Cum sa ii trezim pe copii dimineata



 

In primul rand este foarte important de stiut ca foarte multi copii urasc trezitul de dimineata si ca nu este anormal ca ei sa simta asa. Sunt multi copii care nu reusesc sa se trezeasca la timp si care mai au nevoie de odihna. Este important ca parintii sa nu ii jigneasca, sa nu le raspunda imbufnati, sa nu se enerveze. Este dreptul copiilor sa doreasca sa mai ramana in pat.

Un bun truc pentru parintii care se confrunta cu aceasta problema este acela al trezirii copilului cu cateva minute inainte de timpul fixat de cu seara si, in momentul in care copilul incepe sa se planga, sa ii lase loc sa doarma inca zece minute. Insasi ingaduinta parintelui este foarte benefica pentru copil. Acesta se va simti inteles si iubit. Va simti ca parintele ii doreste binele si ca se ingrijeste de ceea ce are el nevoie.

Un caz foarte des intalnit este acela al parintilor care sunt pe post de ceas desteptator. Acestia sunt de obicei sperietoarea copiilor. Ei nu suporta sa ii vada dimineata in momentul in care trebuie sa ii trezeasca.

In cartea „Intre parinte si copil”, Haim Ginott spunea: „Nu parintii ar trebui sa fie cei care-i trezesc pe copii pentru scoala in fiecare dimineata. Copiii nu-i pot suferi pe parintii care le deranjeaza somnul si le intrerup visele. Le este teama de parintii care intra in camera, le smulg patura si ciripesc vesel: <<Hopa sus si zambetul pe buze!>>. E mai bine pentru toti ca un ceas desteptator sa-i trezeasca pe copii , si nu ceea ce, in ochii lor, arata a <<mama desteptator>> sau <<tata desteptator>>.”

 

Exista beneficii multiple rezultate dintr-o astfel de schimbare: mama sau tatal nu mai are aceasta responsabilitate si nu mai trebuie sa faca fata la supararea copilului din fiecare dimineata, iar copilul va simti ca detine controlul, se va simti mai liber si mai stapan pe propria decizie, iar imaginea despre parinte nu va mai fi alterata de ceea ce reusea sa aduca un simplu trezit dimineata: „Situatia s-a imbunatatit radical cand mama i-a oferit fiicei un cadou neasteptat: un ceas desteptator. In cutia cadoului, Emily a gasit un bilet: << Lui Emily, careia nu-i place ca oamenii sa o trezeasca asa de devreme dimineata. Acum poti fi propriul tau stapan. Cu drag, mama!>> Emily a fost surprinsa si incantata. A zis: <<Cum ai stiut ca nu-mi place sa ma trezeasca cineva?>>. Mama a zambit si a spus: <<Am ghicit!>>. Cand s-a auzit soneria ceasului desteptator in dimenata urmatoare, i-a spus lui Emily: <<E asa devreme, scumpo. De ce nu mai dormi cateva minute?>>. Emily a sarit din pat zicand: <<Nu, o sa intarzii la scoala!>>.”

 

Acesta este un exemplu foarte clar de imbunatatire a realtiei dintre parinte si copil in urma unei schimbari foarte mici din punctul de vederea al unui adult. Ceea ce a facut mama lui Emily pentru fetita, este ca a ajutat-o sa devina mai independenta, i-a acordat incredere ca poate sa se descurce singura, a plecat din rolul de calau care incearca sa-i faca rau in fiecare dimineata, si, in plus, i-a aratat ca tine la ea si ca ii observa nevoile prin ceea ce i-a scris in biletelul atasat cadoului. Fetita a fost surprinsa placut sa vada ca mama a remarcat ceea ce ii place si ceea ce nu ii place.

Un aspect foarte important este ca cei mai multi dintre parinti isi numesc copiii lenesi, imbufnati, trantori, etc, daca acestia nu reusesc sa se trezeasca devreme dimineata. Afirmatiile pe care ar trebui sa le faca parintii in aceste momente sunt :

„ Este greu sa te trezesti de dimineata”
„ Ce placere sa zaci in pat si sa visezi”
„ Hai, mai stai in pat cinci minute”

Astfel de cuvinte pline de empatie si de intelegere vor reusi sa ii ajute mult mai mult pe copii decat cuvintele dure si pline de informatie negativa pe care de obicei parintii tind sa le utilizeze.

Nici ingrijorarea privind sanatatea copilului in momentul in care acesta nu se poate ridica din prima din pat sau mai adoarme dupa ce a fost trezit, nu este recomandata.

O astfel de abordare nu poate decat sa-l faca pe copil sa creada ca, daca este bolnav va primi atentie, dar numai daca va fi bolnav. Din acest motiv, foarte multi copii somatizeaza, si, atunci cand au nevoie de atentie, se vor imbolnavi. Astfel, „De ce mai stai inca in pat? Esti bolnav? Te doare ceva? Te doare burtica? Capul? Ia arat-mi limba!” sunt cuvintele foarte multor parinti speriati in diminetile in care copiii sunt prea obositi ca sa se ridice imediat din pat.

 

Adaptare dupa „Intre parinte si copil” de Haim Ginott

Lasa un comentariu