„Cunoaste-te pe tine insuti” si „Adevarul te va elibera”

constientizarea-de-sineConstientizarea de sine

Sullivan (1953) in “The interpersonal theory of personality” spunea ca noi toti avem momente cand ne consideram buni – priceputi, competenti, grijulii; rai – nepriceputi, netalentati, nepasatori sau cand nu ne recunoastem. Prima metoda reduce suferinta cauzata de o auto-critica foarte dura a partii „mele mai putin grozave” si contureaza parerea pe care o avem despre noi insine.

Conceptul de sine este fundatia intregii noastre personalitati si afecteaza aproape tot ceea ce facem. Cu totii dorim sa ne simtim bine cu noi insine si majoritatea dorim ca altii sa ne aprobe. Dar actiunile noastre sunt supuse interpretarilor (atunci cand „noi ne simtim bine sau ne distram” altii ar putea crede ca suntem „lenesi” sau „alcoolici”).

Cei mai multi dintre noi ne vedem intr-o lumina pozitiva, in cazul in care nu suntem deprimati. Exagerarea priceperii noastre de catre partea „eului nostru pozitiv” poate cauza de asemenea probleme.

Uneori partea „n-am fost eu” ne impiedica sa observam ceea ce nu vrem sa vedem despre noi insine. In general am fi mai castigati fiind onesti, adica devenind mai constienti de sine. Exista mai multe scale de personalitate in aceasta zona (Fenigstein, Scheirer & Buss, 1975):

Constientizarea de sine:

  1. Intotdeauna incerc sa ma inteleg pe mine insumi.
  2. In general sunt atent/a la sentimentele mele interioare.

Constientizarea de sine in public (itemi):

1. Sunt ingrijorat/a in legatura cu modul in care ma prezint.
2. Imi fac griji in legatura cu ceea ce gandesc ceilalti despre mine.

Scala de auto-monitorizare (de control) a lui Snyder (1980):

  1. Cred ca ma dau in spectacol pentru a impresiona sau distra lumea.
  2. In situatii diferite si cu persoane diferite, ma port frecvent ca o persoana diferita.

Anxietatea sociala

  1. Imi ia timp sa-mi depasesc timiditatea in situatii noi.
  2. Ma rusinez foarte usor.

 

O “constientizarea de sine” scazuta nu se gandeste sau nu stie foarte multe despre sentimentele interioare. O constientizare de sine inalta implica a ne cunoaste pe noi insine, a ne da seama de faptul ca unii poarta mai multe masti sociale si ce anume se afla in spatele acestor masti. Ca suntem capabili sa anticipam propriul comportament si, de asemenea, ca ne putem da seama in ce fel ne vad ceilalti, dincolo de vorbele si actiunilor lor in legatura cu noi.

Persoanele pedante care au o inalta constientizare de sine in public, deseori, folosesc multe masti pentru a gestiona impactul pe care il au asupra altora. Cateodata ar putea chiar sa pretinda ca se simt diferit sau cred altceva (ce nu reflecta realitatea). Uneori aceasta este o inselaciune constienta, de ex „iti arati partile cele mai apreciate”, dar nu te minti singur. Uneori cei care se controleaza excesiv nu sunt siguri nici ei insisi care este „sinele lor pretins” si care este „sinele real”.

Alti oameni, care se monitorizeaza intr-o mica masura, au o constientizare sociala scazuta si/sau cu idei fixe despre cum ar trebui sa fie; ar putea sa vrea sa „prezinte lucrurile asa cum sunt” sau s-ar putea sa nu le pese de ceea ce cred ceilalti despre ei. Acestia ar putea sau nu fie constienti de toate laturile lor launtrice – nevoi si sentimente.

Exista doar o moderata corelatie intre constientizarea de sine in public si cea privata (personala). Ideea principala este ca nu ne putem “controla” pe noi insine in mod constient, daca nu ne cunoastem toate laturile.

Toata lumea recunoaste ca modul in care o persoana se vede pe ea insasi nu reflecta neaparat cum este cu adevarat. Deci, pentru fiecare aspect al existentei noastre exista 3 tipuri de sine: (1) sinele perceput – modul in care vedem acea parte a noastra, (2) sinele real – in ce fel suntem cu adevarat si (3) sinele ideal – cum ar vrea sa fim in acel domeniu.

Cercetarea a aratat ca o discrepanta mare intre sinele perceput, real si cel ideal duce la nefericire si capacitate scazuta de adaptare. Metoda care urmeaza se ocupa cu perceptia gresita a sinelui real. Evident, erorile pot consta, fie in faptul ca ne credem mai grozavi, fie mai putin grozavi decat suntem de fapt sau ca refuzam sa ne recunoastem anumite laturi ale noastre.

Se stie ca amagirea de sine si mecanismele de „aparare” (care sunt tot un fel de amagire de sine), ne scad anxietatea si ne protejeaza stima de sine ajutandu-ne sa ne negam partile negative si sa evitam realitatea.

Intr-un mod similar, multi dintre noi se pun in cea mai buna lumina posibila (1) asumandu-ne reusitele, dar nu si vina pentru nereusite, (2) exagerandu-ne importanta, (3) presupunand ca altii trebuie sa schimbe, nu noi si (4) cautand uneori chiar si in avans scuze pentru esecurile noastre. Aproape cu totii vrem sa fim multumiti de noi insisi si sa ne placem. Dar oare ar trebui sa ne mintim? A fi cinstiti cu noi insine este un prim pas crucial in a face fata realitatii si a corecta ce avem de corectat.

Modul in care ne vedem pe noi insine este influentat puternic de modul in care ne vad ceilalti, mai ales de cei care conteaza pentru noi. Deci, mesajele de la cei pe care-i cunoastem de mult timp ne-ar putea ajuta sa ne explicam interpretarile eronate. Pare logic ca feedbackul celor pe care-i vom intalni in viitor sa ne sprijine sa corectam aceste conceptii gresite. Mai mult, putem sa invatam despre atitudinile noastre superficiale prin a ne observa comportamentul. De exemplu, ai ramas vreodata surprins de reactia ta la o anumita persoana, sa spunem de alta rasa sau obeza? Te-ai certat vreodata cu partenerul/a tau/a si l-ai lasat/-o gandind ‚bine ca am scapat de el/ea’, pentru ca a doua zi sa iti lipseasca teribil?

Uneori, o parte a sinelui nostru adevarat este revelata de propriile noastre reactii neasteptate; cu cat ne cunoastem mai bine, cu atat vom fi mai putin surprinsi si ne vom descurca mai bine.

Goethe a spus: „Daca vrei sa te cunosti, observa ce face vecinul tau. Daca vrei sa ii intelegi pe ceilalti, cauta in tine insuti’. Putem sa ii observam pe ceilalti mai obiectiv decat pe noi insine; a ne clarifica in ce fel sunt ceilalti si de ce, ne imbunatateste intelegerea fata noi insine. Ne putem descoperi motivele mai usor, decat le putem descoperi pe ale vecinului. Intelegerea de sine ne sprijina sa intelegem ce se intampla si in ceilalti.

 

Scopuri

  • Sa ne clarificam faptul ca uneori ne credem mai grozavi, mai priceputi, mai talentati si mai buni la inima decat suntem de fapt si sa incercam sa corectam aceasta tendinta.
  • Sa recunoastem ca temerile si ideile preconcepute ne impiedica sa ne imbunatatim si sa ne atingem potentialul; daca intelegem acest lucru ne vom elibera de sub presiunea ce o aduce cu ea frica. Cu toate ca pentru unii oameni frica constituie un motor puternic motivator.

 

Pasi

PASUL 1: Descoperirea amagirii de sine: pacaleala si auto-promovarea exagerata.

E dragut sa te placi pe tine insuti. A avea stima de sine ne ajuta sa fim fericiti, sanatosi si eficienti. Deci, ne alegem amicii si facem lucruri care ne fac sa ne simtim bine. Dar ne si prezentam celorlalti in cea mai buna lumina posibila si distorsionam realitatea un pic pentru a parea mai buni. De asemenea ne consideram nevinovati pana la proba contrara. Va voi da niste exemple si veti vedea daca va faceti vinovati de aceste amagiri.

(1) Tendinta de a-ti asuma responsibilitatea pentru succese si a nega responsabilitatea pentru esecuri. Chiar daca suna ilogic, aceasta tendinta ne face sa ne simtim confortabil.

Exemple: daca scoala noastra a castigat, spunem ‚am castigat’, dar daca scoala a pierdut spunem ‚au pierdut’. Daca ai facut bine la un test, este pentru ca ‚ai fost super’ sau ‚esti priceput/a la …’, dar daca ai dat-o in bara este pentru ca ‚testul a fost stupid’ sau ‚au fost o multime de trucuri si intrebari vagi’ sau ‚profesorul e varza’. Daca ai o relatie buna cu cineva este pentru ca noi ‚muncim la asta’, ‚noi spunem lucrurilor pe nume’ sau ‚eu sunt foarte atent cu ea/el’, dar daca relatia intampina probleme atunci e pentru ca ‚el nu comunica’, ‚ea nu accepta sa faca decat cum doreste’ sau ‚el/ea este atat de iritabil/a’.

Aminteste-ti ca persoanele depresive sunt exact pe dos, se simt vinovate pentru toate esecurile si nu isi asuma nici un succes’. Undeva la mijlocul distantei dintre cele doua extreme se afla veridicitatea – sinceritatea este cea mai buna strategie pentru ca trebuie sa ne infruntam neajunsurile si sa nu dam vina pe altii. Gandeste-te cum tinzi sa reactionezi in anumite situatii si intreaba-ti prietenii si amicii cum cred ca ai distorsionat realitatea.

(2) Tendinta de a ne exagera importanta si punctele forte. Aproape oricine se poate considera superior celorlalti daca alege cu grija bazele comparatiei – chipul meu, corpul meu, abilitatile mele atletice, muzicale, sociale, creierul meu, statutul meu social, masina mea etc.

Avem tendinta de a ne lua in considerare numai trasaturile de pe urma carora profitam spre a obtine ceva: prestigiu, faima, atragere de atentie, bani, statut. Ne exageram importanta, punctele forte si contributiile. Exemple: in proiectele de grup, cele mai multe persoane au tendinta de a crede ca, contributiile lor au fost mai importante si mai numeroase decat ar crede ceilalti. Daca intrebi cine este cel care depune cel mai mult efort in casnicie, 70% vor spune „EU”.

Aproximativ 85% din elevii de liceu cred ca au o inteligenta peste medie. Studentii cred ca vor supravietui cu 10 sau 20 de ani mai mult decat media (Snyder, 1980). ‚Da, multi studenti sunt alcoolici, dar nu si eu’ sau ‚Da, cred in rapoartele despre cancer si fumat, dar nu cred ca mi se va intampla mie’.

In general avem tendinta de a ne umfla imaginea proprie si de a o dezumfla pe a celorlalti – ei triseaza cand e vorba de impozite sau isi insala partenerii (mai mult decat mine), nu se poate avea incredere in ei (la nivelul in care se poate avea in mine), ei nu vor fi la fel de harnici ca mine, ei au prejudecati (mai multe decat mine) etc. Aceste tendinte de a cataloga prin „Eu sunt in regula, tu nu esti in regula’ si exagerarea importantei propriei persoane ne-ar putea cauza probleme. Trebuie sa infruntam realitatea. Tu in ce masura ai aceste tendinte?

(3) Tendinta de a crede ca ceilalti se vor schimba si nu va fi necesar sa ne schimbam noi. Exemple: atunci cand ne gandim la casatorie (sau divort) mai degraba ne gandim ca partenerul trebuie sa faca anumite schimbari, nu noi. Cand partenerii nostri au o dorinta sexuala mai mare sau mai scazuta decat a noastra, asteptam ca el/ea sa ni se adapteze. Cand studentii sau elevii nu au performante asteapta ca profesorul sa se schimbe, in timp ce profesorul asteapta ca studentii sa se schimbe. Cand muncitorii straini platiti mai putin produc ceva mai ieftin, dorim mai degraba ca ei sa inceteze sa ne inunde piata, decat sa ne schimbam noi. Nu ne convine ca muncitorii straini accepta salarii mai mici, dar nu recunoastem ca noi nu am fi dorit sa avem acele slujbe ocupate de ei.

Cand bunastarea mondiala este distribuita extrem de inegal, rezistam ideii de a ne schimba si sugeram ca tarile sarace sa isi ridice standardele (n.r: in loc sa donam si sa-i sprijinim pe ceilalti pentru ca avem posibilitatea, asteptam ca statele subdezvoltate cu un context istoric nefavorabil, saracite si exploatate, sa se ridice la standardele de trai ale tarilor dezvoltate; si-i acuzam de lenevie, de nepasare si complacere).

Nu cumva se insinueaza un aer de superioritate in toate aceste situatii? Cu siguranta ar fi mai bine sa avem o atitudine de egalitate ca oameni grijulii care nu se tem de schimbare.

(4) Tendinta de a ne scuza esecurile. Oamenii nu numai ca au explicatii pentru esecurile lor din trecut, dar exista tot mai multe dovezi ca unii oameni isi creeaza propriile bariere in fata succesului, si anume isi fabrica un ‚handicap’ care le va servi ca scuza in cazul in care vor esua in viitor.

Exemple: ‚un motiv, printre multe altele, pentru ca studentii sa petreaca, sa fie beti sau mahmuri este acela ca acestea reprezinta o scuza acceptabila (‚sunt o persoana populara, care adora distractia’) pentru a avea o performanta scazuta la scoala. Asa cum a fi bolnav sau ranit explica de ce un sportiv nu joaca bine. Chiar si cineva care taraganeaza o sarcina are o scuza pentru faptul ca nu se descurca – ‚Aman studiul’. Mai mult, toate aceste scuze – bautura, boala sau dezorganizarea – permit o alta rasplata speciala, si anume, ii permit utilizatorului sa continue sa creada ca el/ea are abilitatea de a avea o performanta foarte buna daca vrea cu adevarat. Desigur, daca apelezi la scuze si crezi in ele, nu iti vezi adevarata natura. Tu apelezi la scuze?

 

Pe scurt, (1),( 2) si (3) sugereaza ca unii dintre noi au tendinte puternice de a crede ca au dreptate – aproape o determinare de a dovedi ca au dreptate sau ca sunt superiori, iar ceilalti gresesc sau sunt slabi. In plus, (4) implica faptul ca se protejeaza evitand sa isi vada propriile slabiciuni ca sa se poata simti superiori. Totusi, o astfel de persoana atat de dezinformata va avea cu siguranta dificultati in a se imprieteni cu ceilalti si a infrunta provocarile cotidiene.

De asemenea, toata aceasta conspiratie mai mult sau mai putin inconstienta, care ne ajuta sa ne simtim superiori, ridica o intrebare: nu cumva recurgem la aceste strategii de auto-amagire tocmai pentru ca stim sau suspectam faptul ca suntem inferiori propriilor aspiratii? Eu cred ca da, asa cum lauda de sine semnaleaza indoiala.

 

PASUL DOI: Recunoaste barierele puse in fata cresterii, invatarii si posibilitatii de a fi cat mai priceput si competent.

Uneori schimbarile, chiar si auto-depasirea sau avansarile in cariera, pot fi mai mult infricosatoare decat satisfacatoare. O persoana s-ar putea simti relativ multumita in existenta de zi cu zi, dar pe o perioada mai indelungata de timp ar putea deveni ingrijorata ca stagneaza sau ca nu e capabila sa isi imbunatateasca traiul.

Exista doua tipuri de bariere in fata schimbarii: (a) este comod sa fii pur si simplu tu insuti si (b) temerile pot fi o bariera in fata succesului.

Acest confort cu tine insuti poate fi o problema, de ex daca ai un temperament dificil. De-a lungul anilor te-ai acceptat ca fiind „iute la manie” – este parte din conceptul tau despre tine. S-ar putea sa nu iti placa temperamentul tau, dar acesta este o parte stabilita, permisa, a ta.

Criminalii uneori credeau ca erau meniti sa sfideze legea si sa fie pedepsiti. Studentii uneori cred despre ei insisi ca nu stiu sa scrie, sa citeasca sau sa treaca testele cu brio si accepta cu usurinta notele mici.

Conceptul nostru despre sine se dezvolta de-a lungul anilor. Orice provocare indreptata catre noi insine spre a ne vedea in felul in care suntem, este amenintatoare si i ne opunem. De exemplu, este posibil ca o persoana cu un temperament mediu sa aiba un moment de furie si sa spuna „nu eram eu insami”. Ne protejam propriul concept de sine. Exista o tendinta de a continua sa ne comportam conform conceptului nostru de sine, iar aceasta inhiba schimbarea.

Acum sa luam in considerare mai multe frici care inhiba schimbarea:

 (1) Teama de a creste, de a ne maturiza. Pe masura ce depasim obiceiurile relaxate, orientate catre propriile placeri ale copilariei, se asteapta de la noi sa devenim mai rezonabili si mai maturi. A fi matur ar putea insemna sa renunti la comoditate, sa ai un serviciu stabil, sa-ti exersezi auto-controlul, sa ai grija de altii, sa fii asertiv, sa iti depasesti timiditatea, sa te asiguri ca faci tot ce trebuie facut, etc. Aceste schimbari pot fi o corvoada si pot deveni chiar infricosatoare.

(2) Teama de succes. Daca dovedesti ca poti face ceva bine, oamenii vor astepta acest lucru tot timpul de la tine. Arata ca poti sa prepari deserturi delicioase si vei fi rugat sa le faci. Arata ca esti eficient in a lua notite si vei deveni secretara/ul. Arata ca poti sa iei cea mai mare nota din clasa, iar profesorul si parintii tai se vor astepta sa o faci tot timpul. Daca ai succes, s-ar putea sa iti atragi mai multe responsabilitati si sa risti sa suferi mai mult sau sa ai parte de neplaceri. Ai succes la serviciu si ti se vor da mai multe de facut. Ai noroc (succes) in dragoste, dar esti in pericol de a fi parasit (sau de a avea un copil de intretinut) – n.r: asta nu inseamna sa nu te casatoresti ca poate divortezi; ci sa fii atent la „calatorie” si la ce ai de clarificat si de inteles pe acea carare. Fii istet la scoala si se va astepta de la tine sa continui cu scoala pana nu te vei mai descurca.

(3) Teama de a excela. Maslow, care a studiat pe invingatori, credea ca multi dintre noi ne temem sau ne displac oamenii de succes… si, prin urmare, ne-am putea teme sa devenim grozavi. Gandeste-te cat de des sunt diminuate realizarile cuiva: „Ma intreb cum a obtinut asa de mult – probabil familia lui a avut bani” sau „ Ma intreb cu cine a trebuit sa se culce ca sa ajunga unde este acum” sau „Si eu as avea o multime de prieteni daca as avea o masina ca asta si bani” sau „Cu totii putem sa luam numai 10 daca nu facem altceva decat sa studiem.”

Asemenea devalorizari ale unor tinte rezonabile (statut, promovari, amici si note) suna putin ca „strugurii acri” si acest tip de subminare ar putea reduce aplombul de a-si atinge propriul potential pentru cine il adopta.

(4) Teama de `a sti`. Multi oameni ar putea fi sovaitori in a afla ca partenerul i-a inselat sau a abuzat copiii sau a incalcat legea. Daca stii, s-ar putea sa trebuiasca sa actionezi. Daca nu stii, nu trebuie sa faci nimic. De asemenea, oamenii evita sa stie ce este in neregula cu persoana intinsa pe trotuar.

A cunoaste situatia inseamna ca persoana trebuie sa faca ceva, pentru ca ignoranta nu mai poate fi folosita ca scuza. De asemenea, a cunoaste saracia, boala si foametea din lume pune presiune asupra noastra sa actionam. A descoperi o problema la serviciu sau a cunoaste o solutie mai eficienta decat a sefului poate fi infricosator uneori. Bautorii, fumatorii, cei care mananca prea mult, care taraganesc lucrurile sau care insulta nu vor sa cunoasca eventualele rezultate ale comportamentului lor. Folosim mecanisme defensive ca sa evitam sa stim adevarul despre noi insine.

Iti suna cunoscut aceste frici? Daca da, constientizarea ar putea fi primul pas spre a depasi barierele si a atinge cea mai buna „versiune” a ta.

 

PASUL TREI: Foloseste abilitati precum ascultarea, atentia, sinceritatea pentru a fi mai aproape de ceilalti. Cere-le mai multor persoane parerea sincera. Ne crestem intelegerea de sine prin intermediul dialogurilor oneste cu altii, multi altii. Am avea o incredere scazuta in parerea celorlalti daca nu am simti ca ei ne cunosc cu adevarat, ceea ce inseamna ca trebuie sa ne fi expus sentimentele intime in fata lor. De multe ori, cei care nu-si dezvaluie adevarata natura in fata celorlalti, nu o cunosc cu adevarat.

Cu cat ne dezvaluim mai mult celorlalti, cu atat este mai probabil sa ne simtim bine cu noi insine. Cu cat intelegem mai bine ce se intampla in ceilalti, cu atat ne vom putea intelege pe noi insine. Reciproca este de asemenea adevarata. Cu cat ne intelegem mai bine pe noi insine, cu atat ii vom putea intelege pe ceilalti. Totusi, asta nu inseamna ca amicii ne vor da cel mai exact feedback.

Pentru a continua sa crestem, avem nevoie de feedback sincer si continuu. Amicii si partenerii ne plac si au tendinta de a fi de acord cu noi, ne sprijina si ne complimenteaza, trecandu-ne cu vederea slabiciunile. Insa prietenii adevarati ne vor spune adevarul, nu ceea ce vrem sa auzim, dar cei mai multi nu fac asta daca nu le cerem raspunsuri sincere. Alti amici de-ai nostri nu ne pot spune realitatea pentru ca ei folosesc aceleasi tehnici de evitare a realitatii ca si noi. Exista o vorba „Binecuvantati fie dusmanii nostri, pentru ca ei ne spun faptele”, desi nu intotdeauna intrucat ei pot fi mai incarcati si poate vor dori doar sa ne raneasca amplificand problema. Trebuie sa folosim discernamantul. Uneori, persoane nu atat de apropiate, cum ar fi cei mai in varsta, rudele, autoritatile, profesorii, consilierii sau cunostintele de ocazie, pot fi cele mai optime surse de informare despre tine, daca ei cred ca tu doresti un raspuns onest.

Alfred Adler spunea ca ajungem sa ne cunoastem si sa ne placem pe noi insine dezvoltandu-ne capacitatea de a ne pasa de ceilalti. Poate ca trebuie sa ii iubim pe altii inainte sa ne iubim pe noi insine… sau e cumva pe dos? Poate ca ambele iubiri (pentru altii si pentru noi insine) cresc impreuna. Este destul de clar ca una dintre “recompensele” enorme castigate prin a fi bun este stima de sine. Scopul devine mijloc si mijlocul devine scopul – spune o vorba din intelepciunea indiana.

 

PASUL PATRU: Fa teste de personalitate care sa iti confirme sau sa iti puna la indoiala notiunile despre tine insuti

Asa cum feedbackul obtinut de la ceilalti e un mod de a te cunoaste pe tine insuti, a face teste psihologice este un mod potrivit de a descoperi mai multe despre noi insine.

 

PASUL CINCI: Un corp sanatos contribuie la stima de sine.

Oamenii care fac sport si se mentin in forma sunt mai putin deprimati.

 

PASUL SASE: Pentru a excela, ceea ce de obicei inseamna sa fii mai priceput decat se asteapta ceilalti, trebuie sa fii curajos si sa lucrezi din greu.

In cele din urma, tine minte ca „a te cunoaste pe tine” la momentul asta este doar o parte dintr-un efort pe care l-ai depus intr-o anumita etapa a existentei tale de a-ti creste un `Eu` cu care sa fii bine. Cunoasterea nu este scopul final, schimbarea este tinta. “Sa ma schimb in ce?” Este alegerea ta. Bucuria omului se afla in legatura cu a fi un om bun. Altii leaga fericirea cu multumirea la serviciu, in familie, cu educatia, veniturile si statutul, dar si cu stima de sine.

Da-ti sansa de a fi curios si a dori sa fii cat mai priceput – indrazneste din toate si transforma-le in realitate. Tine minte: cand realizarile abia intrunesc asteptarile, este binisor (nu ai ratat), dar numai atunci cand reusesti ceva ce depaseste cu mult asteptarile celorlalti percepi cu adevarat succesul si te simti minunat.. Este necesar de curaj ca sa faci fata riscului de a rata. Este nevoie de o vointa puternica pentru a duce la bun sfarsit o sarcina grea.

Exista numeroase povesti inspirationale despre triumful asupra imprejurarilor potrivnice. Povestea lui Abraham Lincoln este una dintre acestea. A ratat doua afaceri si a pierdut alegerile prima data, inainte sa implineasca 24 de ani. Si-a pierdut si mama devreme, si-a pierdut o iubita (la 29 de ani), s-a insurat ezitant cu o femeie nevrotica (la 32 de ani), si-a pierdut tatal (43) si un copil (la 53 de ani). Desi a fost ales in cadrul legislativ (la 25 de ani) si in congres (un singur mandat la 37 de ani), a pierdut alegerile ca reprezentant (29), congressman (de doua ori – la 34 si 39 de ani), senator ( de doua ori –la 45 si 49 de ani) si vice-presedinte (47). Lincoln a suferit o depresie atat de severa in jurul varstei de 30 de ani incat prietenii i-au luat toate cutitele si lamele de ras. Totusi, el a invatat sa faca fata infrangerilor si sa devina unul dintre cei mai sensibili, umili si priceputi presedinti (51-56 de ani).

 

Adaptat si tradus dupa Psychological Self-Help, de ClayTucker-Ladd

 

Lasa un comentariu