Cum pot parintii sa predea bunele maniere



A fi politicos este un lucru foarte important in societatea de astazi si nu numai. Exista reguli sociale care trebuie sa fie urmate cu cat mai multa grija si atentie. De aceea este bine ca un copil sa invete de cat mai mic sa se poarte frumos in preajma altor persoane.

Un aspect important in modul in care parintii ii invata pe copii bunele maniere, este acela al politetii in sine cu care ii invata. Foarte multi parinti uita sa fie ei insisi un exemplu de buna purtare si ii invata pe copii politetea, fiind brutali, bruscandu-i sau fiind total nepoliticosi. De exemplu, daca un copil uita sa spuna multumesc, cel mai probabil ca va fi atentionat in public, ca va fi umilit sau ca i se va reprosa intr-un mod dur ca nu s-a conformat unei reguli sociale.

In cartea „Intre parinte si copil”,  Haim Ginott spunea: „Indiferent de situatie, politetea trebuie predata in mod politicos. Si totusi, parintii o predau adesea in mod grosolan. Cand un copil uita sa spuna <<Multumesc!>>, parintii ii atrag atentia in fata altora, ceea ce este cel putin nepoliticos. Ori se grabesc sa-i aduca aminte copilului sa spuna <<la revedere>> mai inainte ca ei insisi sa-si fi luat ramas-bun”.

Copiii invata cel mai bine politetea urmand exemplul vazut in familie. Ei copiaza ceea ce observa, asa ca, daca parintele se poarta frumos intr-o vizita, si copilul va tinde sa invete ceea ce observa si sa aplice mai tarziu, intr-o alta intalnire sociala, aceleasi reguli observate.

Copiii nu au cum sa stie dinainte ce trebuie si ce nu trebuie sa faca, dar urmeaza ceea ce vad in jurul lor si se bucura atunci cand reusesc sa fie conform modelului pentru ca isi iubesc parintii si ii vad ca pe o autoritate, ii vad capabili de orice si vad in ei imaginea pefectiunii.

Cand un copil greseste, de exemplu atunci cand intrerupe o conversatie, ceva foarte des intalnit, este mai bine sa nu i se spuna „esti mitocan”: „Nu serveste la nimic sa le zici copiilor ca sunt mitocani. Contrar sperantelor, asta nu-i convinge sa devina politicosi. Pericolul este sa ne accepte judecata si s-o includa in imaginea despre sine. Odata ce se vor socoti mitocani, vor continua sa se poarte conform acestei imagini. Este absolut firesc ca un copil mitocan sa se poarte mitocaneste.

Acuzatiile si reprosurile nu aduc cu sine o indreptare a comportamentului, ci de cele mai multe ori o intaresc. De aceea, ceea ce se poate face in aceste cazuri in care copiii nu se comporta cu politete, este sa li se arate cum ar trebui sa se comporte, dar cu delicatete si cuvinte frumoase.

Afirmatiile simple si politicoase dau un rezultat mult mai bun: „Putea spune << Ce dragut din partea lui tanti Patricia sa se gandeasca la tine si sa-ti faca un cadou. Hai sa-i scriem o scrisorica de multumire. O sa se bucure ca ne-am gandit la ea.>> Desi e mai complicata decat un repros direct, abordarea aceasta este mai eficienta. Dragalaseniile artei de a trai nu se pot transmite batand cu pumnul in masa.”

 

 

Adaptare dupa „Intre parinte si copil” – Haim Ginott
Editura Humanitas


Lasa un comentariu