfert dintre americani cred ca este in regula sa minti cu privire la asigurarea auto, 30%-50% cred ca este in regula sa pierzi vremea la locul de munca, 1 din 6 persoane iau droguri la locul de munca si o treime pana la jumatate din ei isi insala partenerii de cuplu.

Aproape 60% dintre adultii americani au folosit forta impotriva altei persoane; 7% spun ca ar omori pe cineva daca ar primi o suma considerabila de bani; 25% si-ar abandona familiile pentru bani (Etzioni, 1993). Si mai mult, Wexler spune ca doar 2% dintre studenti sunt prinsi trisand pentru ca profesorii nu sunt prea atenti; de aceea, poate ca criminalitatea se pedepseste si poate ca cinstea nu este intotdeauna cea mai buna politica din punctul de vedere al unui egoist. Dar din punctul de vedere al societatii?

Comportamentul imoral vine de undeva. Mediul nostru actual nu este destul de moral sau un sustinator suficient de puternic al principiilor morale, iar societatea noastra nu pare sa stie ce sa faca in privinta acestor reguli permisive. Aproape 20% dintre elevii de liceu simt o presiune enorma din partea grupului care le cere sa faca ceva gresit. Aproape 80% dintre adolescenti cred ca in scoala ar trebui sa se predea valori de baza; totusi, 90% dintre ei sunt deja „satisfacuti” cu valorile lor (Ansley & McCleary, 1992) si propabil ca nu vor sa se gandeasca mai serios la valori. In general, multi adulti esueaza sa fie bune exemple generatiilor tinere.

In orice caz, noi toti ne confruntam frecvent cu tentatia de a fi necinstiti si aproape toti am putea sa ne imbunatatim comportamentul moral intr-o anumita masura. Evitarea comportamentului imoral este un efort demn; oricum, este important sa ne dam seama de decalajul imens intre a fi „abia de partea legii”, adica la limita dintre moral si imoral si a fi extrem de etic si nobil. Nu putem fi toti ca Maica Teresa sau Albert Schweitzer [n.t: teolog, filosof, doctor misionar in Africa), dar putem recunoaste nivelele cele mai inalte de etica pe care oamenii le pot atinge. In unele cazuri este nevoie de o lupta lunga si dificila ca sa ajungem acolo.

De exemplu: parintii care au facut sacrificii astfel incat copiii lor sa aiba avantajele pe care ei nu le-au avut. Comerciantul care lucreaza 12 ore pe zi ca sa fie sigur ca clientii lui au parte de cele mai bune servicii, nu doar pentru a castiga mai multi bani. Soldatul care isi sacrifica piciorul sau viata pentru a-i proteja pe altii.
O persoana afectuoasa care adopta un copil ca sa-l creasca. Persoana care sufera pierderi personale pentru a indrepta ce a fost gresit sau care lupta pentru o cauza nobila. Este un pas urias de la a decide daca spui adevarul in cv-ul tau in legatura cu notele sau experienta de munca pana la a-ti dedica viata unei cauze pentru drepturile civile, lupta de partea celor oprimati impotriva unei autoritati abuzive, opunandu-ne zilnic distrugerilor pamantului, etc, etc. Este nevoie de un auto-control urias ca sa ne transformam de la cel mai scazut nivel de moralitate, abia acceptat, pana la cel mai inalt nivel al sau. Dar cine spune ca nu putem face toti acest lucru?

Aici nu este vorba doar despre faptul ca se fac multe lucruri gresite, ci si despre faptul ca nu se fac multe fapte bune. Exista fapte pe care nu le putem nega (si care raman morale), precum faptul ca un miliard de oameni sunt analfabeti. Similar, din 841 milioane de oameni, unul din 5 este infometat (si noi avem surplus de hrana). Venitul mediu al unei familii de negri este mai mic decat venitul a 92% dintre familiile de albi. Aproape 45% dintre americani se duc regulat la biserica (36% cred ca Dumnezeu le-a vorbit), dar americanii dau mai putin de 2% din venitul lor pentru acte caritabile. Deci, nu ganditi ca lumea este corecta si ca se are grija in mod adecvat de majoritatea problemelor sociale.

Cativa scriitori renumiti au incercat recent sa ne convinga ca a fi bun cu altii ne aduce beneficii. Ideea lor este ca a fi bun este o parte din a avea succes – a avea stima de sine si a fi in acelasi timp un bun muncitor, un parinte bun si recunoscator/amabil/iertator fata de/cu ceilalti. Exista multe carti care te pot inspira.

Toti au nevoie de o filosofie de viata. Sanatatea mentala se bazeaza pe tensiunea dintre ceea ce esti si ceea ce crezi ca ar trebui sa devii. Ar trebui sa lupti pentru cauze valoroase.
Problemele emotionale se nasc din lipsa scopurilor.
-Victor Frankl (1970)

 

De ce ne descurcam greu cu valorile?

Felul in care ne descurcam cu valorile este plin de capcane speciale. De exemplu:

Exista prea putine cercetari despre valorile care fac cel mai mare bine unui numar mare de oameni sau despre felul in care sa schimbam valorile cuiva sau despre cum sa traim in concordanta cu principalele noastre valori.

Disciplina mea, psihologia, nu a contribuit prea mult ca noi sa devenim o societate morala, plina de compasiune. Cei mai buni ganditori nici macar nu au decis continutul si structura valorilor – ce anume implica acest proces? Le Shan (1993) incearca sa explice esecul nostru in reducerea razboaielor si a crimelor sau in a creste corectitudinea si dreptatea. Cineva ar putea specula ideea ca multi oameni nu vor sa cerceteze valorile, preferand sa creada ca valorile lor sunt cele mai bune.

Cei mai multi dintre noi primesc foarte putin ajutor in dezvoltarea unei filosofii de viata. Valorile tind sa fie culese la intamplare, de la prieteni, parinti, media, profesori, eroi populari si clerici, in aceasta ordine (Behavior Today, Feb., 1981, p. 8); prin urmare, valorile sunt frecvent in contradictoriu si nu sunt legate logic cu felul in care ne comportam de fapt. De exemplu, acceptam Regula de Aur (fa altora ceea ce  ti-ar placea si tie sa ti se faca), dar in acelasi timp ne luptam pentru bani si pentru o „viata buna” pentru noi insine fara prea multa consideratie pentru nevoile altora.

Spunem ca pretuim onestitatea, dar trisam la examene (pana la 67%), la impozite (38%) si ne inselam cel mai bun prieten (33%). Pretindem ca pretuim intelegerea cu ceilalti si iertarea, dar uneori devenim nepoliticosi si razbunatori. Se presupune ca noi pretuim munca grea, dar amanam sa o si facem. Cautam un partener devotat, dar suntem infideli (45%), etc., etc. (Psychology Today, Nov. 1981, pp 34-50). Sunt multe decizii morale pe care fiecare dintre noi le luam si mereu noi dileme morale de rezolvat, majoritatea dintre ele fara ajutorul altcuiva.

Poate pentru ca multi oameni echivaleaza valorile cu religia (insa, sper ca este evident ca o persoana poate avea valori inalte – este onest, iubitor, generos fara sa aiba convingeri religioase), o discutie despre valori poate fi considerata o intruziune in intimitatea si in convingerile personale religioase.

Sa intrebi o persoana de ce sustine o anumita opinie morala inseamna sa intri pe un teren sacru rezervat exclusiv „persoanelor cu sutana” si lui Dumnezeu. Locul in care ne stocam propriile valori si constiinta este un loc inspaimantator in care invitam cativa oameni, respingand pe cei care patrund si ne pun la indoiala valorile sau care ne tin lectii de morala.

Poate ca valorile sunt un subiect sensibil din cauza propriei noastre constiinte vinovate, care atunci cand se trezeste ne poate rani. Este adevarat ca multi oameni se „asteapta” vag ca religia lor sa-i mentina morali, dar, pe de alta parte, insista ca religia sa nu se bage prea adanc in comportamentul lor „privat” sau sa le puna la indoiala rationamentele care le justifica comportamentele egoiste, imorale. Si cel mai important lucru, eu cred ca evitam sa discutam despre valorile noastre pentru ca nu suntem siguri de ele si ne este frica de faptul ca negarile si iluziile care ne servesc interesele personale vor iesi la iveala prin discutia libera despre convingerile noastre.

Un cercetator de frunte al valorilor, Milton Rokeach (1973), crede ca este necesar sa devenim deseori nesatisfacuti de noi insine inainte de a ne schimba comportamentul, atitudinile sau valorile. Observatia sa are sens, insa asta inseamna ca cineva trebuie mai intai sa a) isi creeze o problema (auto-nemultumire) ca sa b) rezolve o problema de principii (de ex, sa fie mai atent cu ceilalti). Normal, vom fi tentati sa alegem calea usoara si sa evitam sa avem de-a face cu ambele „probleme”.

Dupa cum stiti, exista o gama naucitoare de valori aruncate asupra fiecaruia dintre noi de catre familie, religie, profesori, prieteni, reclame, media, filme, muzica, etc. Si multe persoane, grupuri isi iau convingerile si valorile foarte in serios. Ei sunt siguri ca au dreptate. Daca le respingi convingerile, poti avea de-a face cu adevarate amenintari; de exemplu: „vei arde in iad” sau „iesi din casa mea” sau „nu vei fi niciodata fericit” sau „cum te mai poti privi in oglinda?” sau „asta va incheia relatia noastra”. Asta inseamna sa fii foarte determinat in a-ti atinge scopurile.

 

Uneori, mai ales atunci cand valorile si scopurile celuilalt nu ne-au fost dezvaluite clar de la inceputul relatiei, judecatile lor morale, respingerea si amenintarile pot fi foarte eficace. Nu va voi induce in eroare in privinta convingerilor mele si nici nu va voi ataca convingerile. As vrea sa stiti ca am dubii in privinta existentei unui Dumnezeu, dar exista cateva valori in care cred, mai ales Regula de Aur sau grija pentru altii (o tema centrala in majoritatea religiilor).

Nu amenint daca nu crezi la fel ca mine, in schimb imi ofer intelegerea pentru ca filosofiile de viata implica decizii greu de luat…si ne pot lipsi de auto-iluziile confortabile ducandu-ne catre o viata dificila. Nu pot nici macar sa va asigur de faptul ca sunt sigur de propriile idei in privinta valorilor, dar asa cum spunea Mahatma Gandhi despre convingerile sale: „Ele par sa fie absolut corecte si par sa fie pentru moment, definitive. Pentru ca, daca nu ar fi fost asa, nu ar trebui sa imi bazez nici o actiune pe ele”. Mi-am facut temele. Va cer doar sa luati in considerare opiniile mele. Convingerile voastre sunt intotdeauna alegerile voastre (atat timp cat nu-i ranesc pe altii).

In cele din urma, filosofia noastra de viata si sensul pe care il gasim se poate schimba pe masura ce inaintam prin viata. Ne maturizam, invatam, nevoile noastre se schimba, avem noi relatii, slujba noastra are cerinte noi, avem copii, avem succes, esuam, ne apropiem de moarte. Aceste lucruri ne schimba valorile.

Schimbarea valorilor rezulta, de obicei, din conflicte: actionam in moduri pe care nu le pretuim, vedem un alt punct de vedere, recunoastem inconsistenta valorilor noastre, suntem presati de altii sa ne schimbam valorile s.a.m.d. In multe dintre aceste conflicte, precum libertatea individuala vs. responsabilitatea fata de altii sau fericirea vs. realizari, exista argumente persuasive de ambele parti.

Doamna care simbolizeaza justitia tine o balanta cu doua talere. O asemenea balanta se misca constant din cauza ca rationamentele si greutatea argumentelor morale se schimba in mod constant. Dar logica si judecata morala nu sunt singurii factori care ne schimba valorile. Mult mai importante pot fi rationalizarile, gandirea partinitoare, nevoile personale emotionale si chiar factorii inconstienti. Deci, pentru a ajunge la adevarata intelepciune in privinta valorilor noastre sunt necesare abilitati de cunoasterea si de rationare, constientizarea irationalitatii noastre, revelatii in privinta emotiilor noastre si unele sondari ale inconstientului nostru. Toate acestea sunt greu de realizat.

 

Regula de Aur

Religia pretinde sa fie sursa valorilor si principiilor morale. Acestea pot fi afirmatii false, pentru ca valorile sunt mai vechi decat religiile, deoarece multe religii sustin aceleasi idei si multe studii nu furnizeaza nici o dovada ca oamenii religiosi sunt mai grijulii, iubitori sau generosi decat oamenii non-religios (Kohn, 1989). (Kohn citeaza dovezi ca oamenii religiosi sunt, in medie, mai intoleranti cu minoritatile). Poate ca recompensele religiilor – salvarea, nirvana, reincarnarea – sunt cele mai mari atractii, nu indrumarile spre a fi bun. Insa, pentru ca ni se aminteste mereu de ceea ce inseamna sa fii bun, speram ca asta ne va da un ghiont in directia corecta.

 

 „Regula de aur”, numita astfel pentru ca este cea mai importanta regula a vietii, este o parte importanta din cele mai multe religii. Este exprimata in moduri usor diferite:

Formulare generala: „Fa celorlalti ceea ce ti-ar place si tie sa ti se faca”.
Iisus Christos in predica de pe Munte: „Tot ce voiti sa va faca voua oamenii, faceti-le si voi la fel; (Matei 7:12)
Iudaism: „Sa iubesti pe vecinul ca pe tine insuti”. (Leviticus 19:18)
Islam: „Nici unul nu este credincios pana cand nu doreste fratelui sau ceea ce doreste si lui insusi”.

 

Nota: Traditiile interpreteaza Regula de Aur in moduri diferite. Afirmatiile de mai sus spun FA CEVA! Cu 1000-3000 de ani inainte de Isus si Mohamed, existau atat versiuni pozitive cat si negative (NU FACE) ale regulii de aur: 

Confucianism: „Ceea ce vrei sa nu ti se faca, nu face altora”. (Analects15:23)
Budism: „Nu rani pe altul cu ceea ce te raneste pe tine”, (Udanavarga5:18)
Hinduism: „Oamenii buni actioneaza tinand cont de faptul ca ceea ce este mai bun pentru ceilalti este mai bun si pentru ei insisi”. (Hitopadesa)

 

Nota: Cumva, valorile corelate sunt exprimate de grupuri seculare: 

Umanistii: „Fiecare persoana are demnitate si valoare si, prin urmare, ar trebui sa ceara respectul fiecarei persoane”. (Acest lucru este in contrast cu ceea ce au invatat oamenii medievali cu carte, si anume ca viata pe pamant trebuie sa fie dispretuita si ca oamenii erau creaturi pacatoase care ar trebui sa-si consacre viata incercarii de a ajunge in rai).
Motto comunist: „Pentru fiecare in functie de posibilitatile (aptitudinile) sale, pentru fiecare in functie de nevoile sale”.
Indienii spun: „Nu judeca pe altul pana nu ai mers in mocasinii lui (pana nu te pui in locul lui)”.

 

Sa intelegem de ce avem nevoie de Sens in Vietile Noastre: Care este rolul religiei?

Baumeister (1991), intr-o impresionanta analiza psihologica si istorica, spune ca patru nevoi de baza ne imping sa gasim un sens vietii noastre. Daca toate cele patru nevoi sunt satisfacute, simtim ca viata are un sens; altfel, ne simtim cumva nemultumiti.

Aceste nevoi sunt:

1) Sa avem un scop – sa ne luptam pentru ceva in viitor. Poti cauta niste scopuri (o slujba buna, copii, pensie) sau implinire (fericire, mandrie, cum ne imaginam ca ne vom simti atunci cand ne implinim obiectivele pentru care merita luptat).

2) O nevoie de a ne simti valorosi – dorim sa fim vazuti la fel de buni si justificati in actiunile noastre. Sistemele morale, precum Regula de Aur, ne permit initial sa traim impreuna cu un oarecare grad de armonie.

3) O nevoie de eficacitate – sa ne simtim eficienti, capabili si stapani pe situatie si faptul ca am facut sau ca vom face o diferenta. Oamenii chiar au nevoie si depun eforturi pentru iluzia ca detin controlul; este un mit care reduce stresul.

4) O nevoie pentru respect de sine – gasirea unui fundament pentru a ne simti pozitivi in legatura cu vietile noastre.

 

Cu cat avem mai mult din aceste surse de stima de sine, cu atat ne simtim mai increzatori. (Dar, cererile excesive de la „sine” pentru descoperirea unui sens cauzeaza depresie).

Din nefericire, respectul de sine implica deseori incercarea de a ne simti superiori cuiva sau unui grup de oameni si, astfel, de exemplu, in anul 1860 barbatul sarac de culoare alba se simte superior sclavului de culoare neagra si lupta, in parte, ca sa-si mentinta statutul.

Aceste patru nevoi (si cauzele lor) sunt combinate cu experientele de viata (cultura, regulile familiale, religia noastra si punctele de vedere ale prietenilor) pentru a produce un sistem personal de valori si un sens atasat vietii noastre.

Baumeister sustine ca oamenii, fortati de aceste patru nevoi si ajutati de o uriasa imaginatie a creierului, au creat de mii de ani credinte (mituri) intr-o „putere mai mare” care ii va proteja si va avea grija de ei, care ofera un sens evenimentelor naturale si un scop sau sens vietilor noastre. Nevoile umane si fricile motiveaza dezvoltarea religiilor, care consacra si intaresc valorile noastre. Mai mult decat atat, el spune ca multe din promisiunile facute de religii, precum casatoriile de lunga durata (cu barbatul la conducere), ajuta la evitarea sau manipularea ghinioanelor/nenorocirilor, obtinerea unui raspuns la rugaciuni sau salvarea eterna, etc., fiind idei confortabile, dar destul de iluzorii.

El si multi alti savanti (Bellah, Madsen, Sullivan, & Tipton, 1985; Lasch, 1984) cred ca declinul invataturilor morale explicite oferite de biserica in ultimii 50/75 de ani a lasat indivizii cu „un gol de valori”, fara o fundatie morala pe care sa isi construiasca o filosofie de viata.

Deoarece un set de valori nu ne mai este inmanat de catre familie, cultura sau de biserica, trebuie sa ne construim propriul nostru sistem de valori (sau putem evita aceasta sarcina). Din pacate, toti, mai ales tinerii, suntem destul de nepregatiti pentru aceasta sarcina dificila si importanta. Fara indrumare, de obicei, adoptam doar cateva fragmente si parti din valorile si obiectivele celorlalti si apoi, intr-o mare masura, vom folosi satisfactia personala ca lumina calauzitoare: sa ne distram, sa aratam bine, sa fim afectuosi, sa lucram, sa fim fericiti si sa avem succes.

Acestea nu sunt valori rele, dar cu siguranta nu sunt nici cele mai nobile eforturi umane.

 

Restul cartii lui Baumeister – Meanings of Life – este dedicat explicatiilor psihologice ale felurilor in care specia noastra ajunge in acest punct, si anume, plecand de la trebuinta de a-L cunoaste pe Dumnezeu (o autoritate) pentru a fii moral, pana la a ne cunoaste pe noi insine, in zilele noaste, pentru auto-actualizare si pentru atingerea obiectivelor.

Psiho-istoria moralitatii (si lucruri precum atitudinea religiei vis-a-vis de femei si sex) este fascinanta. Aceste informatii ar trebui sa va incurajeze sa reconsiderati intelepciunea catorva religii si apoi sa va formulati propriile sensuri in viata. Daca o persoana nu accepta valorile si principiile morale ale bisericii/comunitatii/familiei si nici nu-si dezvolta propriul sistem de valori, este posibil ca noi ceilalti sa suferim de pe urma acestui lucru sub forma crimelor, abuzului, violentei, nechibzuintei si egoismului. Astfel, cred ca fiecare dintre noi poarta o mare responsabilitate in decizia pe care o luam in privinta propriului sistem de valori (dar unul acceptabil) cu care vom traim.

Este posibil ca religiile sa nu ne fi dat nici pe departe atat de multe valori si principii morale asa cum se crede in mod obisnuit (desi religia a oferit evident credinciosilor un sens, adica, pentru crestinism, credinta in Cristos si urmarea „Cuvantului lui Dumnezeu” va duce la viata vesnica). Exista dovezi conform carora religiile incorporeaza gradual morala si ambitiile unei societati in ceea ce se proclama a fi Vointa lui Dumnezeu (mai degraba decat corecteaza caile rele ale societatii). Astfel, o religie pacifista – „intoarce si celalalt obraz” – a sustinut in mod repetat cruciade religioase, razboaie pentru castig economic si „doar razboaie” cerute de catre conducatori sau de catre oameni.

Chiar daca pare ca religiile nu au „inventat” bunele moravuri, religiile sunt inca foarte puternice, departe de a disparea. De fapt, pentru credinciosi, religia satisface din plin cele patru nevoi pentru sens. De exemplu: scopul, prin orientarea multor vieti, prin promisiunea salvarii si mai putina frica, spunandu-ne ce este bine si ce este rau; eficacitate, oferind puterea rugaciunii si ceva sentiment de control asupra vietii si a mortii, si respect de sine, incluzand sentimentul de superioritate asupra celorlalti si fiind iubit, favorizat si ales de catre Dumnezeu.

Religiile ajuta oamenii sa faca fata ghinioanelor vietii si fricii noastre enorme de moarte. Religiile asigura si un sentiment de apartenenta si un sistem de asistenta sociala. Recompensele religiei sunt atat de fantastice incat, daca crezi intr-o religie, este extrem de amenintator sa o pui la indoiala, ca sa nu mai vorbim de renuntarea la presupusele sale avantaje.

Dumnezeu reprezinta un subiect delicat pentru ca unii oameni au nevoie de religie, iar altii nu. Un om realist ar trebuie sa se intrebe: „Un Dumnezeu omnipotent a creat omul sau oamenii nesiguri si speriati l-au creat pe Dumenzeu?”

Cei mai multi oameni ar da un raspuns automat, dar gandirea atenta asupra acestei intrebari ia ani de zile. Felul in care raspunzi la aceasta intrebare iti va influenta cumva comportamentul, mai ales in termeni de participare la activitatile bisericesti, dependenta de rugaciuni, contributii in activitatile bisericii si probabil in multe alte feluri. Insa, sistemul tau principal de valori este posibil sa nu se schimbe. Oamenii sunt la fel de onesti, de grijulii, amabili, buni, etc., atunci cand nu mai cred in Dumnezeu ca si atunci cand credeau.

Religia nu este singura temelie pentru un comportament altruist, pentru increderea in sine, pentru lipsa prejudecatilor si traiul in armonie. Aceste valori sunt pur si simplu rezonabile si benefice. Cu sau fara religie, cu totii avem cele patru nevoi de indeplinit si multe decizii morale de luat. Ne putem gasi sensul in viata si fara religie. Nu vom avea toti acelasi sens, dar putem, cu efort, sa fim toti buni si sa facem bine in felul nostru. Nu exista un singur sens adevarat al vietii. Poate ca, asa cum spunea Baumeister, „batalia pentru gasirea unui sens, nu raspunsul, este adevaratul miracol al vietii”.


Ca ultima analiza, conceptia noastra despre moarte este cea care decide raspunsurile tuturor intrebarilor pe care ni le pune viata.
– Dag Hammarskjold

 

Este greu sa fii Bun

Noi, psihologii stim foarte putine lucruri despre modul in care ne schimbam valorile si putine despre felul in care oamenii devin plini de compasiune, generosi, de incredere, iertatori si altruisti.

Fiecare recunoaste, desigur, ca anumite individualitati si grupuri, cum ar fi indienii Hopi din Arizona, dezvolta aceste trasaturi grijulii si responsabile social. Dar in ce fel? Nu suntem siguri, dar cu siguranta ca nu este usor sa devenim o persoana altruista. Familia si comunitatea Hopi invata un model de preocupare pentru altii, de cooperare si de a avea „o inima buna Hopi” din copilaria timpurie.

Similar, o comunitate kibbutz din Israel (Shapira & Madsen, 1969) si scolile din Rusia (Bronfenbrenner, 1975) incearca sa predea cooperarea non-competitiva si responsabilitatile comune fata de ceilalti, in timp ce in Statele Unite laudam libertatea individuala si realizarile si incurajam competitia win-lose.

Oamenii, actionand singuri, sunt capabili cu siguranta de acte egoiste, nepasatoare, ostile – suntem martorii inchisorilor noastre care debordeaza de astfel de oameni. Daca ar avea ocazia, multi oameni ar insela si oameni si corporatii. Cativa ar tortua si omori pe altii, chiar ar distruge o tara intreaga sau o rasa sau un grup etnic (vedeti Germania, Irlanda, Israel si Bosnia).

Foarte multi copii se gandesc in primul rand la ei insisi. Colin Turnbull (1972) a descris un trib din Uganda, numit Ik, al carui membri sunt extrem de egocentrici si cruzi de-a dreptul. Parintii Ik isi abandoneaza copiii de la o varsta frageda ca sa se descurce singuri sau ca sa moara. Astfel, nu este deloc surprinzator ca toti oamenii Ik fura orice pot, chiar haine de la rude, intr-un efort de a supravietui intr-un mediu ostil. In cultura noastra, noi credem in asigurarea iubirii, caldurii, afectiunii si indeplinirea fiecarei nevoi copilului nostru; cu toate acestea am vazut ca aceasta copilarie protejata nu garanteaza ca nici un copil nu va fura si insela si ca va fi bun, drept si generos.

Stim ca exista multi oameni buni, precum indienii Hopi. Luati in considerare si aceste lucruri: Maica Tereza care-i ajuta pe saraci in Calcutta sau sotia/sotul devotat unui/unei partener/e cu leziuni pe creier sau un parinte care a grija de un copil handicapat sau un trecator care scoate un strain dintr-o masina cuprinsa de flacari sau un soldat care sare pe o grenada ca sa-si salveze prietenii sau un donator care isi ofera un organ pentru a prelungi o viata.

Lista poate continua. Probabil ca aproape fiecare familie are pe cineva la care poate apela in vremuri de rastriste. Din cate stim, fiecare dintre noi poate deveni salvatorul familiei sau, la momentul potrivit, ar putea deveni un erou care salveaza vieti, ajutand saracii, insistand ca toti copiii sa fie hraniti, tratati medical si educati. Cu toate acestea, nu exista inca nici o reteta stiintifica pentru bunatate; trebuie sa-ti gasesti singur calea. Acest lucru este de o importanta vitala. Lumea are nevoie de mai multi oameni buni.

 

Ca fiinte umane, pare ca nu avem nici un fel de natura genetica prestabilita; pare ca suntem capabili sa fim atat buni cat si rai; experientele noastre unice de viata par sa ne traga intr-o directie sau alta. „Deciziile” noastre morale nu sunt niste alegeri simple, singulare facute o data pentru totdeauna, ci mai degraba un proces complex, continuu, care este cu greu inteles de ceilalti si dureaza o viata, un proces aproape inconstient. Sunt atat de multe modalitati de a fi buni si de a rataci pe alte drumuri, atat de multe motive pentru a ne comporta in fiecare mod posibil si atat de multe scuze, negari sau rationalizari care aduc confuzie asupra acestor chestiuni. Toti acesti factori fac ca viitorul sa fie incert pentru fiecare dintre noi; cu totii ne confruntam cu tentatia de a fi rai precum si de a fi buni.

Cultura, familia si prietenii par sa ne influenteze valorile intr-un mod semnificativ, dar acesti factori se schimba in timp. De exemplu, a devenit la moda in anumite sub-culturi sa crezi ca esti prost si naiv daca nu minti si nu inseli in situatii in care probabil ca ai putea sa scapi fara sa fii prins. In zilele noastre, la facultate, in contrast cu ultimele 5 decenii, relativ putini studenti si-ar denunta un coleg pentru ca a copiat. Cultura studenteasca a devenit toleranta in aceasta directie cu trisatul. Insa, destul de multi oameni inca sunt de alta opinie.

Avem dreptul la moralitate si exista alte grupuri religioase care cer vechile valori.

Robert Frank (1988) spune ca urmarea principiilor morale ale marilor filosofi si ale religiilor – onestitate, devotament, sacrificiu, empatie si iubire (si nu notiunea moderna care arata ca oamenii actioneaza mereu in folosul propriu) vor duce la o lume mai buna si la un castig personal maret ca persoana de incredere, respectata si de care celorlalti le pasa. Pe scurt, este in beneficiul fiecarui individ sa fie moral.

 

Lumea pare sa conduca un experiment moral de ceva timp; de exemplu competitia dintre doua perspective politico-morale: capitalismul, cu un set de valori orientat spre competitie, egocentric, materialist gen traieste si lasa-i pe altii sa traiasca versus comunism, o filosofie moralista orientata inspre cooperare, altruism si ajutorarea celorlalti.

Din pacate, exista prea multe variabile pe care nu le putem controla si astfel nu s-a putut trage nici o concluzie (desi cu siguranta am incercat sa ne convingem ca „am castigat”).

Mare pacat ca oamenii de stiinta si guvernele noastre nu fac o treaba mai buna in evaluarea cinstita a beneficiilor si obligatiilor diferitelor abordari din punct de vedere moral, politic si economic. Inca o data, trebuie sa faceti voi insiva aceste „cercetari”.

Poate ca avocatii ambelor parti nu vor sa stiti faptele, ci doar sa-si desfasoare propaganda. Cu siguranta, avantajul general al unei perspective asupra celeilalte nu este evident: generozitatea si grija fata de altii sunt acte laudabile, dar competitia, independenta si lacomia sunt motivatii puternice care ar fi in folosul fiecaruia dintre noi.

Vedeti, lumea nici macar nu stie inca ce valori si motivatii ar aduce cele mai multe beneficii oamenilor.

 

 

Fragment tradus si adaptat din Psychological Self-Help – Clayton E. Tucker-Ladd

astratex.ro

Lasa un comentariu