Cu ce gresesc barbatii in casnicie?



mycloset.ro


Un barbat isi va concentra fiecare moment al vietii sale pe urmarirea unei femei.
Apoi, dupa ce ea a fost castigata prin casatorie, el se va indrepta catre urmatoarea sa obsesie.

JOHN, 1996

 

Cu ce gresesc barbatii in casnicie?

Articolul descrie parerile barbatilor, pareri care stau la baza majoritatii casniciilor. Fie ca ele au fost formate in urma unor influente familiale nefaste ori de trendul societatii care promoveaza individualitatea, ele nu vor sustine niciodata o casnicie sau intemeierea unei familii sanatoase.

Este important pentru cei care doresc o casnicie implinita sa constientizeze greselile pe care le-au facut pe parcursul acesteia. Barbatii care nu s-au casatorit inca, pot evita comiterea lor invatand din greselilor celorlalti.

Este esential sa intelegem ca „aruncarea vinei pe celalalt” reprezinta o actiune care nu foloseste nimanui. Cei mai multi dintre noi crestem cu diverse prejudecati, asteptari si conceptii referitoare la ceea ce ar trebui sa ne ofere „cealalta jumatate”, iar nemultumirile nu vor intarzia sa apara.

Refuzul de a face gestul care stii ca o bucura – pentru ca nu are sens pentru tine – provine din suficienta. Este suficient ca ai luat-o de sotie – nu ar trebui sa mai astepte nimic in plus de la tine?

Fiecare etapa a existentei noastre vine cu invatarea unor lectii de viata. Foarte multi oameni nu inteleg faptul ca in cadrul unei casnicii au foarte multe de invatat. Intr-o relatie, este necesar ca orice actiune sa fie dusa pana la capat fara acea „jumatate de masura” data de gandirea „pana aici fac eu, de acolo e treaba ta”. Cu asemenea conceptie, notiunea de „echipa” care ar fi trebuit sa apara in urma legamantului casatoriei, se pierde prematur.

Cu toate acestea, viata ne va invata, intr-un fel sau altul, ca bucuria alaturi de celalalt provine din lucrurile marunte, din aprecierea si respectarea unicitatii celuilalt, din simpla sa existenta. elefant.ro

 Va lasam in compania consilierului de cuplu Laura Schlessinger care detaliaza „actiunile prostesti pe care le fac sotii si care le dau casnicia peste cap”:

 

 

De ce multi dintre voi va simtiti atat de jenati pana la a fi iritati de notiunea “fa acele lucruri pe care stii ca le iubeste” – sau sa fiti “romantici si atenti la calitatea si dezvoltarea relatiei voastre”?

Haideti sa enumeram motivele pentru care mai degraba aruncati lopetile pline de mizerie asupra casniciei voastre – decat cultivati terenul in scopul unei recolte afective multumitoare pentru tot parcursul vietii voastre.

  • Nu vedeti sau nu vreti sa credeti ca exista intr-adevar multumire sufleteasca provenita dintr-o relatie maritala! Mai mult decat atat, va imaginati ca “chestiile baietesti” (precum slujba, sportul – fie ca jucator sau privitor bautor de bere – sexul constant si jocurile de putere) sunt suficiente pentru a va sustine (n.t. : moralul) si sa va faca fericiti. Fara indoiala ca aceste interprinderi si experiente sunt antrenante. Sunt de asemenea niste actiuni cu risc ridicat si o rata imprevizibila de succes si esec. Capacitatea de a supravietui loviturilor inevitabile ale vietii fara sa disperati recurgand la “medicamente” precum promiscuitatea, drogurile, alcoolul, violenta, depresia sau anxietatea necesita in ultima instanta o fundatie sigura si stabila: casatoria si familia voastra.
  • Priviti casatoria ca pe un program prin care sunteti “indreptatiti” sa “luati ce e mai bun de la viata”. Aceasta mentalitate provine dintr-o nefericita aroganta: considerati ceea ce numiti “chestiile baietesti” ca fiind superioare si fundamental mai necesare umanitatii decat ceea ce percepeti a fi doar “chestiile femeiesti” (relatiile, familia, copiii, comunitatea, viata de familie, religia, voluntariatul, caritatea etc). Astfel, deoarece sunteti barbati si va luptati cu elementele ca sa aduceti acasa mancarea (in casele non-kosher desigur), nu ar trebui sa vi se mai ceara absolut nimic in plus. Sensul vostru de apartenenta si de legatura cu alti oameni, altii decat aceia cu care sunteti in competitie, este atat de subdezvoltat, incat atunci cand va este foame de atasament, sprijin sau de (Doamne fereste!) ingrijire, va intoarceti la sticla.

Problema in cazul acestui comportament este faptul ca nu deveniti o parte din casatoria sau din familia voastra – practic, nu sunteti decat niste musafiri in propria voastra casa.

  • In realitate, vedeti casatoria ca pe o concluzie fireasca a “cuceririi” voastre: ati ales-o, ati curtat-o, probabil ca v-ati si culcat cu ea, v-ati logodit cu ea, v-ati casatorit cu ea… s-a terminat… acum, va continuati viata in timp ce se presupune ca ea sa aiba grija de voi doi, de vecini, de animalele de casa si de rudele voastre. Suna cunoscut? Despre asta e vorba pentru cele mai multe dintre animale – au invins alti masculi pentru un numar mare de femele si si-au pastrat ADN-ul prin abundenta de generatii – si acum este momentul sa se intoarca la jefuire si la luptele teritoriale. Fiintele masculine (fiti atenti la asta, baieti) au cerinte afective in spatele raspandirii ADN-ului, achizitiilor si ierarhiei: aveti nevoie de intelegere, sprijin, tandrete, sex provenit din iubire, acceptare, atasament… Prin urmare, considerarea femeii voastre ca o “cucerire” mai degraba decat ca “resursa” reprezinta o pierdere pentru inima, sufletul si existenta voastra.
  •  […] Chiar daca mama voastra a fost sau nu servitorul vostru obedient, ideea voastra este ca sotia se afla acolo ca sa aiba grija de voi, si faptul ca voi chiar sunteti acolo, este, sau ar trebui sa fie, recompensa ei.

Presupun ca va justificati aceasta idee crezand ca slujba voastra este felul in care aveti grija de ea. Ei bine, fiule, lucrurile nu stau chiar asa – slujba este ceea ce faceai daca stateai singur. O privire mai corecta asupra situatiei este sa ne dam seama ca atat sotul cat si sotia contribuie la intretinere pentru supravietuirea de baza si pentru indeplinirea necesitatilor; cu toate acestea, nu exista umanitate si sens intr-o casatorie in care cei doi nu se ofera reciproc la nivel personal.

  • Privitesti romantismul, implicarea si atentia ca pe o acceptare jenanta a dominatiei sau controlului feminin. Daca amicii te vad ca achizitionezi cadouri simbolice si sentimentale pentru sotia ta – si nu sunt din motivul “e suparata pe mine” – considera ca esti sub papuc? Se considera “nebarbatesc” sa fii profund si irecuperabil indragostit de sotia ta dupa multi ani de zile de la luna de miere? Lasi invidia si reactiile adolescentine ale “amicilor” tai sa determine nivelul afectiv de implicare cu sotia ta? Te indoiesti de masculinitatea sau de maturitatea ta daca iti place ca femeia ta sa stie ca o iubesti, ca ai nevoie de ea, ca o pretuiesti si ca depinzi de ea? Este adevarat ca un barbat adevarat sta singur? Nu, nu este adevarat. Barbatul singuratic, fara nici o directie sau fara vreun scop in eforturile sale sau fara semnificatie in viata sa, este un barbat autonom.
  • Vedeti casatoria ca pe o pierdere a libertatii masculine de a veni si de a pleca dupa bunul plac. De obicei, atunci cand sunteti tineri, inca nu exista un scop al vietii voastre. Tineretea, numita si spontaneitate, abilitatea de a face si de a merge oriunde si oricand fara un motiv in prealabil, in afara de faptul ca asa simtiti sa faceti, provine din aceasta lipsa de scop. Faceti “orice” pentru ca acesta umple golul prin furnizarea de stimulente, excitare, activitate si divertisment. Insa, acest mod de existenta cere foarte putin de la voi si ceea ce “nu va place”, nu “faceti” – nimic din acestea nu inseamna ceva pentru parcursul vietii voastre.

Si tocmai asta vreau sa spun. Atunci cand va casatoriti, actiunile voastre inseamna ceva si au un scop; ele inseamna ceva pentru atat de multe persoane care, in mod automat si in cele din urma, va fac importanti pentru ele. Poate ca asta pare o povara infricosatoare; poate ca protestele voastre in privinta “lipsei libertatii” au de-a face cu frica de obligatii si de responsabilitate. Ce este amuzant, este ca intotdeauna aceste eforturi care reprezinta cea mai mare frica si provocare, ne aduc in final, cele mai mari satisfactii

  • Pentru tine, casatoria reprezinta doar o simpla oprire din activitatile tale zilnice – oricum mai importante? Consideri petrecerea timpului cu sotia si familia ca pe o risipa a timpulul tau, care, de altfel, putea fi mai productiv (ai putea, pana la urma, sa schimbi uleiul de la Harley-ul tau nu-i asa?)? Este foarte trist atunci cand barbatii isi pretuiesc munca mai mult decat orice altceva in viata lor – fie ca e din cauza slabiciunilor, fricilor, arogantei si declansarii puterii.

Probabil ca acea parte din viata pe care o puteti controla prin amenintari este mult mai satisfacatoare decat sa stiti daca sotiei si copiilor vostri le pasa daca traiti sau muriti.

  • Relatia maritala iti pare a fi o “chestie pentru fete”, pe care o tolerezi ca sa ai la indemana sex in conditii de siguranta si fara sa te simti vinovat. “Vanatoarea” si seductia este un proces atat de riscant; nu este mai bine sa ai parte de sex acasa, ori de cate ori il vrei? In acest fel ai parte de eliberarea sexuala fara sa fie nevoie sa saracesti de resurse precum banii si timpul. Este atat de enervant, nu-i asa, atunci cand femeia ta vede in tine potentialul unei existente mult mai profunde decat o partida de sex pe fuga, dupa care pleci/plecati la munca.

Stiu ca exista o gluma masculina de referinta care spune ca ceea ce ii trebuie unei femei incordate ca sa-si revina in simtiri este un act sexual. Cred ca ar trebui sa devina, de asemenea, un lucru de la sine inteles, ca ceea ce are nevoie un tip incordat (i.e. pierdut spiritual si afectiv) este ca o femeie sa il mai vrea si dupa acel act sexual.

  • Acasa este un loc unde, daca iti faci aparitia cat de cat, nu esti beat, nu ai facut sex cu alta femeie pe drumul spre casa si iti lasi salariul pe mana sotiei, te simti ca si cum tot ceea ce era rezonabil de asteptat din partea ta a fost facut – si acum ar trebui sa fii lasat in pace; pana la urma, casa unui barbat nu ar trebui sa fie acel loc din lume unde el sa nu fie cicalit sau deranjat? Daca acest profil ti se potriveste, esti un tip deprimat. Esti un barbat care uraste viata si care lupta ca sa se asigure ca nu va gasi placere nicaieri cu scopul de a-ti mentine imaginea de victima. Esti un barbat trist, care refuza sa vada posibilitatile care aduc bucurie si fericire.

 

Daca oricare dintre aceste prototipuri de mai sus suna cunoscute pentru tine, atunci savarsesti ceea ce numim “actiuni prostesti ale sotului” si ratezi multe dintre exprientele placute, emotionante, care vor face diferenta dintre o viata doar traita si o viata pentru care merita sa traiesti. Stiu ca este mult mai dificil pentru barbati decat pentru femei sa apara slabi, speriati, cu nevoi de afectiune, ingrijorati, cu esecuri, inadecvati, confuzi, pierduti sau chiar tristi. Acestea nu sunt printre cele mai dorite experiente ale vietii – totusi, ele fac parte cu siguranta din conditia umana. Atunci cand femeile afiseaza una dintre aceste stari mentale “dificile”, barbatii (si alte femei) fac front comun ca sa o repare! Atunci cand li se intampla barbatilor, ei reactioneaza prin rezolvarea problemei in secret, combinand cu alte actiuni auto-distructive; recunoasterea nevoii si cautarea sprijinului nu sunt solutii tipic masculine la problemele perfect umane care provoaca intermitent pe toata lumea.

Din pacate, multe femei care protesteaza impotriva lipsei manifestarii emotionale si a lipsei discursului emotional din partea barbatilor, sunt primele care-i ataca atunci cand ei se “deschid”; asta se intampla pentru ca femeile, de obicei, nu vor ca barbatii lor sa fie sensibili in mod ostentativ in legatura cu propriile sentimente (din prea multa atitudine defensiva si prea multa presiune asupra femeilor cand trebuie sa se simta responsabile pentru barbatii lor suparati, precum si fantezia acestora de pierdere a masculinitatii ca tata/protector); sincer, femeile doresc ca barbatii lor sa fie in primul rand sensibili la sentimentele femeii si/sau vor doar sa auda sentimentele pozitive pline de respect la adresa lor!

Este, de asemenea, adevarat ca pana cand multi dintre voi ajungeti sa fiti onesti si sa va deschideti in legatura cu problemele voastre, deja ati creat o harababura in incercarile voastre de a le “repara” – prin actiuni menite sa va ascunda sentimentele si prin comportamentele respingatoare motivate de frustrare si auto-aparare (justificate sau nu) – incat a devenit foarte dificil pentru sotia voastra sa va dea ceea ce aveti nevoie si ce ar trebui sa primiti din ingrijirea voastra. Daca ati facut asta in mod obisnuit, nu dati vina pe ea!

Moralitatea este cea pe care o adaugam intr-un angajament si care face diferenta dintre o viata plina de comportamente care conduc la “auto-aparare” (iau aceste droguri, beau, ma duc la femei, la jocuri de noroc sau orice altceva, pentru ca… acum adaugati niste scuze) si comportamentele care conduc la o supravietuire sanatoasa, la rezolvarea problemelor si la dezvoltarea personala.

Ascultatorul meu Art a inteles asta intr-un final:

Am fost casatorit de 8 ori cu 5 femei diferite. Datorita tie, am inteles in cele din urma. Faptul ca ai fost atat de directa si la obiect mi-a atras atentia. Eu si sotia mea te-am ascultat la radio – am 60 de ani si sotia mea are 63. Aceasta este cea de-a patra casatorie a ei. Ideea peste care am sarit de fiecare data in toate celelalte mariaje anterioare a fost angajamentul. Intotdeauna faceam un angajament fata de femeie. Apoi, in momentele in care aveam pareri diferite, puteam sa renunt oricand. Prin intermediul programului tau am invatat ca exista o directie in care nu fusesem niciodata devotat. Era vorba despre devotamentul fata de casnicie.

Aceasta este o intelegere foarte profunda: in timp ce sentimentele tale pentru cealalta persoana pot fluctua in functie de dispozitie, angajamentul tau fata de juramintele casniciei trebuie sa depaseasca acel moment. Cand se intampla asa, te vei comporta mult mai iubitor si vei contribui mai mult la calitatea si dezvoltarea casniciei. De exemplu, aceasta inseamna ca, daca esti ofensat de unele neintelegeri sau iritat si decizi sa te razbuni (sa fiti chit, sa-i dai o lectie, sa experimenteze si ea aceeasi durere) sentimentul coplesitor de angajament fata de casnicie si fata de familie te va face sa treci peste situatiile dificile. Faptele tale vor urmari apoi intelegerea ta asupra a ceea ce este corect in contextul angajamentului contrar a ceea ce simti sa faci in contextul unei proaste dispozitii.

Unul dintre ascultatorii mei, divortat, in jur de 40 de ani, mi-a trimis rezultatele analizei sale de trei luni de zile in ceea ce priveste 10 Greseli de Top:

  1. Sa treci de la romantism la control, dupa nunta
  2. Sa asculti doar cu o singura ureche
  3. Sa vizionezi constant emisiuni sportive
  4. Sa uiti (da, sigur) zilele aniversare
  5. Sa critici obiceiurile personale (in special acel timp sacru petrecut in baie)
  6. Sa intrebi mereu “ce s-a intamplat”, cand deja stii ce s-a intamplat
  7. Prea multa munca si prea putina distractie
  8. Igiena personala neglijenta
  9. Sa iei totul de-a gata
  10. Sa nu vorbesti niciodata despre lucrurile importante

Dr. Laura – va multumesc ca ati fost pansamentul pentru inima mea franta. Este nevoie de timp ca sa-ti “cunosti femeia” si este nevoie de timp pentru maturizare ca sa apreciezi ca, in timp ce probabil ca nu vei putea intelege in totalitate sau anticipa mintea feminina sau comportamentele sale, calatoria este cea care merita facuta.

Desi casniciile in care siguranta fizica este o problema reprezinta o minoritate, in aproape toate casniciile exista acele momente in care siguranta emotionala este amenintata de critica, sarcasm, invinovatire si de suisuri si coborasuri. Cred ca voi, barbatii, tindeti sa va retrageti in “aparare” (ascundeti defectele, slabiciunile si vulnerabilitatile) si astfel folositi aceste mijloace dezgustatoare ca sa va imbunatatiti imaginea sau sentimentul vostru de putere. Dar, ascultati aici: in final, nu veti primi ceea ce aveti nevoie sau ce ati visat din casatoria voastra daca va injositi femeia prin mijloace primare care va fac sa va simtiti impliniti si puternici.

In plus, amenintarea cu parasirea ca tehnica “suprema de control” este la fel de neplacuta. Trebuie sa va descurcati cu furia si frustrarea in feluri in care sa nu dati impresia ca sotia voastra trebuie sa consimta ca altfel o abandonati. Poate ca veti reusi sa o reduceti la tacere cu aceasta tactica, dar nu o veti face niciodata sa va iubeasca.

Puteti sesiza conceptul de baza? Nu trebuie doar sa “mergeti la lucru si sa va castigati traiul”, sunteti responsabili si pentru voi insiva si nu ar trebui sa va asteptati sa fiti acceptati “asa cum sunteti” (Ce? V-a cumparat de la magazin?) atunci cand “asa cum sunteti” nu este in regula. De asemenea, intra in responsabilitatea voastra sa va vedeti sotia ca fiind la fel de importanta in univers pe cat sunteti si voi.

 

Cele 10 reguli despre faptele stupide comise intr-un mariaj scrise de ascultatorul meu Brent se aplica aici:

  1. In primul rand, uitam ce am facut ca sa obtinem fata… si de ce.
  2. Permitem mintii noastre sa fie “indulgenta” cu ceea ce numim ganduri/fantezii inofensive cu alte femei… doar primim – nu e nevoie sa oferim nimic.
  3. Ne punem in situatia de a satisface nevoile emotionale ale unei alte persoane decat sotia noastra in numele „faptului ca ne pasa”… ne simtim instantaneu ca niste eroi.
  4. Nu ne preocupam prea mult sa indeplinim nevoile sotiilor noastre.
  5. Ne facem mereu planuri de imbunatatire… incepand de maine.
  6. Nu ne supunem – nu ne bazam pe intuitia si pe discernamantul sotiei.
  7. Nu permitem celorlalti sa ne vada cum suntem in realitate.
  8. Uitam ca universul nu se invarte in jurul nostru si nu depinde de ceea ce se intampla sa dorim noi in orice moment.
  9. Avem standarde dublate, ridicole cand vine vorba de actiunile noastre vs. actiunile sotiei.
  10. Ultima si cea mai importanta, suntem convinsi ca avem inaluntrul nostru puterea inerenta de a controla, manipula si de a ne ghida vietile in concordanta cu propria vointa, in loc sa cedam directiei infailibile a Creatorului.

 

Dar care-i motivatia mea?

Multi dintre voi citesc aceasta carte cautand lista cu “ce sa fac”, in speranta ca este un manual de instructiuni simple si veti stii automat ce trebuie sa faceti ca sa va descotorositi de povara ei. Nu despre asta este vorba in carte si nu de asta aveti nevoie in viata voastra. “Sa faci” este mai putin important decat “sa faci cu atitudinea potrivita”. Fara atitudinea potrivita nu veti fi sinceri, consecventi sau profund miscati de relatia pe care o aveti cu sotia pe cat ati putea sa fiti – asa cum ar trebui sa fiti ca viata voastra sa merite.

Iata cateva exemple de “motivatie” si “atitudine potrivita”:

Am dorit sa va scriu si sa va povestesc despre punctul de cotitura din casnicia mea. Sunt unul dintre miile de barbati care au participat la evenimentul “Promise Keeper” (n.t. organizatie crestina non-profit). Oratorul a vorbit despre soti, care sa-si onoreze sotiile fiindu-le de folos. Ma simteam destul de ingamfat la acea afirmatie deoarece EU FAC destul de multe lucruri in jurul casei noastre: am grija de copii, gatesc, fac curat, spal rufe si asa mai departe. Dar, apoi, el a intrebat: “De ce faceti acele lucruri, pentru sotia si familia voastra?” si mi-am dat seama ca faceam toata acea munca dificila, acele lucruri utile pentru ca voiam ca sotia mea sa vada ca sunt un sot grozav… o partida buna… si nu din cauza dorintei de a-i arata cat de mult o iubesc si ca-i fac viata aglomerata mai usoara. De fapt, mi-am dat seama ca stateam la chiuveta si spalam vase – dar interiorul meu spumega de furie. Sunt sigur ca era vizibil pentru ca sotia mea isi tot cerea scuze pentru ceea ce faceam.

In acea dupa-amiaza m-am schimbat si am inceput sa rezolv “necesitatile” din jurul casei din motivele corecte – si intreaga mea perspectiva s-a schimbat. Este o bucurie sa imi ajut iubita sotie si copiii si mi se rupe inima ca exista atat de multi barbati care pierd multe lucruri din consolidarea casniciei si din oportunitatea modelarii copiilor pe care le furnizeaza spalatul vaselor si lucrurile murdare.

Vreau sa stii ca tu, ca barbat, poti schimba istoria lumii in mai bine atunci cand atitudinea ta in privinta familiei este pozitiva, cand comportamentul este altruist si iubitor. Cum? Prin mesajul pe care il transmiti copiilor: prin ceea ce ii spui fiicei sa pretinda de la barbatul ei, si prin ceea ce ii transmiti fiului despre cum sa fie barbat, sot si tata. Influenta asupra vietilor lor si automat asupra generatiilor va schimba lumea!

Iata dovada adusa de ascultatorului meu Keith:

Scriu aceasta ca raspuns la ceea ce a vorbit o ascultatoare al carei prieten credea ca ora lui de microbiologie era mai importanta decat operatia ei. I-ai spus ca exista baieti mai buni prin jur. Vreau sa iti spun despre eroul meu, exemplul meu in viata.

Chiar dupa ce m-am nascut in anul 1961, mama a fost diagnosticata cu artitra reumatoida. De atunci a suferit mai multe operatii, inclusiv inlocuirea totala a soldului, ambii genunchi, degete artificiale la mana stanga etc. Am crescut intr-o casa in care tatal meu gatea, facea curatenie, se ducea la lucru si o iubea pe mama din toata inima. Obisnuia sa-i spuna mamei: “Sa ducem copiii la culcare si sa ne imbratisam!”

Anul trecut, bunica din partea mamei incepuse sa devina senila si matusa mea a spus ca nu mai poate avea grija de ea. Tata si-a dat demisia de la munca la varsta de 62 de ani, si-a inchiriat casa, a construit o camera in plus in spatele casei bunicii si s-a mutat 128 de km ca sa aiba grija de ea. Bunica nu ii recunoaste nici pe tata nici pe mama. Tata si-a gasit alt loc de munca si acum lucreaza si are grija si de bunica si de mama.

Daca exista vreun barbat care sa cunoasca definitia cuvintelor iubire si angajament fata de casatorie – acela este tatal meu!

Cu aceasta lectie vie de viata, care credeti ca va fi stilul lui Keith in ceea ce priveste angajamentul sau afectiv in casnicie? Ma indoiesc ca tatal lui a facut ce a facut pentru ca a fost motivat constient de nevoia de a fi un exemplu bun pentru fiul sau. Nu, cred ca a facut pur si simplu ceea ce a simtit ca este corect pentru ca asta este ceea ce faci atunci cand iubesti si soarta iti cere mai mult de la acea iubire decat isi poate imagina sau anticipa cineva. Ma ingrijoreaza ideea ca multi dintre voi, citind despre tatal lui Keith ati putea sa simtiti doar o simpla parere de rau pentru el si pentru “intemnitarea” lui. Probabil veti exprima o compasiune rezonabila – sau poate va veti demonstra aprecierea limitata despre ceea ce aduce fericire in viata.

O mai mare satisfactie poate fi obtinuta din noblete, facand ceea ce putem mai bine in fata provocarilor vietii, avand compasiune pentru cei pe care ii iubim, si indeplinind cu dragoste obligatiile – decat din satisfactia oferita de gagica lipita de bratul vostru, cerand de la voi nimic mai mult decat bijuterii si cina in oras. Suna ca si cum as vorbi despre egoism? Ei bine, poate fi asa. Dar exista doua tipuri de egoism: cel bun si cel rau. Iata un exemplu de egoism bun:

Sunt casatorit de 31 de ani cu o doamna minunata si probabil sunt cel mai egoist barbat din lume. Spun egoism pentru ca tot ceea ce fac ma face sa ma simt bine si ma duc in directia pe care o doresc. Sa va dau niste exemple.
Imi scot sotia la masa de pranz si/sau cina pentru ca imi face o mare placere sa stau la masa alaturi de aceasta frumoasa doamna.
Ii deschid portiera masinii pentru ca imi face o mare placere sa o vad cum se strecoara inauntru. Este o priveliste minunata sa vad cum ies picioarele din masina si cum piciorul ei atinge pamantul. Ce val de dorinta!
Ii duc cafeaua de dimineata din cauza bucuriei si placerii de a o vedea cum isi deschide de dimineata frumosii ei ochi albastri.
Ii telefonez de la munca in fiecare zi datorita linistii pe care o simt atunci cand ii aud vocea la telefon.
O sarut si o tin in brate cand vin de la lucru pentru ca doar sentimentul bratelor ei in jurul meu imi lumineaza ziua.
Ei bine, vedeti ca tot ceea ce vreau este sa imi fac placere – credeti ca am vreo sansa sa ma insanatosesc sau nu? Se pare ca, cu cat raman casatorit cu aceasta doamna – cu atat devin mai egoist.

Aici vorbim despre un barbat deschis frumusetii pe care o aduce iubirea pentru femeia lui. Interpreteaza toate experientele petrecute cu ea ca fiind afectuoase, senzuale si pasnice. Interpretarile sunt date de atitudinea pe care o ai si de alegerile tale. Sentimentul sau de continua conexiune cu femeia lui nu provine din partea ei – ci din partea lui. Acesta este egoismul bun la nivelul sau cel mai elevat. Si, daca sunteti plictisiti – asta este, de asemenea, felul in care sunteti dispusi sa vedeti si sa experimentati lucrurile.


Nu lasati ca atitudinea negativa sa ucida lucrurile pozitive

Atitudinea este importanta mai ales din cauza focalizarii sale. Daca esti tipul de om care este doar usurat de…, sau in general neatent la…, sau nu apreciaza lucrurile pozitive, atunci probabil ca esti foarte centrat catre interpretarile negative. Daca ea spune sau face ceva ce nu iti place – incepe razboiul. Cand ea spune sau face ceva ce iti place sau ce vrei – asa se presupunea ca este normal sa fie? Ouch! Nu exista nici o sansa ca aceasta perspectiva sa te faca fericit, de vreme ce atitudinea negativa este o parte persistenta a vietii tale.

Nu, dragii mei, atitudinea pe care trebuie sa o aveti ca sa fiti fericiti este recunostinta. Fiti recunoscatori ca lucrurile pozitive sunt o binecuvantare, un dar, si o bucurie precum este si izolarea impotriva distrugerii cauzate de elementele negative. Si aduceti-va aminte – nu este vorba despre casatoria voastra, ci despre casatoaria noastra. Nici poverile si nici binecuvantarile nu sunt experimentate sau create de unul singur. Un anonim din orasul Pasadena a subliniat asta intr-un fax:

Sunt casatorit de 14 ani cu sotia mea si avem trei baieti dragalasi. O formula logica si usor de aplicat ne-a facut casatoria reusita:

  1. Increderea este foarte importanta pentru noi
  2. Fiecare respecta unicitatea si intelectul celuilalt
  3. Suntem sensibili si atenti la nevoile celuilalt
  4. Muncim in echipa la responsabilitatile casnice
  5. Discutam deschis problemele, si nu suntem intotdeauna de acord – dar ne mentinem mintea deschisa
  6. Muncim in echipa la cresterea copiilor
  7. Ne lasam constant mesaje romantice (jocuri romantice)

Impartasim totul: bani, excursii, idei, etc. Suna ideal? Avem problemele noastre, dar am lucrat intotdeauna la ele.

Vedeti ce atitudine are? Nu este vorba despre „MI-am indeplinit nevoile?”, sau „ce ai facut pentru MINE in ultimul timp?”. Intreaga sa atentie este spre echipa, uniunea maritala, acel NOI, nu doar spre MINE. Grija Anonimului se indreapta spre reciprocitate, nu numara doar minusurile si plusurile. Este concentrat in primul rand pe CE E DE FACUT; De vreme ce ea impartaseste acelasi scop, amandoi se simt reciproc iubiti.


Cand daruirea devine amenintatoare

Una dintre cele mai cunoscute forme de a darui este cadoul. Cand lucram in mediul privat, in timpul consilierii maritale o plangere tipica unei neveste era despre sotul sau care ori uita, refuza sau era un dezastru cand venea vorba de cadouri. Era putin probabil ca femeia sa fie o pacoste lacoma. Era mult mai tipic ca barbatul sa se fi simtit ori amenintat de „semnificatia” din spatele cadoului, ori era frustrat si pasiv-agresiv si o dezamagea pe ea – din razbunare pentru sentimentele pe care nu a avut niciodata curajul sa i le dezvaluie.

Iata o scrisoare de la ascultatoarea mea Sherrie despre un asemenea barbat:

Discutam cu prietenul meu despre rolul barbatilor si femeilor intr-o casnicie si i-am spus cat de important este pentru o femeie sa se simta importanta prin indeplinirea anumitor obligatii, prin primirea felicitarilor si cadourilor de la sotul ei, prin petrecerea timpului impreuna, sa i se puna ca este iubita etc. El mi-a spus ca femeia nu ar trebui sa aiba nevoie de aceste lucruri ca sa se simta importanta – este suficient sa stie ca sotul a facut un angajament fata de ea luand-o de nevasta si asta ar trebui sa-i comunice importanta ei.

El a recunoscut ca are dificultati in exprimarea iubirii in timp ce eu tind sa exagerez – desi stiu ca amandoi o experimentam intens si profund. Intrebarile mele sunt: 1# Cine are dreptate? 2# cum sa imi spun punctul de vedere fara sa fiu cicalitoare si cum sa incetez sa folosesc fraze precum „dar asta imi raneste sentimentele”?

Ceea ce este intotdeauna fascinant in aceste situatii neplacute este ca exact persoana care neaga nevoia celuilalt de siguranta si dragoste este cea care are cea mai mare nevoie de ea. Prin refuzul sau de a lua in considerare nevoia femeii lui de siguranta si afectiune, prietenul lui Sherrie refuza sa admita profunzimea nevoii sale disperate de siguranta si afectiune. Probabil crede ca nu este specific masculin; poate considera ca nevoia lui nu ar trebui exprimata pentru ca i-ar arata slabiciunea; probabil se simte jenat de ceea ce considera a fi dependenta emotionala excesiva si neajutorare; poate se teme ca daca isi admite nevoile emotionale, ele nu vor fi indeplinite (evitarea suferintei) sau ca va fi respins din cauza lor.

Indiferent de „poate”-urile voastre, acestea se pot transforma in cruzime, nu numai negand altora ceea ce este rezonabil intr-o relatie de iubire, dar si prin negarea faptului ca ceea ce cer este realizabil sau sanatos.


Ce facem cu problemele?

In timp ce este foarte important sa avem o atitudine recunoscatoare, cum ramane cu problemele care apar in orice casnicie si, in general, in timpul vietii? In primul rand, nu le ignorati din frica sau din confuzie. Nu pot sa va spun cat de multi barbati divortati au sunat in timpul programului meu de radio si insistau cu , „Am crezut ca totul era in ordine”. Le-am raspuns: „Daca insisti cu acest punct de vedere inutil iti vei pierde familia. Trebuie sa fii dispus sa privesti la ceea ce a fost gresit/rau/esuat si sa lucrezi impreuna cu sotia ta ca sa le rezolvati”.

Aparitia copilului

Vorbind de copii, este cunoscut fenomenul marital (precum si subiectul suferintei sexuale) in care sexul si romantismul devin adevarate provocari din momentul in care au aparut copiii. Dintr-o data, iubita ta sexy, draga ta, iubita ta fierbinte, se transforma in mama. Majoritatea timpului ei, enegia si atentia sunt indreptate catre mica creatura dependenta pe care o iubesti… uneori iti displace… si pe care o invidiezi in secret pentru locul special pe care-l are la pieptul ei.

George, un ascultator care a trecut prin momentul acesta chinuitor, a scris:

Am auzit in showul tau un apel de la un barbat care se simtea ignorat de catre sotia lui si se gandea sa aiba o aventura. Aveau doi copii mici si barbatul a admis ca sotia lui avea o gramada de treaba de facut. Am trecut prin ceea ce a trecut acel barbat si as dori sa-mi impartasesc experienta cu acel tanar necopt.
Am 40 de ani, am o casnicie fericita de 16 ani. Avem doi baieti adolescenti. Sarcina neplanificata a celui de-al doilea a facut ca diferenta de varsta intre cei doi sa fie doar 17 luni. Cand copiii nostri erau inca prescolari, si eu m-am simtit ignorat.Totusi, nu luasem in considerare o aventura, pentru ca nu aveam timpul si energia pentru una. In mintea mea mica, am gandit „ei bine, daca continua sa ma ignore, si eu o voi ignora la randul meu!”. Acest lucru nu a facut decat sa inrautateasca lucrurile. Pana cand am auzit un cantec la radio in care cantaretul implora barbatii sa gaseasca 100 de cai prin care sa arate sotiilor cat de mult le iubesc. „Daca vioara este ceea ce vrea, lasati-le sa cante” spune un vers. Cantaretul promisese o recompensa, „Diseara in bratele tale, ea va reflecta la faptul ca iti datoreaza cele mai dulci datorii”.
Astfel, mi-am petrecut luna urmatoare cautand lucruri pe care sa le fac pentru sotia mea. Am facut doar cateva lucruri evidente, precum florile pe care i le lasam pe perna. Cel mai adesea, am facut lucruri mici precum prepararea ceaiului ei favorit, am masat-o in talpa, m-am asigurat ca are ocazia de a iesi cu prietenele ei, am sporit sarcinile mele in treburile casnice, am incalzit asternutul inainte sa se urce in pat, am inchiriat filme romantice si ne-am alintat din plin.
Si nici macar o data nu m-am apropiat de ea din punct de vedere sexual. Dupa o luna… nu mai era nevoie. Ea a venit la mine! Si mi s-a parut ca, pana la urma era vorba de acelasi efort pe care trebuia sa-l depun in seducerea unei alte femei ca sa aiba o aventura cu mine. Si, nu aveam parte de vinovatie asociata sau de alte efecte neplacute ale unei aventuri.

Asta s-a intamplat acum mult timp si inca gasesc 100 de Cai, si nu am nici un fel de reclamatie la nici un capitol!

George a gasit o cale prin care sa aduca inapoi acel sentiment de iubire in relatia sa, dar asta este tot ce a invatat? Prea multi dintre barbati masoara fericirea in casnicia lor prin cantitatea de sex si atentia de care au parte; sexul si atentia sunt o parte integranta a procesului, dar ele nu sunt de fapt fundatia nevoilor voastre reale si asteptarilor pe care ar trebui sa le aveti. Daca nu sunteti constienti si nu intelegeti aceasta realitate, atunci cand mariajul vostru trece printr-o criza, el se va incheia.

Mark, un ascultator, mi-a scris despre „criza” sa in casnicie:

Sotia mea si cu mine ne-am confruntat cu o criza in ceea ce priveste „sentimentele” noastre. „Focul” parea sa se estompeze, si devenisem prea dependent de acest gen de sentimente. In cateva luni am depus cererea de divort sub greutatea lacrimilor pentru ca simteam ca eram „casatorit cu cea mai buna prietena a mea si nu cu iubita mea”. Fiecare dintre noi inca simtea un respect profund si de admiratie pentru celalalt, insa „acele sentimente calde si confuze” disparusera.

Nu eram intr-un moment potrivit ca sa ne separam din punct de vedere financiar, asa ca in luna octombrie a acelui an am inceput anumite formalitati pentru separare. Sotia mea a decis ca divortul nu reprezinta un raspuns si a stabilit planul de a reaprinde acele „sentimente”. Curand, am inceput sa primesc scrisori catre Mos Craciun (Dr. Laura, lacrimile imi umplu ochii in timp ce scriu aceasta scrisoare). Ea ii spunea Mosului cat de mult isi dorea sotul inapoi de Craciun. Primeam scrisoare dupa scrisoare in cutia mea postala; fiecare din ele ma indeparta si mai mult din cauza incapatanarii in spatele careia ma ascundeam (nimeni nu vrea sa recunoasca ca a gresit)

Spre finalul lunii Noiembrie mi-am dat seama de prostia mea (prostia ca percepeam prietenia dintr-o casnicie ca pe o problema, prostia ca masuram relatia prin dependenta fata de pasiune). De Craciun m-am intors la ea cu o funda mare rosie pe frunte si i-am spus, „Vei primi ceea ce iti doresti de Craciun”. Ne-au curs lacrimile in timp ce ne imbratisam.

Am invatat acest lucru din acea experienta bogata. Iubirea si romantismul nu sunt doar niste sentimente. Ele sunt actiuni care cuprind si creeaza sentimentele. Iubirea inseamna sa fii in slujba cuiva, nu in a ta. O casnicie solida este cladita pe respectarea caracterului celuilalt, nu pe „fluturii afectuosi”. Fluturii vor fi acolo, dar nu sunt o fundatie, sunt o recompensa pentru faptul ca te-ai bazat pe adevarata fundatie: faptele de iubire, onorarea respectului, si constientizarea faptului ca o relatie solida necesita efort, sensibilitate si permisiunea de a gresi.

Ne celebram cea de-a 7-a aniversare in acest week-end. Nici unul din noi nu poate intelege viata fara celalalt. Avem o relatie incantatoare care ne bucura zilnic inimile. Suntem cei mai buni prieteni – si mai mult decat atat.


Casatoria vazuta ca pe un legamant religios

Comentariul lui Michael Medved (autor, comentator, gazda unei emisiuni radio, critic de film in SUA) din Washington Times (9/6/96) spunea ca exista un scop in existenta noastra muritoare, si ca invatam foarte multe din ea prin intermediul casatoriei si familiei. Dl. Medved scrie, “Daca singurul scop al unei casnicii este ca cei doi sa se faca reciproc fericiti, atunci casatoria este sortita esecului. Inainte de toate, nimeni nu-i poate oferi celuilalt ca dar fericirea, si nici un cuplu nu poate experimenta la nesfarsit si neintrerupt fericirea. Daca, pe de alta parte, doua persoane sunt dedicate scopurilor comune dincolo de propria placere, au o sansa mult mai mare sa stabileasca o relatie de durata – ca dovada rata divorturilor extrem de scazuta in cazul cuplurilor care impartasesc aceeasi credinta religioasa. Chiar si cele mai fericite, romantice cupluri experimenteaza momente de neintelegeri si tensiune, si in acele momente dificile, ajuta foarte mult sa stii ca uniunea ta are o semnificatie dincolo de peretii casei tale”.

Ma tem ca evolutia culturala din ultimii treizeci sau patruzeci de ani – cu impactul sau combinat prin focalizarea aproape absoluta pe “mine”, denigrarea credintei religioase si a datinilor, respingerea valorilor universale, diminuarea importantei si valorii familiei in directia individualitatii si societatii, permisivitatea in crestere a drogurilor, a sexului si lipsa de politete, si promovarea personalitatii si implinirii proprii in centrul constiintei noastre – jefuieste atat barbatii cat si femeile (si desigur, pe copiii nostri) de ceea ce este special, afectuos, minunat, semnificativ si, in ultima instanta, satisfacator pentru ca se bazeaza pe o intelegere a scopului dincolo de satisfacerea imediata si personala.

Atunci cand intr-adevar crezi ca exista o semnificatie in spatele faptelor tale dincolo de realitatea imediata, apar angajamentul si o bucurie care nu sunt usor de explicat pana cand nu „ai fost acolo, si ai facut asta”. Aceasta este, intr-o masura destul de mare, ceea ce religia ne reaminteste si de care ne asigura.

Un ascultator, Michael, a scris urmatoarea scrisoare amuzanta care va incheia acest capitol, pentru ca scrie intr-o maniera spirituala despre refuzul de a fi autorul actiunilor stupide pe care le fac sotii:

Prietenii nostri ne complimenteaza constant pe sotia mea si pe mine ca avem o casnicie minunata si se intreaba cum facem asta dupa 13 ani de casatorie. Ei bine, Dr. Laura, ei nu prea stiu ca in interiorul casei noastre exista de fapt o competitie acerba! Nu conteaza cat de mult se straduieste fiecare din noi, nu putem face fata atunci cand trebuie sa ne “indeplinim nevoile”.

Eu impaturesc un cos de rufe pentru ea pentru ca nu se mai poate uita la inca o pereche de lenjerie de corp dupa o zi intreaga de spalat rufe, asa ca mi-o ia inainte si tunde gazonul in timp ce eu ma uit la un meci de baschet la Tv. Ei bine – nu am putut sa nu raspund la aceasta provocare, asa ca, atunci cand a primit o marire de salariu la munca i-am cumparat o felicitare si un buchet de flori ca sa-i spun ce mandru eram de ea. Ei bine, fiind un competitor feroce, cand am ramas cateva saptamani fara slujba, venea acasa si imi spunea ce frumos am intretinut casa si ma mangaia si ma tinea in brate si imi spunea ce minunat eram.

Ei bine, nu am putut sa nu raspund la provocare, asa ca am decis ca intr-o noapte sa fie noaptea fanteziilor ei in pat; atentia era doar pentru placerea ei proprie si atat. Ei bine, in dimineata urmatoare m-am trezit cu amintirile uneia dintre cele mai senzuale satisfactii din viata mea! La naiba! Iar mi-o luase inainte.

Mi-e teama ca aceasta competitie va continua multi, multi ani inainte, si nici unul dintre noi nu pare dispus sa-i puna capat. Dr. Laura, nu stiu daca ar trebui sa le spun prietenilor nostri despre secretul nostru intunecat.

Shhhhh, Michael, secretul tau este in siguranta cu noi.

 

Fragmente traduse si adaptate dupa Ten Stupid Things Men Do to Mess Up Their Lives – Laura Schlessinger

astratex.ro

Lasa un comentariu