Cum iti ajuti copilul sa depaseasca crizele familiale



 

Copiii speriati si anxiosi recurg in mod natural la parintii lor, convinsi ca mami sau tati pot sa indrepte lucrurile. Cei mici vor ca mami sa „sarute locul ca sa le treaca”, sa alunge monstrii de sub pat, sa le dea asigurari ca totul va fi in regula.

Copiii mai mari invata ca mami si tati pot sa le fie de ajutor si in privinta grijilor, fie ascultandu-i cu simpatie, discutand despre problemele de la scoala cu profesorii sau punand capat sicanarilor.

Copiii se pot simti fericiti si increzatori cand stiu ca sunt iubiti si ca „acasa” este locul in care se simt in siguranta.

Prin urmare, ce anume se intampla cand exista o criza in familie si aceasta odata aparuta, siguranta casei este zguduita din temelii de o problema pe care mami si tati nu o pot rezolva? Imbolnavirile, doliul, despartirea si divortul sunt situatii care pot sa survina.

Recasatorirea si formarea unei familii vitrege sunt de asemenea schimbari imense si nedorite cu care este posibil sa se confrunte copiii. Este posibil ca unii copii sa se confrunte cu un incident profund traumatizant, cum ar fi un accident de masina sau un incendiu. Ei – sau tu, ori o alta persoana pe care o cunosc – pot sa ajunga victimele unei infractiuni. In cursul unei crize din familie, vei fi si tu nefericit, ingrijorat si traumatizat.

Acest fapt face si mai dificila sarcina de a-ti consola copiii. Bineinteles ca vrei sa-i scutesti de durere pe cat posibil, insa nu foloseste la nimic sa le spui ca totul este in regula, cand in mod evident nu este asa.

Despartirea si divortul

Despartirea parintilor se afla in fruntea listei de griji din cursul copilariei, fapt deloc surprinzator, avand in vedere ca se estimeaza ca unu din patru copii din Marea Britanie trec prin experienta divortului parintilor inaintea varstei de 16 ani.

In general, copiii nu vor ca parintii lor sa se desparta. Indiferent cat de nesatisfacatoare ar fi relatia, indiferent la cate scandaluri au fost martori, aceasta este singura viata de familie pe care o cunosc si mediul familiar le confera siguranta. La fel cum unele cupluri se tem sa faca pasul despartirii si sa infrunte un viitor incert, pentru copii, ideea despartirii este infricosatoare.

Ceea ce ii ingrijoreaza depinde de varsta si de imprejurari. Copiii foarte mici se pot simti pur si simplu ingrozitor de confuzi. Unde vor locui? Cine va avea grija de ei? Unde pleaca tati si de ce? De ce plange mami tot timpul? Copiii mai mari au propriile lor griji – cum ar fi, ce vor spune prietenii sau profesorii.

Despartirea si divortul ii fac cu certitudine pe copii sa le fie frica si sa se simta neprotejati. La urma urmelor, isi spun ei, daca tati ne-a parasit, ce ar putea sa o impiedice si pe mami sa faca acelasi lucru? Copiii mici au adeseori impresia ca despartirea trebuie sa se fi produs, cumva, din vina lor. Poate ca daca n-ar fi fost rai, tati n-ar fi plecat.

Expertii in cresterea copiilor si consilierii de cuplu recomanda cu totii cat mai multa onestitate cu putinta fata de copii atunci cand apare ruperea unei relatii.

Evident, marea majoritate a parintilor vor sa reduca la minimum suferinta prin care trec copiii lor. Cu toate acestea, trebuie sa admiti faptul ca si copilul tau va suferi. Numai in cazurile in care unul dintre parinti este deosebit de violent si se deda la abuzuri, astfel incat copiii se tem de el, despartirea devine o usurare pentru copii.

Ramai in continuare parinte

Indiferent care ar fi imprejurarile ruperii relatiilor, trebuie sa le explici copiilor ca nu este vina lor si ca ambii parinti ii iubesc in continuare. Nu conteaza cat de des le spui acest lucru, ceea ce conteaza cu adevarat este sa reusesti sa-i faci sa-ti receptioneze mesajul. Indiferent de partea cui a fost dreptatea in privinta despartirii, indiferent cat de rau s-a purtat unul sau altul dintre parinti, indiferent cat de nerespectat si de tradat se simte fiecare, amandoi sunt in continuare parinti si nimic nu poate sa schimbe vreodata aceasta situatie.

Este bine sa-i anuntati pe copii impreuna si sa fiti primii care le dezvaluie acest lucru, inaintea oricui altcuiva. Cu exceptia cazului in care sunt foarte mici – insa chiar si copiii foarte mici observa mult mai multe decat ne-am putea inchipui – este posibil ca ei sa fi simtit de la o vreme ca ceva nu este in regula si erau ingrijorati si infricosati fara sa stie, de fapt, de ce anume.

Va trebui sa adaptati explicatiile in functie de varsta copiilor si de capacitatea lor de intelegere. Facand acest lucru impreuna, indiferent cat de greu ar fi, inseamna ca nu va trebui ca ei sa ia partea cuiva. Acest fapt este important, pentru ca ei va iubesc pe amandoi. Poate sa sune ciudat, insa o persoana poate sa fie un parinte perfect, indiferent cat de nepotrivit sau de inadecvat ar fi ca sot, sotie sau partener de viata!

Ai putea sa spui ceva de genul „Tati si cu mine am trait foarte fericiti impreuna si am hotarat ca fiecare am fi mai fericiti daca am trai in case diferite.” Este o afirmatie cinstita, directa si ii introduce pe loc pe copii in situatie. Pe de alta parte, este un lucru pe care pana si copiii cei mai mici il pot intelege.

Este posibil sa fie socati, sa planga, sa ramana tacuti sau sa puna intrebari, asa ca este bine sa va ganditi dinainte care vor fi noile aranjamente de viata. Chiar daca nu intreaba pe loc, copiii vor dori sa stie ce se va intampla cu ei. Unde vor locui, unde vor dormi, cine va avea grija de ei, vor mai merge la aceeasi gradinita sau la aceeasi scoala? Pot sa-si ia cu ei tratele/sora/pisica/hamsterul? Ce se va intampla cu tati, daca el este cel care se muta? Il vor mai putea vedea, si cand?

Este posibil sa fie necesar sa tot repeti raspunsurile pe care le-ai dat copiilor, cu nenumarate imbratisari si sarutari, ca sa poti avea siguranta ca au inteles ce se va intampla.

Cum reactioneaza copiii la divort si despartire

Socul, anxietatea, durerea, furia, agresivitatea – intreaga gama a emotiilor prin care trec adultii cand incearca sa faca fata unei schimbari cu totul nedorite – ii pot afecta si pe copii.

Copiii mici pot reveni la faza primei copilarii, reincepand sa-si suga degetul, sa ude patul, sa planga si sa aiba toane. Copiii mai mari si in special adolescentii se pot inchide in ei, recurgand mai curand la prieteni decat la tine pentru a capata ajutor.
Aceasta situatie se poate dovedi dureroasa, mai ales intr-o perioada in care tu insati te simti vulnerabil. Nu-ti poti obliga copiii sa vorbeasca cu tine – cauta numai sa le oferi ocaziile sa o faca. Accepta-le sentimentele.

Daca iti spun ca se simt raniti si furiosi, ca nu vor ca tata sa plece si daca nu inteleg de ce mama si tata nu mai pot locui impreuna, trebuie sa accepti faptul ca exact asta simt. Este in regula sa plangi, iar ei sa vada ca si pe tine te indurereaza ceea ce se petrece. Cere ajutorul familiei si al prietenilor, astfel incat atat tu cat si copiii sa primiti cat mai mult ajutor cu putinta in aceasta perioada dificila.

 

Fragmente din  Copilul anxios– Jill Eckersleyd
Editura Antet

 

Lasa un comentariu