Cum poate un parinte sa afle sentimentele adolescentului?



 

Este o adevarata provocare pentru parinti sa invete sa se adapteze la schimbarile din viata copilului. Acesta creste si are nevoi din ce in ce mai complexe. In perioada pubertatii apar diferentele foarte mari de comportament si atitudine si acestea pun foarte mare presiune in relatia cu parintii.

Tendinta parintilor in comunicarea cu adolescentii este in primul rand sa le dea sfaturi. Parintii considera ca stiu practic ceea ce „trebuie facut” si atunci actioneaza, netinand cont de sentimentele adolescentului. Ei dicteaza pasii care or sa fie urmati asteptandu-se la o reactie pozitiva. Intentia lor este una buna, dar nu tin cont de sentimentele copiilor lor.

 Un pas pe care parintii l-ar putea face pentru a se apropia de copiii lor este acela al identificarii gandurilor si sentimentelor din ceea ce comunica adolescentul.

De exemplu, daca adolescentul spune „Nu stiu ce sa ma fac. Am promis ca ma duc la o reuniune, dar acum am fost chemat si la un concert care imi place foarte mult”, parintele ar putea sa spuna „Inteleg ca esti prins la mijloc si ca suferi pentru ca ai vrea sa vezi concertul, dar simti ca ai dezamagi daca nu ai ajunge la reuniune.”

In acest exemplu, parintele nu ii spune ce anume trebuie sa faca, ci doar ii reproduce gandurile si sentimentele din acel moment. Astfel, el nu va simti ca i se impune un anumit tip de comportament sau ca trebuie sa ia o anumita decizie.

In continuare, parintii ar putea sa intareasca prezenta sentimentelor intr-un mod foarte simplu, prin folosirea unor interjectii care sa sustina comunicarea (de exemplu: „ooo” sau „hmm”). Acest lucru are semnificatie pentru adolescenti pentru ca inseamna ca sentimentele lor au fost luate la cunostinta, deci ei sunt importanti pentru parinti.

Un mod foarte bun de detensionare pentru adolescenti, este oferirea in planul fanteziei a ceea ce nu pot obtine in realitate. Avand drept exemplu conversatia de mai sus, parintele ar putea sa ii spuna: „ Ce bine ar fi daca ai putea sa te imparti in doua!? Sa mergi si la concert si sa ajungi si la reuniune!”

Desigur ca parintii sunt indrumatori in viata si comportamentul adolescentilor. Ei nu trebuie sa le impuna acestora ce sa faca, dar pot uneori sa ii directioneze prin accentuarea unui comportament inacceptabil. De exemplu, pot sa tina cont de sentimentele adolescentului si sa ii spuna ca inteleg dorinta lui de a merge la concert, dar ca problema ar putea interveni in ceea ce priveste cuvantul pe care l-a dat oamenilor cu care trebuia sa se intalneasca.

Comunicarea dintre parinti si copiii ajunsi la adolescenta este mult mai dificila pentru ca adolescentii sunt in continua schimbare si descoperire a abilitatilor de comunicare. De aceea, este necesar mult tact si multa rabdare si mai ales, multa iubire in familie, pentru a se ajunge la un echilibru, pentru a se putea comunica frumos si corect.

 

Adaptare dupa Adele Faber si Elaine Mazlish – „Cum sa-i asculti pe adolescenti si cum sa te faci ascultat”

 



Lasa un comentariu