Copilul meu isi alege o cariera



Stadiile de dezvoltare ale copilului in planificarea carierei

De multe ori parintii incearca sa decida viitorul copiilor lor, uitand  sa ii intrebe  pe copii „ei ce isi doresc.” Acesti parinti nu sunt pregatiti  sa participe activ la deciziile copiilor lor cu privire la cariera.

 Este gresit sa privesti un copil si sa spui: “voi face un x sau y din el.” In schimb, ar trebui sa ne uitam la ce face bine acest copil si ce anume ii place. Apoi sa sustinem aceste lucruri… pe care in trecut oamenii obisnuiau sa le numeasca talente.

(Bouchard apud Myers, 2000)

Parintii unui adolescent pe nume Tom vorbind intre ei:

Cred ca ar fi cel mai bine daca Tom ar alege dreptul, profesia de avocat este prestigioasa si este bine platita,” sugereaza sotul.

Cred ca este o alegere buna. Sau ar putea sa studieze economia, care are de asemenea un viitor bun, nu crezi?”

“Da, suna bine:avocat sau economist. Trebuie sa ne gandim bine la asta”, – a spus sotul.”

Tom intra in camera:

Mama spune: “Tom, tatal tau si cu mine am decis ca dupa ce termini liceul ar trebui sa dai la drept sau la ASE”

„ Stiu deja ce vreau sa studiez dupa ce termin liceul. Am decis sa studiez arta fotografica. Am ales deja si o universitate.”

„ Poftim?”ambii parinti erau blocati. Alegerea fiului era neasteptata pentru ei.

 

Intr-un stadiu incipient, un copil simte ca are anumite deprinderi si talente si face anumite activitati care „ii sunt la suflet”. Cu cat o persoana  dobandeste mai repede  deprinderea de a se auto-analiza si de a se cunoaste, cu atat ii este mai usor sa se adapteze in viata si sa rezolve dilemele de zi cu zi. Fiind una dintre cele mai importante institutii sociale, familia are un rol decisiv in acest proces. Conditiile de viata ale familiei, care  includ statutul social al familiei, profesia lor, starea materiala si educatia, sunt cele care determina calea copilului.

Nimeni nu se indoieste  de importanta deciziei in procesul  alegerii unei cariere pentru copil. Asadar, dorind sa facilitam rolul parintilor in acest proces, vrem sa introducem trei mari di- namici: unu, cel mai important stadiu in viata unui copil; doi, nevoile unui copil, care influenteaza planificarea carierei; trei, rolul parintilor in procesul alegerii unei cariere.

 Cariera

 In vorbirea obisnuita, termenul „cariera” reprezinta  atingerea  unui nivel profesional sau stiintific mai inalt sau a unei pozitii mai bune  in armata. Este de asemenea asociat cu traseul profesiei, lista pozitiilor ocupate succesiv intr-un anumit domeniu  sau in cadrul unei organizatii particulare  sau vocationale.

Super (citat in Hornowska, Paluchowski, 1993, s. 107) defineste cariera ca fiind „…un proces care dureaza  pe toata  perioasa  vietii si care consta in dezvoltarea atitudinilor, valorilor, abilitatilor, capacitatilor, intereselor, trasaturilor de caracter si a cunostintelor ce au legatura cu munca.” Astfel, se poate spune despre cariera ca reprezinta calea in dezvoltarea profesionala pe care omul trebuie s-o urmeze in viata sa profesionala.

In secolul XIX oamenii isi alegeau meseriile luand in considerare  traditiile de familie, de exemplu, mostenirea unei ferme sau a unui atelier. Unele persoane, in special cele puternice, si-au asumat riscul de a infiinta propria lor companie, ceea ce a rezultat  in dezvoltarea  marilor orase in jurul unor fabrici sau imperii industriale. In privinta mestesugarilor si a proprietarilor de ferme, ei si-au pastrat traditiile specifice si obiceiurile vocationale, creatorii marilor intreprinderi  intrand in secolul XX, care necesita o noua cultura a muncii. Marile companii si viata de la oras s-au schimbat, constand in munca avand calitatea de datorie si functie.

Din ce in ce mai des caile vocationale  se dezvoltau  pe baza clasificarilor si a titlurilor de munca astfel incat sa plaseze angajatul pe o pozitie in cadrul ierarhiei organizationale si sa-i determine statutul   social.  Rezultatele  testelor  desfasurate  de  catre  angajatori,  i-au directionat  catre anumite meserii si organizatii.

O asemenea cale vocationala a fost din ce in ce mai putin acceptata deoarece isi avea originile in lupta si rivalitate. In multe tari, inclusiv Polonia indivizii sunt mai putin dornici sa sacrifice totul pentru  cariera. Deseori se simt tradati de catre angajatori, nesiguri de viitorul carierei lor, satui de necesitatea continua de a se prezenta  si a se„vinde” pe piata muncii.

S-a descoperit  ca avansarea  in cariera este legata  de sentimentul de solitudine si de parasirea prietenilor, care nu au avansat foarte repede  si care au ramas in urma. Schimbarile pe care le aduce un nou secol rezulta in schimbari in alegerea carierei profesionale. Perceptia omului asupra problemei muncii si a locului de munca s-a schimbat.

 Rolul carierei in dezvoltarea umana

 Unul din elementele majore care definesc calitatea vietii umane este cariera. O  cariera de succes permite unei persoane sa isi puna in aplicare abilitatile si interesele in sfera personala, profesionala si sociala. Oricum, adesea, cariera este perceputa ca un proces care depinde de ocupatia fiecaruia, cat de norocoasa este o persoana in alegerea unei cariere si cat de mult avanseaza in cariera.

Cariera insoteste  o persoana  pe toata  perioada vietii sale. Cariera este o parte importanta a vietii personale, care merita atentie continua. Planificarea carierei incepe in copilarie si continua pe tot parcursul vietii.

Fundatia pentru planificarea carierei unui copil incepe in copilarie de catre parinti, mai exact de catre asteptarile  lor si a modului in care ei vad viitorul copilului. Mai tarziu in viata, propriile asteptari si comportamente ale unei persoane incep sa joace un rol extrem de important.

Un model  de cariera este  determinat de factorii socioeconomici, de abilitatile mentale  si fizice ale unei persoane, trasaturile caracterului si oportunitatile pe care acesta le intalneste. Toti factorii mentionati mai sus sunt strans legati de stadiile dezvoltarii umane. Conform lui D. Super (2001) o alta caracteristica specifica oamenilor este maturitatea carierei, incheierea cu succes a sarcinilor dezvoltarii, care sunt proiectate conform varstei si realizarilor  unei persoane.

Copilaria si adolescenta sunt doua dintre cele mai importante perioade ale vietii: se dezvolta personalitatea si se pun bazele actualizarii sinelui, cum ar fi alegerea carierei viitoare. Persoanele din mediul inconjurator al copilului, parintii in mod deosebit, joaca rolul cel mai important in acest proces. Atunci cand parintii sunt constienti de corelatiile dintre stadiile de dezvoltare ale copilului si elementele dezvoltarii carierei, pot fi mai atenti la nevoile copilului referitoare la cariera si sa devina sfatuitori valorosi in procesul de luare al deciziilor.

 Asa cum am mentionat anterior, trebuie sa ne amintim ca fiecare copil este unic; din acest motiv, informatiile si opiniile exprimate aici nu trebuie privite ca dogme aplicabile oricarui copil.

Fiecare copil este o personalitate unica – o combinatie intre cultura, familie, mediu, stare de sanatate, temperament si individualitate.

 

 Importanta varstei  prescolare  (copilaria  mica si mijlocie)
Experienta  in formarea  nevoilor  personale si a celor legate de cariera

 Copiii de varsta prescolara traiesc intr-un mediu relativ relaxat care creaza cele mai bune conditii pentru  formarea unor abilitati unice, care fixeaza interesele  si dezvolta receptivitatea, conditii care permit copilului sa observe lumea si sa puna intrebari. Acesta este stadiul in care incep sa apara primele cunostinte ale copilului legate de cariera viitoare.

Este perioada  in care parintii pun copiilor intrebari de genul: „ce vrei sa te faci cand o sa fii mare?”, „ce vei fi cand vei fi mare?” si altele asemanatoare. Vom discuta cateva episoade  cheie legate de acest interval de varsta, care joaca un rol important pentru viitorul copilului si pentru viitoarea sa cariera.

 Cel mai adesea copiii nu gandesc, ci actioneaza urmandu-si imaginatia.

Unul dintre cei mai faimosi teoreticieni ai dezvoltarii psihosociale, Erikson (1980), a reliefat serii de stadii ale dezvoltarii umane psihosociale care permit vizionarea unui om din unghiul pregatirii pentru  cariera. In perioada copilariei mici un invatacel incearca sa rezolve crizele de autonomie si rusine.

Daca un copil reuseste  sa rezolve aceste crize, increderea  in sine creste iar el va dobandi  independenta. Interzicerea excesiva de a actiona, ca de exemplu, „nu pune mana pe acel lucru, o sa-l spargi!”, „nu atinge nimic!” si altele asemanatoare suprima initiativa copilului si in cele din urma ii vor trezi sentimentul de vina.

Daca in aceasta  perioada  copilul nu reuseste  sa-si dezvolte simtul de initiativa si independenta, mai tarziu in viata va fi dificil pentru  acest copil sa ia decizii rationale referitoare la profesie si la viata personala. Pentru ca, stim cu totii ca increderea  in sine si autonomia sunt unele dintre cele mai importante premise  pentru cei care se gandesc la o cariera de succes.

In cursul copilariei mijlocii, (intervalul dintre 3,5 pana  la 6 ani) copiii trec prin stadiile initiativa vs. vina. Un copil increzator in sine si independent  poate  da dovada  de initiativa in viitor. In timpul acestui stadiu copiii sunt plini de energie si de dorinta de a incerca tot ce este nou.

Cand un copil incepe sa isi vada propriile obiective apare si simtul responsabilitatii. Daca un copil reuseste sa depaseasca cu succes contradictiile asociate stadiului in discutie, el incepe sa dezvolte simtul responsabilitatii  si al constiintei. O persoana  cu initiativa este  capabila sa se plaseze in lumea contemporana a carierei, nu ii este frica de competitie si nu se fereste de provocari. Simtul responsabilitatii dezvoltat actioneaza precum un factor stimulator cand vine vorba de asumarea responsabilitatii  pentru  propria persoana, pentru  propriile decizii si pentru  persoanele din jurul lor.

Perioada pre-scolara este adesea  denumita perioada  de joaca. Joaca este activitatea cea mai importanta a copilului in timpul copilariei mici si a perioadei pre-scolare. Una dintre functiile cele mai importante ale unui joc, legata  de viitoarea cariera, implica imbunatatirea abilitatilor sociale ale unui copil prin interpretarea a diferite roluri. Imaginatia unui copil si mediul de joaca ii permit sa experimenteze fara constrangeri, ca de exemplu, sa devina pompier, profesor, asistent, etc.

Atunci cand un copil se simte liber sa se implice in activitati noi, are posibilitatea sa exploreze lumea inconjuratoare iar aceasta stimuleaza dezvoltarea viitoare a copilului. Joaca este activitatea  principala a copilului in timpul perioadei prescolare; dar totusi nu este singura. Copiii de aceasta varsta sunt capabili sa realizeze munca efectiva.

Fara indoiala, munca unui pre-scolar aduce mai mult a joaca decat a activitate de adult. Pre-scolarii sunt mai interesati de procesul de munca in sine decat de rezultate. In perioada pre- scolara, copiii pot deja sa indeplineasca diferite sarcini: sa isi tina jucariile in ordine, sa isi aranjeze hainele, sa faca unele dintre cele mai simple activitati casnice impreuna cu adultii, ca de exemplu sa aiba grija de un animal. Atentia acordata educatiei bazata pe munca pune bazele muncii efective in viitor. Incurajand copiii sa munceasca ii pregatim pentru viata reala.

O caracteristica importanta a acestei varste este gandirea creativa a copiilor , care inca nu a fost confruntata de rivalul ei, gandirea convergenta. Aceasta caracteristica permite sa distingem abilitatile artistice ale copilului in muzica, dans si arta, ceea ce inseamna  ca acestea  incep sa se dezvolte devreme si pot deveni o baza solida pentru cariera viitoare a copilului.

Dupa cum putem vedea, varsta pre-scolara joaca un rol crucial in formarea aptitudinilor esentiale si serveste ca fundatie puternica pentru  viitoarea cariera de succes a copilului. Aceasta varsta influenteaza trasaturi de caracter care pot influenta cariera, precum:vointa, independenta, initiativa sau auto-controlul, pentru a numi cateva.

 

Parintii trebuie sa daruiasca iar copiii trebuie sa primeasca.

Daca cresteti un copil pre-scolar si doriti sa contribuiti cu succes la decizia lui referitoare la o viitoare cariera, ar trebui sa:

  • nu suprimati dorinta copilului de a actiona;
  • lasati copilul sa experimenteze;
  • nu ii franati curiozitatea;
  • ii creati conditii de joaca impreuna cu cei de aceeasi varsta;
  • ii asigurati copilului jucarii care sa ii incurajeze gandirea si creativitatea;
  • incurajati activitati de munca pe masura varstei copilului;  invatati copilul sa isi inteleaga sentimentele si dorintele;  observati si dezvoltati abilitatile artistice ale copilului;
  • permiteti unei personalitati independente si ambitioase sa infloreasca.

 

Importanta varstei scolare primare (copilaria tarzie) in formarea nevoilor personale si a celor legate de cariera

Copiii isi petrec anii copilariei tarzii pregatindu-se pentru viata de adult in cultura care ii inconjoara. Copiii invata si se forteaza pentru orice i-ar putea ajuta sa supravietuiasca  in mediul inconjurator. Copiii viseaza in mod activ la ceea ce vor fi cand vor fi mari. Bineinteles ca sunt vise in acest stadiu, vise care nu se bazeaza pe argumente serioase.

Conform cercetatorilor in cariera, copiii de varsta scolara trec prin asa zisa perioada de fantazie. In timpul acestei perioade, asteptarile  viitoare cu privire la cariera sunt de cele mai multe  ori nerealiste  si imaginare, de exemplu, un copil isi doreste sa fie magician sau astronaut.

Asa cum a spus Erikson (1980), acesta  este  un stadiu  in care copiii experimenteaza o trecere  in maturizarea  psihologica. Isi insusesc deprinderi  cognitive si sociale. Una dintre cele mai mari provocari, careia copilul trebuie  sa-i faca fata este criza  muncii si de inferioritate. Un copil lucreaza mult dar nu are succes intotdeauna. Indeplinind efectiv o sarcina copilul simte gustul succesului si al competentei.

Invers, daca un copil esueaza in activitatile sale el va incepe sa dezvolte un simt al inferioritatii. Increderea in sine joaca unul din rolurile cele mai importante in determinarea calitatii vietii unei  persoane. Increderea si abilitatea  atunci cand sunt bine dezvoltate, permit unei persoane sa se implice in noi activitati si incurajeaza cresterea  atat in sfera profesionala cat si in cea personala a vietii.

Asa cum stim, o buna  cunoastere a propriei persoane contribuie la o cariera de succes. Asadar, in timpul acestui stadiu , cunoasterea de sine a copilului se dezvolta semnificativ.  Copiii invata sa se compare cu ceilalti si devin capabili sa isi evalueze propriile trasaturi pozitive cat si neajunsurile.

In acest stadiu copiii invata sa invete, prin aceasta, dobandind o competenta importanta pentru viitoarea cariera: capacitatea de a invata, a culege informatii si a-si folosi cunostintele. Un copil de aceasta  varsta trebuie  sa mearga  la scoala si sa invete sa citeasca , sa scrie, sa invete matematica si arte, sa indeplineasca sarcini practice si sa dezvolte  calitatea atentiei constante si a harniciei persistente.

Exact ca si in perioada pre-scolara, copiilor de varsta scolara primara le place sa se joace. Oricum, jocurile lor , trec la un alt nivel, ele devin orientate  spre munca. Daca suntem  atenti la copii in timp ce se joaca, putem  observa  si constata  domeniile  lor preferate  de activitate. Acestea va pot indica interesele si talentele lor, care trebuie incurajate mai tarziu, de exemplu in domenii precum muzica, artele frumoase, dansul sau altele asemanatoare. In timp ce se joaca, cel mai adesea copiii imita persoanele despre care ei cred ca au cea mai mare autoritate , precum profesorii, pompierii, etc.

Aceasta varsta este critica pentru dezvoltarea  aptitudinilor legate de munca. Parintii trebuie sa se asigure ca al lor copil invata sa termine o sarcina in mod independent, fara sa fie nevoie sa i se aminteasca sau sa fie verificat, in ciuda posibilitatii de a face greseli. Este foarte important ca un copil de aceasta  varsta sa fie incurajat sa exploreze.

Daca in aceste momente copilul nu primeste ajutor/sprijin el va deveni o persoana  care nu va avea incredere in nimeni si nu va accepta parerea nimanui, sau, in mod contrar, nu va avea incredere in propria persoana  si va urma deciziile si ideile celor din jurul sau.

Dezvoltarea competentelor personale (cunoasterea de sine) si a celor sociale (comunicare si cooperare) devine din ce in ce mai importanta in timpul perioadei pre-scolare a unui copil.

La terminarea scolii primare un copil poseda deja o serie de credinte si atitudini, care il pot insoti pe perioada intregii vieti.

Daca doriti sa participati cu success in procesul de planificare a carierei copilului dumneavoastra ar trebui sa:

  • ajutati copilul sa aiba succes in domeniul profesional, sarcinile care ii sunt atribuite trebuie sa se potriveasca abilitatilor copilului si nu ar trebui sa fie complicate;
  • protejati copilul sa nu aiba asteptari prea mari de la propria persoana sau de la ceilalti;
  • organizati activitati bazate pe educatie;  ajutati copilul numai atunci cand el cere ajutor;  permiteti unei personalitati harnice sa infloreasca

 

Particularitatile adolescentei in procesul de planificare al carierei

Pasul cel mare in dezvoltarea fizica si psihologica a unui adolescent pe perioada adolescentei, defineste ulterior cerinte inalte cu privire la planificarea carierei. La aceasta varsta, o persoana ia prima decizie importanta cu privire la viitoarea sa profesie, cariera, etc., de exemplu, alegerea  scolii, un domeniu de studiu, etc.

Aceasta este perioada auto-cunoasterii, a cautarii pozitiei in viata; astfel, una dintre intrebarile principale ale unui adolescent este „cine sunt?”. Adolescentii trebuie sa gaseasca raspunsul la aceasta  intrebare  prin intermediul  unui numar de resurse: corp, sex, cariera, vocatie, nationalitate, ideologie, perceptia  lumii, credinte, valori individuale, precum si talente  personale  si modul de exprimare al acestora.

Psihologul Erikson (1980) defineste aceasta perioada ca fiind criza identitatii si a confuziei de rol. Problema majora a acestei perioade consta in incercarea de a evalua sensul identitatii personale: cine sunt? Ce fac in aceasta lume? Ce voi face in viitor? S.a.m.d. Adesea un adolescent este incapabil sa gaseasca raspunsurile necesare. Atacul crizei identitatii lasa tanarul confuz. El nu este capabil sa inteleaga ce vrea sau pentru  ce anume merita sa se zbata.

Adolescentul se tot intreaba  si ramane pierdut: alege o activitate si in final renunta  la ea, incearca altceva, continua  sa piarda energie si atentie, sau inceteaza sa mai caute si devine o persoana  pasiva care se lasa dusa de val, se afunda in placeri care devin singurul sau scop. O persoana  care nu reuseste sa rezolve aceasta criza este incapabila sa isi aleaga  activitatile viitoare legate de educatie si munca. Daca o persoana  este incapabila sa rezolve aceasta criza, ea va deveni incapabila sa aleaga in mod constient activitatile sale viitoare legate de educatie si munca. Un asemenea individ nici nu este sigur de obiectivele sale, nici nu poate sa defineasca succesul pentru care se zbate, cariera sa este considerata esuata.

Daca un adolescent rezolva cu succes aceasta criza, el va dezvolta un sens al identitatii si o realizare a individualitatii; a increderii si a sentimentului de siguranta cu privire la viitor. Adolescentii sunt pusi in fata unor oportunitati reale legate de cariera. Astfel, construirea identitatii este una dintre cele mai importante tinte/teluri pentru socializarea in adolescenta.

Cu cat este mai clara tinta, cu atat esti mai aproape de ea.”
(Bolles, 2005)

 

Cel mai frecvent, conceptul propriu retine si intareste numai acele aspecte care aduc cea mai mare satisfactie, in timp ce experientele neplacute si negative  se sterg. Datorita activitatii crescute a  proceselor cognitive in  perioada adolescentei, un  adolescent, realizandu-si si evaluandu-si propriile interese, inclinatii si alte resurse personale legate de profesie, formuleaza o tinta profesionala preliminara sau o directie a activitatilor sale viitoare.

Dupa cum vedem, nevoia unui adolescent de auto-cunoastere, comunicare si activitate in mediul social, joaca un rol important in procesul de planificare al carierei in timpul adolescentei. Pe baza dezvoltarii permanente a auto-cunoasterii si a intelegerii, se dezvolta un concept propriu profesional, care conduce  spre modul in care un adolescent se percepe  in procesul alegerii si actualizarii unei cariere.

Specialistii in cariera definesc mai multe stadii, care sunt esentiale in procesul de planificare al carierei in timpul  adolescentei (citat in Ghidul Dezvoltarii Carierei, [Karjeros projektavimo vadovas] 2005):

In stadiul interesului (de la 11 la 12 ani), nevoia adolescentului de a realiza adevarata sa chemare creste. Persoana incepe sa distinga intre ceea ce ii place si ceea ce nu ii place. In mod obisnuit, tipurile de activitati sunt legate de domeniile de practica profesionale.

In stadiul de capacitate  (de la 12 la 14 ani), adolescentul incepe sa realizeze cerintele asociate unei profesii, el incearca sa isi defineasca propriile puteri si aptitudini legate de tipurile sale preferate de activitate. Adolescentul incepe sa realizeze importanta educatiei si a pregatirii, necesare unei anumite profesii.

In stadiul valorii (de la 14 la 15 ani), pe langa caracteristicile stabilite mai devreme, adolescentul incepe  sa realizeze importanta atitudinilor personale si telurilor pentru alegerea  profesiei. Individuldevine constient de faptul ca diferite tipuri de activitati profesionale sunt legate in diferite feluri de valorile sale interne, adica anumite profesii se potrivesc mai bine decat altele, valorilor sale interne.

Stadiul tranzitiei (de la 16 la 17 ani) este un stadiu al consolidarii , in timpul caruia un adolescent se confrunta cu necesiatea de a lua decizii reale cu privire la profesie. El isi va perfectiona si isi va utiliza toate aptitudinile, interesele si valorile.

 

Rezumand, putem  afirma ca un adolescent se zbate  sa isi cunoasca  propriile interese, aptitudini, talente, inclinatii si valori pentru  a descoperi adevarata  chemare  si pentru  a o aplica intr-o activitate profesionala. Este un proces cognitiv in timpul caruia are loc formarea graduala a telurilor profesionale. Acest proces se  bazeaza  pe cunoasterea resurselor, coincidentelor, intereselor, intelegerea semnificatiei valorilor si influenta acestora in urmarirea profesiei dorite. La sfarsitul acestui interval de varsta, adolescentii devin capabili sa analizeze efectiv diferite optiuni disponibile, si sa-si evalueze propriul potential si oportunitatile reale de cariera

Mediul inconjurator  al unui adolescent este un factor critic, decisiv pentru  o tranzitie de succes  prin criza identitatii si pentru o alegere a unei cariere viitoare.

Nu ar trebui sa uitati ca:

  • adolescentii trebuie sa aiba suficient timp pentru ei insisi si pentru propriile lor interese;
  • ar trebui sa mentineti o relatie reciproca de incurajare a increderii cu copilul;
  • ar trebui sa recunoasteti activitatile la care adolescentul este priceput;
  • ar trebui sa fiti alaturi de adolescent in gasirea raspunsurilor la intrebarile legate de iden- titatea sa;
  • ar trebui sa sustineti alegerile si telurile adolescentului;
  • ar trebui sa il incurajati sa faca pasul urmator ;
  • ar trebui sa acceptati personalitatea unica a adolescentului.

 

Trasaturile specifice stadiilor de dezvoltare a carierei

Dupa cum am aratat  anterior, o persoana  ar trebui sa vada planificarea carierei ca pe un proces care se realizeaza pe tot parcursul vietii si care consta in diferite stadii. Stadiile corespund mai mult sau mai putin cu intervalele de varsta ale unui om. Am discutat deja nevoile unui copil, specifice copilariei si adolescentei. Am vazut ca atat nevoile satisfacute cat si cele ignorate reprezinta  determinante importante pentru  succesul viitoarei cariere.

“Va veti petrece o treime din viata la munca. Nu ar fi bine sa va ganditi ce v-ar placea cu adevarat sa faceti?”

(Bolles)


Un teoretician  al dezvoltarii carierei, Ginzberg (1975) divide procesul de alegere al carierei in trei stadii diferite:

Stadiul 1: stadiul fanteziei (de la nastere pana la 12 ani). In acest stadiu, copiii interpreteaza diferite roluri in jocurile lor , se prefac si isi imagineaza.
Stadiul 2: stadiul tentativei/incercarii. (de la 12 la 17 ani). In timpul acestui stadiu copiii incep sa isi recunoasca interesele, abilitatile si valorile, cristalizeaza ce le place si ce nu si incep sa dezvolte competente si abilitati.
Stadiul 3: stadiul realist. (de la 17 la 25  ani). In timpul acestui stadiu  persoana  ia in considerare toti factorii in timp ce exploreaza sursele informatiilor si ajunge la alegerea finala.

A invata cum sa luam cele mai bune decizii este un  proces care dureaza intreaga  viata, si fiecare persoana cauta un plan optim de pregatire pentru cariera si incearca sa isi potriveasca telurile cu realitatea lumii profesionale.

Precum sugereaza teoriile carierei prezentate mai sus, acestea ajuta la identificarea celor mai importante nevoi ale individului de diferite varste, cu privire la dezvoltarea carierei.

“Daca doriti sa construiti o baza solida pentru viitoarea cariera a copilului dumneavoastra, tineti minte unul dintre paradoxurile vietii: prea multe reguli si ordine impiedica traitul, dar lipsa lor poate da nastere unui haos.”

(Friel & Friel, 2003)

 

In ziua de azi cariera este posibila numai vazuta in procesul interactiunii intre individ si mediul sau. Dezvoltarea personala are un impact asupra dezvoltarii carierei si vice-versa, cariera influenteaza dezvoltarea umana.

In acest capitol am incercat sa descoperim  existenta puternicei legaturi intre dezvoltarea psiho-sociala  individuala si dezvoltarea  pentru  cariera. Un alt aspect  important in contextul devoltarii carierei individuale sunt factorii interni care exprima potentialitatile individului si sursa activitatii acestuia. Care dintre acesti factori interni sunt importanti  pentru  dezvoltarea  carierei vom incerca sa descoperim  in capitolul urmator.

Exercitii pentru parinti – cunoasterea copiilor

 

 

„Copilul meu isi alege o cariera” – Capitol scris de: Juratė Stankaitytė, Nijolė Janonytė, Jurate Muriniene (Lituania), Anna Paszkowska-Rogacz (Polonia)

Proiect in parteneriat: “Parintii ca facilitatori in alegerea traseului profesional pentru copiii lor. Program de pregatire  a consilierilor scolari bazat pe cooperarea cu parintii.”

 



Lasa un comentariu