Cum sa-ti mentii viata de cuplu cand ai un copil



answear.ro

In momentul in care apare un copil intr-o familie, toata atentia este indreptata inspre acesta si inspre cresterea lui cat mai corecta si armonioasa. In scurt timp de la nasterea copilului foarte multi parinti incep sa uite de propriile nevoi si sa fie centrati din ce in ce mai mult pe nevoile copilului. Desigur ca acesta nu este in totalitate un lucru negativ pentru ca un copil are nevoie de multa ingrijire in primul an de viata. Totusi, este foarte important ca parintii sa nu uite de ei ca si cuplu.

A uita de baza familiei –  cuplul de adulti care au dat nastere copilului – este un lucru nedorit. Ei sunt cei care au construit aceasta familie si in general copilul exista datorita dragostei pe care si-o poarta sotul si sotia sau iubitul si iubita. Daca acestia uita sa se ingrijeasca de ei ca si cuplu, atunci pot exista multe probleme pe parcursul anilor.

Problema principala care apare mai tarziu, cand copilul nu mai este bebelus, este aceea a faptului ca el doreste toata atentia si ca nu suporta sa ii vada pe parintii lui plecand fara el undeva.

Parintii nu trebuie sa se lase influentati de dorintele copilului, dar nu trebuie nici sa il invinovateasca sau acuze pentru ceea ce simte. El are dreptul sa simta o emotie negativa, dar asta nu inseamna ca parintele este obligat sa ii dea curs.

In cartea „Intre parinte si copil”, Haim Ginott spunea: „Parintii nu au nevoie de permisiunea sau de acordul copiilor in privinta felului de a-si trai viata. Daca un copil plange pentru ca mama si tatal lui ies intr-o seara, temerile nu-i trebuie condamnate, dar dorintele lui nu trebuie indeplinite. Putem intelege dorinta copilului de a nu fi lasat cu un baby-sitter, dar nu e cazul sa ne procuram un <<permis de distractie >> eliberat de el.”

Ce pot parintii sa faca pentru a reusi sa plece intr-o seara romantica fara a se simti vinovati ca pleaca si isi lasa copilul inlacrimat acasa? Foarte multi parinti, in special mamele, simt vinovatie in momentul „parasirii” copilului.

In primul rand momentul plecarii nu trebuie sa fie vazut ca pe o „parasire”, ci ca pe o normalitate. Orice parinte are dreptul de a pleca fara sa ceara permisiunea. El este responsabil de viata lui si de a copilului sau. Apoi ei pot sa il linisteasca pe copil spunandu-i ferm, dar iubitor ca ar vrea sa stea cu el, dar ca in acel moment nu este posibil si ca au alte planuri: „Replica noastra trebuie sa fie ferma si prietenoasa: <<Ai vrea sa pot sta cu tine, dar asta e timpul meu de distractie>>.”

Acest lucru ii poate ajuta pe copii sa inteleaga ca nu este vorba despre ei, ci despre planurile adultilor cu care ei nu au treaba si ca ei este iubit in continuare indiferent de situatie. Pe parinti ii poate ajuta simpla transmitere a acestei informatii pentru ca ii detensioneaza. Ei stiu in acel moment ca au asigurat copilul de iubirea lor si pot sa isi continue planurile asa cum doresc: „Copilului inlacrimat ii spunem, plini de empatie: <<Stiu ca ai vrea sa nu plecam asta-seara. Cand nu suntem acasa, cateodata te sperii. Ai vrea sa ramanem cu tine, dar mama ta si cu mine o sa ne distram asta-seara, mergand la cinema (sau la niste prieteni, sau undeva ca sa dansam)>>.”

Foarte multi parinti renunta la planurile lor, renunta la a mai merge la teatru, la cinematograf sau la restaurant pentru ca le este teama de reactia copiilor lor si de batalia de convingere pe care trebuie sa o duca in momentul in care vor afirma ca pleaca in acea seara. Nu este normal ca un copil sa aiba controlul in acea situatie. El trebuie sa fie liber sa se joace si sa traiasca precum un copil de varsta lui.

Responsabilitatea planurilor familiei este data parintilor. Ei trebuie sa hotarasca unde, cum si cat timp vor pleca. De aceea o comunicare ferma, sigura si iubitoare poate sa ajute toti membri familiei.dEpurtat.ro

 

Adaptare dupa „Intre parinte si copil” de Haim Ginott

dyfashion.ro

Lasa un comentariu