Cum gaseste copilul propriile solutii?



Parintii tind sa ii dicteze copilului ce trebuie sa faca si il obliga sa adopte solutiile gasite de acestia. De multe ori aceste solutii sunt bine gandite si bine intentionate ca rezultat final. Desigur ca un adult va putea sa decida bazandu-se pe un bagaj mult mai mare de cunostinte anterioare si pe o experienta de viata mai vasta, dar aceasta nu inseamna ca un copil nu trebuie sa fie incurajat in gasirea de solutii.

Este foarte important momentul ales pentru a indemna copilul sa isi ia o decizie. La inceput el poate fi chestionat in legatura cu motivele pentru care ar alege ceva si nu altceva, iar mai apoi ar putea fi discutate variantele argumentand fiecare posibilitate. Momentul potrivit pentru a lasa copilul sa ia o decizie nu este unul fix, dar este bine ca el sa fie important pentru copil si sa fie lasat sa isi asume responsabilitatea pentru decizia luata.

Daca un copil ia o decizie in legatura cu ceva ce il intereseaza si apoi da gres, iar parintele isi asuma responsabilitatea si il scoate din incurcatura pe copil, acesta nu va invata ce inseamna sa iei o decizie pe care sa o respecti. Este foarte important ca parintele sa il lase pe copil sa suporte consecintele in situatia in care a ales ceva gresit, dar si sa culeaga laudele in cazul in care a ales ceva potrivit si bun pentru situatia respectiva. Este bine ca in oricare dintre situatii sa discute despre ceea ce simte si despre ceea ce ar putea sa faca in continuare pentru a face alegerile bune.

Foarte multi parinti discuta teoretic despre viata si despre ceea ce se intampla cand urmeaza sa iei decizii, dar foarte rar ii lasa pe copii sa experimenteze practic si sa vada ce inseamna sa ia o decizie. Partea practica ii sperie in primul rand pe adulti pentru ca nu stiu cum sa faca fata la dezamagirea sau posibilul esec pe care copilul lor ar putea sa il traiasca.

Ei nu rezista sa vada suferinta si durerea si au tendinta de a repara, de a atenua problema, insa cea mai buna metoda de vindecare a ranii care ar putea sa apara este tocmai o noua incercare, de data aceasta mai bine gandita si mai bine argumentata.

Este foarte important pentru orice copil sa stie si ca parintele ii este alaturi si daca a gresit, si daca a ales eronat, si daca nu a putut sa gestioneze frumos situatia. Orice om are dreptul sa greseasca, dar parintii uita de multe ori sa reaminteasca acest lucru copiilor.

In cartea  „Intre parinte si copil”,  Haim Ginott spunea: „Cand parintii asculta cu sensibilitate, se straduiesc sa inteleaga punctul de vedere al copilului, renunta la comentariile taioase si oglindesc ceea ce simte si cere copilul fara sa-l insulte, in aceasta debuteaza un proces de schimbare. Atmosfera de simpatie il apropie pe copil de parinti: corectitudinea, consideratia si politetea lor sunt remarcate si intrecute. Aceste schimbari nu se petrec peste noapte, insa eforturile vor fi in cele din urma recompensate. Adoptand asemenea atitudini si practici, parintele va reusi in mare parte sa-si educe copilul pentru a deveni responsabil. Si totusi, numai exemplul nu este suficient. Fiecare copil capata simtul responsabilitatii prin propriile eforturi si propria experienta.”

Un exemplu de incurajare a gasirii de solutii este dat in aceeasi carte. Este descris cazul unui baiat de 16 ani care doreste sa mearga in excursie cu clasa lui, insa in ziua in care trebuia sa plece isi uita acasa hartia cu permisiunea scrisa din partea parintilor, hartie care era obligatorie pentru acea excursie. Baiatul vine acasa foarte suparat si ii spune mamei ca doreste sa il duca ea cu masina pana in locul respectiv. Mama nu are cum sa il ajute, dar il intreaba daca nu s-a gandit sa mearga cu autobuzul:

„ <<NU, fiindca ar trebui sa schimb prea multe autobuze>>, a spus Phil.
<< Aha, deci te-ai hotarat sa nu iei autobuzul>>, a comentat cu calm mama.

Phill a continuat inca vreo cateva minute sa mormaie cat de groaznic se simte, dupa care a iesit din camera. Cand s-a intors, a anuntat ca gasise un autobuz care avea sa-l duca la munte direct.”

Mama l-a ajutat foarte mult pe Phill in aceasta situatie pentru ca a fost calma si nu i-a spus in mod direct ce are de facut, ci doar i-a sugerat o solutie, dar l-a lasat sa decida singur. El putea sa decida sa stea acasa sau putea sa decida sa plece. Cea de-a doua varianta ar fi fost desigur mult mai convenabila, dar pentru aceasta, ar fi trebuit sa gaseasca un autobuz, deci sa caute activ pentru a putea ajunge la rezultatul dorit. Baiatul a decis sa mearga in excursie si a inceput sa caute solutii convenabile.

Prima solutie era sa mearga cu mai multe autobuze si aceasta nu a fost ceva ce ar fi dorit. Angajandu-se intr-o cautare continua a descoperit un autobuz care il putea duce exact pana unde dorea. A avut bucuria si mandria de a fi reusit si s-a simtit responsabil de succesul pe care l-a avut: „ Si eu m-am purtat ca un adevarat adult. Stii ce i-am raspuns? Ca nu ma intereseaza a cui e vina. Ma intereseaza care-i solutia.”

Astfel a avut multumirea de a fi gasit o solutie buna pentru acea situatie si de a fi facut un pas important pentru el si pentru dezvoltarea lui.

 

 

Adaptare dupa „Intre parinte si copil” de Haim Ginott



Lasa un comentariu