Cresterea copiilor in spiritul valorilor



nichiduta.ro


cresterea copiilor in spiritul valorilor1Pregatirea pentru existenta

Inainte de a purcede la drum in cresterea copiilor nostri, trebuie sa stim ce calitati duc spre succes. Daca avem o relatie stabila si plina de dragoste, aceasta ne poate sustine sa fim mai eficienti si productivi in munca. Daca nu suntem multumiti din punct de vedere profesional, cu siguranta aceste nemultumiri vor actiona asupra climatului familial, iscand conflicte.

Dar, daca reusim sa fim cei mai buni in meseria noastra si copilul nostru vine la noi si ne spune ca ar fi vrut sa petrecem mai mult timp cu el in perioada copilariei, ce ar insemna acest lucru pentru noi?

In urma unor numeroase sondaje realizate in intreaga lume, calitatile, caracteristicile pentru reusita in viata indiferent de varsta, sex sau ocupatie s-au dovedit a fi similare (Zig Ziglar, 2000). Indiferent de localizarea geografica a respondentilor, raspunsurile au fost remarcabil de asemanatoare. Astfel, un om multumit pe plan profesional este:

 

  • Atent
  • Bun ascultator
  • De caracter
  • Cinstit
  • Cu o atitudine mentala pozitiva
  • Cu imaginatie si multe cunostinte
  • Cu o buna parere despre sine (intemeiata)
  • Inteligent
  • Iubitor
  • Cu personalitate
  • Cu simtul umorului
  • Energic
  • Integru
  • De incredere
  • Perseverent
  • Responsabil
  • Prietenos
  • Loial
  • Organizat
  • Muncitor

 

Talent sau atitudine dobandita?

Indiferent de zona geografica in care ne aflam, noi putem invata aceste abilitati. Le putem dezvolta si exersa, chiar daca nu suntem nascuti, de exemplu cu o imaginatie iesita din comun. Acel 0.2 % il putem dezvolta atat cat putem. S-a constatat ca foarte putini oameni urmeaza cursuri care sa-i sprijine in dezvoltarea acestor trasaturi care ii caracterizeaza pe oamenii ce reusesc in viata.

Fiecare parinte doreste pentru copilul sau tot ceea ce este mai bun: o viata fara dificultati financiare, o viata personala fructoasa. Dar, care sunt bazele care sa conduca la astfel de impliniri?

Inainte de a le cere copiilor „reusite”, este necesar sa observam cate din trasaturile de mai sus si le-a insusit chiar el, parintele. Daca dorim sa dezvoltam aceste trasaturi in copii nostri, este clar ca nu le putem cere ceea ce noi insine nu facem. Si, daca nu cunoastem capacitatile si valoarea copiilor nostri, nu vom reusi sa ne bucuram ca-i ajutam sa se dezvolte si sa-si realizeze potentialul.libris.ro

Intr-o lume negativa, ca parinti, trebuie sa identificam calitatile necesare reusitei si sa ne convingem copiii ca pot reusi prin ei insisi, aratandu-le cum sa-si stabileasca prioritatile in viata. De obicei, parintii stiu ca invatatura este primul pas catre o potentiala cariera si unii din ei vor cicali de mic copilul sa invete si sa citeasca cat mai mult. Insa, nu uitati, o metoda negativa va naste efecte negative. Daca ar incerca sa explice copilului de ce este necesara invatatura si sa le insufle curiozitatea, altul ar fi efectul. Ei stiu ca: „copilul TREBUIE sa invete” si atat. Cum? Sa se descurce. Aceasta este abordarea negativa din care ambele parti se aleg cu frustrari, nemultumiri si conflicte.

 

FUNDAMENTUL SUCCESULUI: 

Puterea exemplului

O fundatie solida presupune o baza morala solida. Daca parintele doreste ca fiul sau sa fie cinstit sau sincer si el trebuie sa dea dovada de aceleasi atribute.

De exemplu, cand parintii vor sa li se spuna mereu adevarul cand pun o intrebare copiilor, dar suna telefonul si striga copilului spunand: „Eu nu sunt acasa”, mesajul este limpede. Copiii sunt invatati sa minta pentru parinti, dar vor invata si sa-i minta pe parinti.

Un alt exemplu pe care il dau parintii este atunci cand tin predici despre respectarea legii, dar cumpara un detector de radare. Care este mesajul transmis? Daca incalci legea, ai grija sa nu fii prins. Sau, copilul este instruit sa fie un bun cetatean, dar parintele nu plateste impozitul pe venit. Mesajul? „Poti sa fii incorect cand vine vorba de taxe, pentru ca oricum Guvernul risipeste banii”. Chiar daca ar fi adevarat, parintii isi invata totusi copiii sa fie necinstiti. Daca onestitatea este folosita selectiv, atunci ea se transforma in necinste.

 

Increderea

V-ati intrebat vreodata care este diferenta dintre un vanzator de top si unul de valoare medie? Se crede ca aceasta consta in abilitatea oratorica si puterea de convingere si manipulare. Dar oamenii nu mai pot fi asa usor amagiti. Diferenta intre cele doua grupe este data de procentul de incredere. Clientii aveau incredere in ei: oamenii de incredere vand produse de incredere.

Similar, eficienta parintilor se bazeaza si ea pe incredere. Copiii observa daca ceea ce ii invata parintii este in concordanta cu viata acestora. Daca este, ei vor avea incredere si vor reactiona pozitiv la sfaturile lor. Nici un copil nu va asculta de parintele care transmite mesajul „nu face ce fac eu, ci cum spun eu”.

 

Raspunderea

In general, auzim tot felul de discursuri legate de rolurile pe care ar trebui ca fiecare sa le indeplineasca intr-o familie. Abordarea gen „esti femeie, tu trebuie sa faci aia sau ailalta” sau „barbatul face doar asta…”, este gresita.

Aceasta abordare limiteaza dezvoltarea personala prin stoparea din pripa a oricarei tentative de a invata ceva nou care nu este neaparat specific persoanei respective. Pentru fiecare dintre noi, indiferent de sex, este bine sa stim sa facem de „toate”, poate conform expresiei „cate putin din toate”. Daca nu exista curiozitatea macar de a afla cate ceva despre…, de a invata, de a vedea lucruri pe care nu le putem face, ne plafonam, ne ingradim singuri posibilitatile de invatare si de dezvoltare a proceselor cognitive, a capacitatii de concentrare, de intelegere superioara a lucrurilor. Se vorbeste destul de des despre dezvoltarea creativitatii, dar aceasta nu poate exista fara o paleta de cunostinte din domenii complementare sau chiar opuse, care sa dea nastere unor solutii care mai de care mai indraznete.

Astfel, intr-o familie vor exista mereu conflicte din cauza acestei abordari „de rol”. Fata nu este invatata chestii tehnice marunte, pentru ca se considera ca „nu este treaba ei”. Baiatul nu este invatat sa faca ordine dupa el, in bucatarie sau sa duca rufele la spalat etc, pentru ca „nu este treaba lui de barbat” s.a.m.d.

Care va fi rezultatul pe termen lung daca astfel de persoane formeaza o pereche avand mentalitatea „fiecare cu treaba lui”, fara sa acorde nici o sustinere sau un ajutor minimal care sa il sprijine pe celalalt intr-o activitate? Cumva singuratatea in doi? El nu o va mai auzi pe ea cand ii spune despre interesele, greutatile si preocuparile ei, pentru ca nu il va interesa. Asa a fost invatat. Si vice-versa.

Prin urmare, deprinderea valorilor morale si a raspunderii consta in aplicarea lor zilnica acasa. „Mii de lucruri trebuie facute zilnic. In multe case din pacate, exista discutii arbitrare, prin care se decreteaza ca <<asta nu e treaba mea>>”.

Iata o povestioara care rezuma aceasta situatie si care se aplica aproape tuturor familiilor, scrisa de autorul american Zig Ziglar: „Este vorba despre patru persoane care se numesc: Toata Lumea, Cineva, Oricine, Nimeni. E ceva important de facut si Toata Lumea crede ca e treaba lui Cineva. Oricine ar fi putut sa o faca, dar Nimeni n-a facut-o. Cineva s-a suparat din cauza ca Toata Lumea trebuia s-o faca. Toata Lumea credea ca Oricine putea s-o faca si ca o va face Cineva. Dar Nimeni nu si-a dat seama ca Toata Lumea credea ca o va face Cineva. In final, Toata Lumea a dat vina pe Cineva atunci cand Nimeni n-a facut ceea ce Oricine ar fi putut sa faca”.

Este bine cand in casa e curat si ordine nu o „curatenie de spital”, extremele nu sunt niciodata benefice. Cum mediul familial ii afecteaza pe toti care locuiesc in acea casa, anumite raspunderi trebuie definite. Nu unul trebuie sa faca, ci toti. De exemplu, daca o hartie este pe jos, nu este de datoria cuiva anume sa o ridice; daca un pahar este lasat aiurea pe o masa, nu este de datoria cuiva sa il duca la bucatarie – toti ar trebui sa-si asume raspunderea. Primul care o vede ar trebui sa o ridice, pentru ca toti din casa au de castigat cand oricine face acest pas extrem de simplu.

Caminul este locul unde se toarna fundatia inaltelor valori morale si ceea ce se cultiva acolo, atitudini, valori, comportamente nu se schimba prea mult. Obiceiurile de munca, raspunderea si spiritul de echipa invatate acasa se reflecta in raspunderea personala pe care ne-o asumam mai tarziu.

 

Caracterul si integritatea

J.P. Morgan: „Una dintre cele mai importante lectii pe care mi le-a oferit experienta este ca intreaga reusita depinde mult mai mult de caracter decat de inteligenta sau de avere”. Persoanele remarcabile si care au reusit sa ocupe o functie importanta vor cauta sa se asocieze sau sa lucreze cu oameni de caracter, persoane integre. Intr-o afacere sau in demararea unui proiect, persoanele cautate vor fi cele care dau dovada de seriozitate, punctualitate, corectitudine; intr-un cuvant, caracter.

 

 Reputatia numelui

Trebuie sa ne invatam copilul ca numele pe care il poarta este sinonim cu cine este, ce este si ce reprezinta. Atunci cand copilul isi da cuvantul sau semneaza o hartie, acea hartie devine foarte importanta.

Aceasta invatatura isi lasa amprenta pe imaginea sociala si in afaceri. In functie de cum ne purtam cu altii, fie imbunatatim, fie murdarim aceasta imagine.


Descoperiti binele si aplaudati-l

Parintii pot forma copii buni si cu trasaturi de personalitate care sa ii sprijine sa se descurce in viata, daca se folosesc de gandirea constructiva. In loc sa cautam slabiciunile, neajunsurile si sa incepem sa-i invinovatim pentru ele, sa cautam binele, nu raul. Sa cautam aspecte pozitive ale vietii si sa gandim fiecare eveniment al vietii ca pe o sansa de a privi situatia din alt punct de vedere.

Milioane de parinti isi iubesc copilul, dar nu ii arata. Din iubire incurajam copilul sa depaseasca un obstacol, din iubire il sprijinim sa invete si sa creasca, din iubire il aplaudam atunci cand a reusit ceva, dar tot din iubire il incurajam atunci cand nu reuseste. Ar putea duce astfel de lucruri la cresterea orgoliului odraslei? Pentru ca multi parinti se tem ca, daca arata copilului ca il iubesc, acesta va ajunge un rasfatat. Nu iubirea duce la rasfat, ci lipsa de discernamant a parintelui care nu face diferenta intre iubire si satisfacerea capriciilor copilului.

Incurajarea, sustinerea inseamna mai mult decat un batut pe umar; inseamna acea cantitate de informatii pozitive furnizate de parinti. Cand fac un lucru bun, copiii trebuie sa ne auda cat de mult apreciem acest lucru; de exemplu, sa nu mai luam de-a gata gesturi simple precum acela in care copilul aduce paharul cu apa cerut de mama, iar aceasta nu catadicseste sa-i multumeasca. Incurajarea si lauda trebuie sa fie la obiect, iar ca sa incurajam eficient, trebuie sa <<avem ochi de vazut si urechi de auzit>>.

Copiii crescuti in spirit de lauda, de intelegere si acceptare sunt mai fericiti, mai eficienti decat cei care sunt vesnic criticati.

 

Gandirea pozitiva si motivatia

Motivatia si gandirea pozitiva sunt interdependente, merg impreuna, nu le poti conecta sau deconecta in functie de anumite imprejurari si de evenimentele care se petrec in viata. Ele sunt un mod de a gandi si de a actiona.

Pe de alta parte, gandirea pozitiva nu te va ajuta sa faci „orice”. Te ajuta sa faci totul mult mai bine decat daca gandesti negativ. Te determina sa fii mai eficient in folosirea capacitatilor tale si in corelarea cunostintelor acumulate, pentru a obtine cat mai rapid solutia/informatia pe care o cauti.

La un examen in facultate ti s-a intamplat sa spui „chiar am invatat teoria asta, o stiam perfect! Nu stiu de ce nu mi-am amintit-o”. Pentru ca, involuntar intr-o discutie cu colegii inainte de examen ai spus „frate, sper sa-mi amintesc subiectele” sau „de data asta sper sa nu mai fac ca ultima data”.

Practic, determinam memoria sa uite si ea asculta ceea ce noi spunem.

Cum functioneaza motivatia?

Atunci cand citim o carte motivationala, ne asteptam ca motivatia pe care o resimtim pe parcursul lecturii, sa se pastreze permanent. Practic, daca nu ne automotivam periodic, dupa cateva zile ne intoarcem de unde am plecat: la demotivare.

Zig Ziglar spune: „… motivatia nu este permanenta. Asa cum nici baia nu este permanenta, dar este ceva care trebuie facut in mod regulat. Mancatul nu este permanent, dar este ceva care, in general, se face zilnic. Sa te gandesti si sa-ti imaginezi ca participand la un curs care sa te motiveze sau citind o carte, sau ascultand o conferinta, vei avea din asta un castig permanent pentru tot restul zilelor, este fara indoiala exagerat si absurd”.

Ca atare, orice motivatie este de fapt o automotivatie. Prin informatiile pozitive primite constant vom cauta si vom aborda un stil pozitiv in raport cu problemele zilnice. De exemplu, cand copilul vine de la scoala, putem sa alegem sa-l intampinam intr-o maniera pozitiva.

In loc de „cum a fost azi?/ ce-ai facut la scoala?”, de ce sa nu intrebam pe un ton de genul: „cum te-ai distrat azi la scoala?”; „Ce ti-a facut placere sa inveti azi?”; „Ai spus sau ai facut ceva frumos pentru cineva?”.

Daca reusim sa le insuflam o gandire pozitiva legata de experienta de la scoala, cresc sansele ca experienta scolara sa devina una placuta. Aceasta nu inseamna sa ignoram problemele existente, ci ajuta la formarea unei imagini mai bune a ceea ce s-a intamplat la scoala, in defavoarea vesnicei tanguiri: „este greu la scoala”; „abia astept sa scap de profesori si de lectii”.

Este greu sa ne desprindem de obisnuintele vechi si de mentalitatea negativa pe care le-am achizitionat la randul nostru din exterior, de la parinti sau alte persoane apropiate, dar nu imposibil.

„Cand facem mai mult decat suntem platiti, in cele din urma vom fi platiti mai mult decat facem”.

 

„Daca ii invatam de la bun inceput pe copiii nostri sa dea tot ce au mai bun si inca ceva pe deasupra, ei nu vor fi nevoiti niciodata sa-si caute de mai multe ori de lucru – decat in cazul in care firma da faliment. Cred ca atunci cand invatam lucruri noi si ne asumam si alte raspunderi, mai devreme sau mai tarziu intram in vizorul conducerii”.

O vorba din batrani spune ca singura sansa de a beneficia de viitor este sa profitam din plin de prezent. Cu alte cuvinte, copiii nostri pot sa ajunga oriunde isi doresc, daca sunt dispusi sa munceasca pentru asta, avand incredere in fortele lor si daca adopta o atitudine mentala si morala adecvata.

 

 

 

Exercitiu practic:

  1. Crezi ca poti dobandi o atitudine pozitiva fata de viata? Ce poti sa faci pentru tine si pentru copiii tai ca sa aveti o perspectiva constructiva?
  2. Numeste o calitate importanta a copilului tau. Cum poti sa-l ajuti sa si-o dezvolte?
  3. Ce lucruri te-ar motiva in viata?
  4. Da exemplu de gandire negativa care te-a dus in cele din urma la un esec.

 

 

Adaptare dupa „Putem sa crestem copii buni intr-o lume negativa” – Zig Ziglar
Editura Curtea Veche

elefant.ro

Lasa un comentariu