Copilul la 5 ani

Daca va place ce cititi:


Elefant.ro - Premium

 

Aceasta varsta este delicioasa. Comportamentul “sarit” ia sfarsit. Acum copilul se arata rezonabil, serios, stabil si echilibrat. Este calm, simpatic, nu prea exigent in relatiile cu ceilalti. Nu incearca sa faca ceea ce crede ca va reusi, iar datorita acestui lucru, reuseste in general, in tot ceea ce intreprinde.

In timp ce varsta de patru ani inseamna “plutire”, varsta de cinci ani este sinonima cu concentrarea si corectitudinea. In opozitie cu copilul de patru ani care nu stie ceea ce va desena inainte de a incepe, copilul de cinci ani concepe inainte un proiect precis si apoi realizeaza desenul proiectat. La aceasta varsta, ii place sa termine ceea ce a inceput. Nu se mai aventureaza, stie unde sa se opreasca. Va manifesta o mare “economie” in comportamentul motor.

La aceasta varsta incepe sa dea definitii, nu este in conflict cu el insusi si nici cu anturajul. Este multumit de el, la fel si ceilalti. Regaseste spiritul de cooperare si dorinta de aprobare de la varsta de trei ani, dar la un nivel superior. Mama este inca centrul universului sau, ii place sa stea langa ea, sa actioneze pentru si cu ea. ii place s-o asculte, desi cu cateva luni in urma i-ar fi rezistat ostentativ. Ca la trei ani, ii place sa i se spuna ce trebuie sa faca si ce poate sa faca.

In ciuda dragostei sale mari fata de casa si pentru casa si pentru mama, acest loc nu ii mai este suficient. Este destul de matur pentru o experienta comunitara largita. Ii place sa se joace cu prietenii din cartier. Este pregatit pentru gradinita si foarte nerabdator de a merge la scoala. Gradinita este pentru el activitatea ideala, deoarece o educatoare competenta ii poate permite sa-si dezvolte imensele aptitudini intelectuale. Daca nu aveti o gradinita in apropiere, va trebui sa va ocupati cu multa grija de jocurile sale.

Dr. Gesell descrie in felul urmator, copilul de cinci ani: “ Prezinta un echilibru remarcabil de calitati si de obiceiuri de independenta si sociabilitate, de incredere in sine si de conformism, de serenitate si seriozitate, de prudenta si logica, de politete si simpatie.”

Ne ofera totodata un remarcabil dozaj de calitati. A-l avea alaturi este o adevarata placere. Din punct de vedere fizic, a capatat echilibru si siguranta musculara. Pe plan afectiv, este perfect echilibrat. Pe plan intelectual este plin de curiozitate si dorinta de a invata. La aceasta varsta copilul accepta viata asa cum este si o gaseste buna.

Dupa cum v-ati dat seama exista enorme diferente psihologice intre copii de trei, patru, respectiv cinci ani. Cei care participa in viata lor si ii educa trebuie sa tina cont de acest lucru. Nu va asteptati ca un copil de patru ani sa va asculte ca unul de cinci. In ciuda acestor diferente, aceste trei varste au multe lucruri in comun si de aceea le-am inclus in acelasi stadiu de dezvoltare.

Pentru educator sarcini urgente apar tot timpul variind ca temele unei bucati muzicale. Tema este diferita in functie de varsta copilului, dar putem regasi acelasi motiv. Care sunt aceste laitmotivuri, aceste sarcini urgente ale varstei prescolare?  Ce trebuie sa invete copilul in timpul acestor trei ani pentru a-si completa conceptul despre sine si structura fundamentala a personalitatii sale?

Necesitatile biologice

Mai intai, are nevoie sa-si asigure completa dezvoltare musculara. Copilul are o tendinta naturala spre consumul de energie: alergand, sarind, catarandu-se, rostogolindu-se, intr-un cuvant, neoprindu-se niciodata. Deoarece parintii sunt pe plan biologic, fiinte mult mai independente, avem tendinta de a neglija sau subestima acest aspect dinamo-biologic. Considerati copilul de la trei la cinci ani ca pe o uzina biologica. Absoarbe materii prime sub forma de hrana si le foloseste pentru a fabrica enorme cantitati de energie.

Un psiholog a facut urmatoarea experienta: a filmat timp de 1 ora un prescolar in actiune intr-o gradina. Apoi acest film a fost aratat unui membru al unei echipe universitare de fotbal american, caruia i s-a cerut sa faca timp de 1 ora tot ceea ce a facut copilul. La sfarsitul acelei ore, jucatorul de fotbal era epuizat.

Am povestit acest lucru pentru a sublinia faptul ca trebuie sa oferim copilului mult spatiu si multe jocuri de interior si exterior care sa-i permita sa elibereze aceasta energie nelimitata si sa faca toate exercitiile fizice necesare pentru fortificarea controlului si eficacitatii tuturor muschilor.

Copiii au nevoie sa alerge, sa sara si sa tipe. Aceasta venind in intampinarea gusturilor adultilor care au nevoie de pace, liniste si ordine, lucru care ne face mai dificila satisfacerea nevoilor biologice ale copilului. Oricum, daca nu ii vom permite sa elibereze toata aceasta energie in mod constructiv, cu siguranta ca o va face in mod destructiv. Muschii si coordonarea musculara nu se vor putea dezvolta decat daca va avea conditiile necesare sa se serveasca de ei in totalitate.

Daca i-am impus unui copil sa fie prea linistit in anii prescolari, va fi dezavantajat mai tarziu vis-a-vis de prietenii sai. Ii vor lipsi bazele esentiale ale coordonarii musculare necesara pentru a manifesta o abilitate normala in cadrul jocurilor si sporturilor (si in consecinta in relatiile sociale) de la scoala.

Controlul miscarilor impulsive

In timpul acestei perioade prescolare, copilul invata deasemenea sa-si controleze miscarile instinctive. Un copil se naste in stadiul salbatic, incapabil sa-si controleze impulsurile.

Cand se apropie de varsta primilor pasi, acest control ramane inca primitiv. Daca un alt copil ii ia o jucarie, probabil ca il va lovi pentru a o recupera. Dar, intre cel de-al treilea si al cincilea an de viata, copilul va lucra in mod activ pentru a-si impune un sistem de control al impulsurilor.

Bineinteles ca aceasta nu se poate produce intr-o singura zi. Daca il ajutati in mod abil si rezonabil in cursul acestor ani prescolari, in momentul in care se va apropia de cea de-a sasea aniversare, copilul va avea toate sansele de a fi pus la punct un control satisfacator al impulsurilor. Aceasta inseamna ca va fi dezvoltat aptitudinea de a se impiedica in mod efectiv sa loveasca, sa fure, sau sa manifeste orice alt tip de comportament asocial, susceptibil de a-i aduce necazuri la scoala. Aceasta inseamna deasemenea ca dupa varsta de sase ani va trebui sa va intalniti rar cu ocazia de a mai administra pedepse.

Unii parinti nu par sa inteleaga faptul ca instaurarea acestui control de sine presupune timp. Ei cred ca o data ce am spus “nu” unui copil, acesta trebuie sa se supuna imediat. Copilul stie ce inseamna “nu”, dar sistemul sau de control nu este inca suficient de sigur pentru a putea face fata acestei negatii. Aceasta invatare presupune un numar mare de repetitii in timpul anilor prescolari.

Amintiti-va de perioada in care copilul invata sa vorbeasca. Nu a inceput cu fraze complicate. Un cuvant sau doua cel mult. Apoi, cu timpul, s-a obisnuit cu fraze ceva mai complexe. Parintii sunt de obicei intelegatori si rabdatori cand este vorba de incercarea copilului de a stapani limbajul. Tot atat de intelegatori ar trebui sa fie cu dezvoltarea aptitudinii de control al impulsurilor.

 

Fragment din  Totul se intampla inainte de 6 ani – Ana Savin

,

Daca v-a placut acest articol:

Lasa un comentariu