Cresterea copiilor intr-o lume negativa



avon.ro

Cresterea copiilor intr-o lume negativaAutorul cartii „Putem creste copii buni intr-o lume negativa”, Zig Ziglar, vine in intampinarea parintilor care se confrunta cu influente exterioare nocive care pot afecta copiii pe termen lung. Cum reusim sa crestem copii valorosi, sanatosi si eficienti intr-o societate care a deformat aceste valori?

El ofera cateva repere pentru cei care doresc sa isi formeze copii morali si cu o gandire predominant pozitiva. Pana si o prajitura perfecta si delicioasa are nevoie de cateva ingrediente pe care le amestecam in proportiile necesare, o coacem exact cat este necesar si iese o prajitura gustoasa. La fel, in educarea copiilor exista anumite ingrediente esentiale lucrate cu grija si rabdare. Depunem efort si suntem obositi dupa ce am muncit ca acea prajitura sa fie extraordinara, fapt similar cu oboseala resimtita dupa lecturarea unor carti in domeniu pentru a fi informati cu privire la o educatie cat mai buna pentru copiii nostri. Practica oboseste, dar, in ambele privinte, ofera satisfactii.

Majoritatea parintilor pornesc de la urmatoarele ganduri: „este greu sa cresti un copil”; „nu mai ai timp pentru tine” si alte variatiuni pe aceasta tema. Parca nici nu au inceput bine aceasta calatorie, ca si-au si batut singuri cuie in talpi in scopul de a nu avea o viata dinamica si plina de invataminte alaturi de copiii lor. Situatia dificila nu dispare chiar daca ne mai impovaram si noi cu gandurile „ NU pot”, „NU exista solutie”; „NU-l mai suport! (pe copil)”. Ei si-au pregatit terenul pentru a fi nefericiti si nemultumiti, iar copiii cresc cu frica si cu sentimentul ca ei sunt sursa nefericirii parintilor.

Cu cat vom gandi mai negativ, cu atat nu ne mai putem relaxa, iar creierul nostru nu mai are libertatea de a gasi solutii la probleme. Rareori descoperim parinti care afirma pe un ton vesel si intr-o maniera pozitiva, de ex, „este nastrusnic, dar o scoatem noi la capat”; „este normal sa fie energic, este doar un copil”, s.a.m.d.

 

O LUME NEGATIVA:

1. Dialogul cu sine in termeni negativi.

”Cand exista informatii pozitive, obtinem rezultate pozitive; cand exista informatii negative, obtinem un rezultat negativ”.

  • De exemplu, parintele ii spune copilului sau „Ai grija pe unde mergi, sa nu te calce masina”.
  • O persoana plinuta/obeza isi spune in timp ce ia masa „Se depune pe mine tot ce mananc!”
  • De fiecare data cand o persoana esueaza intr-un proiect sau la sportul preferat, ea zice „Stiam eu ca asa se va intampla!” (daca stiai, ce mai cautai acolo?)
  • Daca o persoana sta seara pana tarziu isi spune „Doamne, ce obosit o sa fiu maine!” sau cand vine vorba despre ceva greu de realizat spunem „Nu pot sa fac una ca asta”.

Deci, multa negativitate in gandire. Atat de multa incat nici nu ne mai dam seama cand o folosim. Si toate aceste afirmatii genereaza efecte nedorite. Chiar daca ele sunt nedorite, noi le folosim in continuare, deoarece ne-au intrat in obisnuinta.

2. Muzicaavon.ro

Muzica, versurile si melodiile sunt o mare problema pentru familiile din ziua de astazi. Muzica rock este cantata de pusti intr-un anumit ritm de zeci de ori, invatand pe de rost versurile melodiilor. Cuvintele creeaza imagini, pe care apoi mintea este pusa sa le completeze si de aceea este foarte usor sa se ajunga la sinucidere, consum de droguri, violenta, promiscuitate etc.

Ce idei li se sugereaza tinerilor?

Autorul ofera urmatorul exemplu: „un grup rock are o melodie in care se spune ca iadul ar fi locul ideal pentru petreceri; trebuie sa ajungi acolo pentru ca oricum toti prietenii tai vor fi acolo. Alte melodii batjocoresc crestinismul si uneori il blesteama pe Dumnezeu”. O alta formatie il incurajeaza pe tanar sa isi ignore parintii si sa nu-i pese de autoritati, sa-si „faca de cap”.

In America, se pare ca muzica western si country este la fel de nociva pentru ca adesea contine versuri cu tenta pornografica.

Pe de alta parte, muzica buna, armonioasa, sporeste creativitatea si ii ajuta pe tineri sa se desavarseasca. Pentru a combate acest fenomen din melodiile imorale, parintii ar trebui sa puna la dispozitia copiilor muzica buna inca din copilarie.

3. Televizorul – distrugatorul de valori

„Multe familii ar dori sa scoata televizorul din casele lor, dar faptul ca sunt dependenti de el si teama de a nu se face de ras si de a nu-i pune intr-o situatie proasta pe copii prin faptul ca nu au televizor ii impiedica sa treaca la fapte”.

Asociatia Psihologilor Americani (APA) a luat pozitie pentru prima data in 1985 impotriva pericolelor potentiale ale violentei la televizor, ajungand la concluzia ca exista o legatura intre mutilarea din emisiunile pentru copii si comportamentul agresiv al copiilor.

Autorul continua: „prin intermediul televizorului putem (am putut) fi convinsi sa credem niste lucruri incredibile. Multe dintre programele TV cele mai vizionate ne-au convins ca relatiile sexuale premaritale sau extraconjugale sunt perfect acceptabile, cu conditia sa fie „niste relatii semnificative sentimental”. Saptezeci si patru la suta dintre relatiile sexuale de la televizor sunt intre oameni necasatoriti. Deci, asta ne invata ca sexul in afara casatoriei nu numai ca este acceptat, dar este si palpitant si <<frumos>>. Acesta este mesajul pe care-l primesc copiii nostri”.

In filme, alcoolul este prezentat ca un mod de viata. Vedem la cateva minute cum cineva ofera de baut altei persoane. Seara, acasa, parintele se relaxeaza in fiecare zi, dupa o zi de munca, cu un pahar sau doua de vin. Mai mult decat atat, daca vrei sa te distrezi este imperativ sa bei. Se asociaza distractia cu bautura. Daca avem o decizie greu de luat, trebuie neaparat sa bem ceva, daca vrem sa ne calmam nervii, putem de asemenea sa o facem cu un paharel. Ne mai miram ca alcoolul devine o problema in randul adolescentilor?

„Principalul pericol al ecranului de televizor consta nu atat in comportamentul pe care il induce, cat in comportamentul pe care il impiedica sa se dezvolte”. Cu cat privim mai mult acel ecran, cu atat  mai putin investim timp in noi, intr-o activitate, intr-o interactiune cu persoanele importante.

Efectele emisiilor TV:

  • Blocheaza procesul de dezvoltare al copilului transformandu-l intr-un spectator pasiv atat in gandire cat si din punct de vedere afectiv.
  • Valorile devin confuze si se modifica bizar. Iata marturia unui copil de 9 ani: „prefer sa ma uit la televizor decat sa ma joc afara, c’acolo e foarte plicticos. Mereu acelasi locuri de joaca, leagane, tobogane…”
  • Atunci cand copiii se uita la teleizor nu mai au nevoie sa gandeasca. Preiau de la televizor.

Care ar fi rezultatul in cazul in care copiii nu s-ar mai uita la televizor timp de minim 2 saptamani?

Autorul spune ca vor fi atat de „diferiti” de felul in care ii stiam pentru ca vor fi comunicativi, fericiti, afectuosi, destinsi, entuziasmati.

O solutie in aceasta privinta s-a gasit sub forma unui compromis: parintii studiaza impreuna cu odraslele lor programul tv saptamanal si fac o lista cu emisiunile pe care doreste fiecare copil sa le urmareasca. Se stabilesc orele la care se difuzeaza emisiunile, apoi copilul alege ce emisiune sa vada. Copilul invata sa fie selectiv in ceea ce vizioneaza si sa-si asume raspunderea, dar si sa se lipseasca de anumite lucruri pentru ca vor exista emisiuni la care ar fi vrut sa se uite, dar mai putin ca in cazul altora.

Ca parinti, putem alege mare parte din informatiile pe care le furnizam copiilor. Cand informatia e pozitiva, obtinem un rezultat pozitiv.

4. Drogurile

„Peste 95% dintre fumatorii de marijuana au inceput cu tutunul ca primul lor drog (trebuie sa stii cum sa inhalezi fumul de marijuana si fumatul tigarilor te invata cum sa faci asta)”

Nu mai discutam despre potentialul distructiv al drogurilor de care toata lumea este constienta, cel putin la nivel teoretic. Aceasta nu inseamna ca tot cei care fumeaza tigari vor sfarsi cu heroina sau cocaina, ci ca cei care se drogheaza cu heroina si cocaina au inceput cu tigari. (Forrest Tennant, specialist in problematica dependentei de droguri).

Alte statistici negative sunt legate de nasterile din flori sau avorturile in randul adolescentelor, cazuri de copii chinuiti si molestati de catre parinti, copii care fug de acasa, un alt numar mare de copii care incearca sa se sinucida sau care consuma droguri. Alte exemple: jafurile, bataia in scoli, absenteismul scolar, consumul de alcool, vandalismul.

„Pentru a creste copii buni trebuie sa intelegem ca exista lucruri pe care nu le putem face in locul copiilor nostri. Chiar daca incercam sa-i aparam de orice rau, nu-i putem scapa de influenta negativa a lumii. Nu se poate sa ne doara pe noi atunci cand ei isi scrantesc o glezna, isi fractureaza un deget, se taie, sunt bolnavi sau orice altceva li s-ar intampla dintre miile de lucruri care li se intampla copiilor nostri. Nu putem sa dam examene in locul lor si nici nu putem sa mergem sa solictiam o slujba atunci cand sunt gata sa intre si ei pe piata muncii. […]

Daca, intr-adevar am fi putut sa preluam noi „durerea” copiilor ar insemna ca multi dintre noi am fi avut prea mult de suferit pe masura ce copiii ar creste. Singura problema ar fi fost ca, de fapt, acesti copii nu ar mai fi crescut niciodata si ar fi ramas copii pentru totdeauna. Atunci cand copiii se izbesc de dificultati si ii doare, trebuie sa-i facem sa stie ca ii intelegem, ca le suntem aproape, ca ii iubim si ii sprijinim. Parintii care in majoritatea situatiilor simpatizeaza imediat cu problemele copiilor lor vor creste niste rasfatati, pentru ca vor fi intotdeauna dispusi sa-si asume totul in locul lor. Mai mult, vor ceda si vor da copiilor tot ce isi doresc.

Simpatia inseamna pur si simplu ca simti exact ce simte si cealalta persoana. Empatia inseamna ca intelegi ce simte persoana respectiva, fara sa simti acelasi lucru. Nesimtind acelasi lucru, poti sa te distantezi de problema si sa oferi o solutie obiectiva. […] Trebuie sa fiti in stare sa va distantati de problemele si obstacolele respective si sa cautati solutii pe care sa le oferiti copiilor dvs.”

 

Noi, parintii suntem constienti de problemele care apar in viata. Dar in viata nu exista doar probleme. Autorul ne vorbeste despre doua principii de educare a copiilor valorosi:

1. Felul in care gandim este felul in care actionam

Suntem cine suntem si unde suntem din cauza a ceea ce gandim. Daca nu ne convine cine/unde suntem putem modifica schimband ceea ce ne trece prin gand. Gandurile afecteaza in mod direct faptele.

2. Daca vom fi mai duri cu noi insine, viata va fi mai simpla

Aici, duritatea nu se refera la violenta sau la un comportament agresiv, ci la hotararea de a actiona intr-un anume fel, astfel incat, la finalul etapelor, viata sa fie cat mai lina pentru noi. Duritatea implica aici metode de disciplina, in educarea si antrenarea potentialului, respectarea principiilor si prioritatilor fara sa ne abatem de la ele. Inseamna munca, efort, munca. Duritatea cu tine insuti inseamna si sa nu te complaci intr-o lene fizica si mentala.

Pentru ca „Viata nu e simpla – ba, e chiar dura, dura, foarte dura”. Daca intrebam un parinte „Ce anume iti doresti in viata pentru copilul tau?” probabil ca fiecare parinte ar raspunde „copiilor mei le doresc sa se realizeze in viata”.

Iar pentru acest lucru, este nevoie ca fiecare – parinte si copil – sa invete ce este disciplina. Lipsa ei este sinonima cu dezastrul. Atunci cand copilul nu este pregatit pentru lumea ostila din exterior, el va descoperi rapid ca i se impune o alta disciplina decat aceea care i-a fost insuflata de niste parinti iubitori. Ei trebuie sa fie pregatiti sa faca fata momentelor dure ale vietii, avand grija ca informatiile furnizate zilnic sa fie canalizate spre gandirea lor astfel incat sa produca un efect puternic si stimulator.

 

 

Exercitiu practic:

  • Da cateva exemple de conversatii negative pe care le-ai avut cu copiii tai, apoi transforma-le in unele pozitive.
  • Ce parere ai despre monologurile negative pe care obisnuiesti sa le ai frecvent?
  • Esti de acord cu faptul ca TU poti rasturna o situatie negativa la nivelul unei familii? Daca da, prin ce faze ar trebui sa treaca familia ta ca sa ajunga aici?

 

avon.ro

Lasa un comentariu