Cum influenteaza rana respingerii viata viitorului adult



Lise Bourbeau, in cartea „ Cele cinci rani care ne impiedica sa fim noi insine”, descrie rana respingerii resimtita la anumite persoane in raport cu parintele de acelasi sex. Masca pe care o poarta un om cu rana respingerii pentru a se ascunde de durerea provocata de ea este aceea a fugarului.

Corpul unei persoane care are masca fugarului este mic, ingust. Lise Bourbeau il descrie astfel: „Aceasta masca se poate recunoaste in infatisarea fizica printr-un corp fugar, adica un corp sau o parte a corpului care pare ca vrea sa dispara. Corpul este ingust si contractat, ceea ce il face sa poata sa dispara mai usor sau sa nu fie prea prezent sau prea vizibil intr-un grup. Este un corp care nu vrea sa ocupe prea mult spatiu, imaginea fugarului care va incerca toata viata sa nu foloseasca prea mult spatiu.”

Uneori corpul lor pare fragmentat ca si cum ar lipsi o parte din el sau pare ca este format din doua corpuri care apartin unor persoane diferite. De asemenea poate sa fie un corp diform cu ochi foarte mici. Alteori umerii sunt aplecati si bratele lipite de corp si totul pare ca nu este crescut la dimensiunea normala.

Un om care are rana respingerii va dori sa i se confirme ca exista si conteaza: „De exemplu, ma gandesc la o fetita care se ascunsese in spatele mobilei in momentul in care parintii ei aveau invitati acasa. Cand ei si-au dat seama ca fetita nu mai era acolo, au inceput toti sa o caute, iar ea nu a iesit din ascunzatoare stiind ca toti erau din ce in ce mai ingrijorati. Ea isi spunea: <Vreau ca ei sa ma gaseasca! Vreau ca ei sa-si dea seama ca exist!>”.

Parintii care au astfel de copii de obicei tind sa ii supraprotejeze si acest lucru le confirma faptul ca sunt prea mici pentru a face fata unor probleme sau provocari ale vietii.

Fugarul se crede „nul” , fara valoare, fara importanta. El va folosi acest cuvant foarte des in propozitiile pe care le spune („ nu sunt bun de nimic”, „sunt nul in fata celorlalti”). Un alt cuvant des folosit este „a disparea”(„eu voiam sa dispar in momentele acelea”).

Fugarul este un singuratic, nu are multi prieteni si nu se face observat de catre comunitate. El nu are curajul sa se exprime de frica respingerii sociale: „Fugarul cauta singuratatea, deoarece, daca ar primi mai multa atentie, i-ar fi frica ca nu ar sti ce sa faca cu ea.”

Pentru persoanele cu aceasta rana suferinta principala este in raport cu parintele de acelasi sex. Ele vor incerca sa se faca acceptate de catre mame daca sunt fete si de catre tati daca sunt baieti.

O persoana care are masca fugarului „crede ca nu va fi o persoana completa atata timp cat nu va obtine iubirea acelui parinte. Este foarte sensibila la cea mai mica mustrare primita de la acel parinte si se simte foarte usor respinsa. Va ajunge la ranchiuna, chiar la ura, atat de puternica este suferinta”.

Daca parintele respinge acel copil, acest lucru se intampla pentru ca rana nu a fost vindecata, iar situatiile acestea vor aparea incontinuu pana cand problema se va rezolva: „Cu cat este mai puternica rana de respingere la o persoana, cu atat acea persoana isi va atrage mai multe situatii in care va fi respinsa de catre altcineva.”

O caracteristica importanta pentru detectarea ranii respingerii este dorinta de perfectiune. Pentru ca nu se simte perfect, isi doreste sa compenseze prin ceea ce face, si va dori sa faca foarte bine, cel mai bine in orice domeniu de activitate.

Cea mai puternica teama a fugarului este manifestata in forma de „panica”. El va folosi acest cuvant foarte des in vocabularul lui. Acest lucru il duce uneori la pierderea memoriei.

Fricile fugarului care il impiedica sa comunice clar si sa-si exprime cererile sunt urmatoarele: frica de a nu fi interesant, de a fi considerat nul sau fara valoare, de a fi neinteles si frica de a fi ascultat de celalalt din obligatie sau din politete.

Bolile pe care un om cu masca fugarului le poate face sunt urmatoarele: diaree (respinge hrana asa cum se respinge pe sine), aritmie, cancer (de la ura), probleme respiratorii, varsaturi, ameteli (panica), diabet sau psihoze.

 

 

Adaptare dupa Cele cinci rani care ne impiedica sa fim noi insine – Lise Bourbeau
Editura Ascendent

 

Cititi si articolul  „Ranile umane si mastile sociale in viziunea autoarei Lise Bourbeau

Lasa un comentariu