Copiii sensibili la divortul parintilor



avon.ro

Cand ii anuntam pe copii ca divortam?

Imediat ce consideram ca divortul este inevitabil, ii instiintam. Nu trebuie sa fim surprinsi, daca ei stiu deja. Cheia este onestitatea. Nu e recomandat sa le oferim false sperante ca relatia maritala va continua, daca este evident contrariul. Nu trebuie sa invinovatim partenerul pentru tot si trebuie sa constientizam ca separarea nu este in nici un caz din vina copiilor. Ei se invinovatesc adesea pentru problemele maritale ale parintilor.

 Cum le spunem copiilor?

  1. Explicatia sa fie simpla si directa
  2. Ambii  parinti  sa-i  anunte,  pentru  ca  altfel  ar  parea  ca  doar  unul  singur  este responsabil de divort
  3. Nu trebuie sa dramatizeze sau sa devina sentimentali
  4. Sa se evite senzatia de remuscare sau “devastare”
  5. Ambii parintii trebuie sa-i “asigure” din nou pe copii ca-i iubesc
  6. Sa fie anuntati cu cine si unde vor locui, daca s-a decis deja aceasta; daca nu, amandoi parintii trebuie sa-i incurajeze sa-si exprime dorintele, in acelasi timp precizandu-le ca nu vor avea povara alegerii sau respingerii unuia dintre parinti
  7. Nu trebuie sa li se faca false promisiuni, legate de o eventuala reconciliere
  8. Daca exista probabilitatea unei competitii in obtinerea custodiei sau a drepturilor, copiii trebuie sa stie ca ei nu vor fi implicati in procedurile tribunalului; tind sa fie foarte tematori, atunci cand e nevoie sa apara in instanta si sa vorbeasca in public impotriva unuia dintre parinti
  9. Sa nu fie incurajati sa ia partea unuia sau altuia dintre parinti
  10. Sa li se ofere garantii de catre ambii parinti, ca ii vor sprijini ori de cate ori va fi nevoie (daca aceasta se va intampla cu adevarat)
  11. Sa se solicite ajutorul unui specialist, in cazul in care copilul nu poate infrunta situatia

Copiii sufera in urma parasirii caminului de catre unul dintre parinti. Ei manifesta frecvent anumite comportamente, de la varste timpurii, in perioadele de stres.

Perioada de la 0 la 2 ani

Comportamente

  • Iritabilitate sau hiperactivitate
  • Dificultati de somn Visul devin cosmar Plinge
  • Refuza mancarea Tulburari digestive Mohorat si indiferent
  • Incepe sa imite tonul trist sau dur al vocii altora

Cum pot interveni parintii

  • Parintii trebuie sa isi viziteze copiii, nefiind recomandat ca acestia sa se mute dintr-un loc in altul
  • Trebuie pastrata relatia cu parintele sau bunicii care il au in custodie pe copil
  • E bine ca cel mic sa fie imbratisat ori de cate ori simte nevoia
  • Parintii sa fie consecventi

Perioada de la 3 la 5 ani

Comportamente

  • Teama de abandon sau separare
  • Teama de a sta singur
  • Teama ca parintii nu-l mai iubesc, pentru ca nu se mai iubesc unul pe celalalt Reintoarcerea la un comportament din stadiile anterioare de dezvoltare, cum ar fi suptul degetului
  • Fabuleaza pe tema impacarii parintilor
  • Continua sa-i includa pe ambii parintii in jocurile “de-a familia” Se comporta din ce in ce mai “rau”
  • Poate fi agresiv cu papusile sau cu celelalte jucarii Poate fi agresiv fata de parintele cu care locuieste Se invinovateste pentru despartirea parintilor
  • Are nevoie de sprijin/atentie parentala
  • Ii scade abilitatea de a invata sau de a-si aminti
  • Are dificultati de centrare in sarcina
  • Este preocupat
  • Poate avea probleme de identitate sexuala daca parintele de acelasi sex este absent
  • Posibila retragere

Cum pot interveni parintiiavon.ro

  • In permanenta sa-i “asigure” pe copii de dragostea lor
  • Sa le ofere garantii ca il vor putea vedea pe celalalt parinte, daca aceasta se va intampla cu adevarat
  • Sa le reaminteasca faptul ca nu ei poarta vina pentru divort
  • Ambii parinti sa-si recunoasca durerea provocata de divort si mai ales de neputinta de a schimba situatia
  • Sa le explice unde vor locui, care sunt regulile de vizitare si altele
  • Sa fie consecventi cat de mult posibil, zi de zi
  • Sa inceteze sa “raneasca” – prin actiuni sau verbal- pe cei din jur si chiar pe ei insisi
  • Sa  se  implice in permanenta ca parinte, separand tensiunile post-maritale de problemele parintesti
  • Sa permita copilului apropierea de parintele de acelasi sex cu el
  • Sa evite comentariile negative la adresa celuilalt parinte; copiii apartin ambilor parinti
  • Sa nu comunice cu celalalt parinte prin intermediul copilului; daca nu-si pot vorbi civilizat unul celuilalt prin telefon sau fata in fata, sa-si trimita note sau sa apeleze la un mediator
  • Sa nu solicite niciodata copilului sa-l informeze despre intalnirile celuilalt
  • Sa discute cu ceilalti parinti care se confrunta cu astfel de probleme

 

Perioada de la 6 la 8 ani

 Comportamente

  • Exista dificultati de identificare sexuala daca lipseste contactul cu parintele de acelasi sex
  • Il poate idealiza pe parintele absent
  • Adesea este mai agresiv si mai furios cu mama, daca aceasta este parintele care il are in custodie
  • Se simte tradat de parinti
  • Are cosmaruri violente
  • Izbucneste in lacrimi fara motiv
  • Reapare anxietatea separarii
  • Teama de “ce ne vom face de-aici  inainte” poate determina un comportament dezorganizat din partea copilului
  • Nu poate uza de fabulatie pentru a nega, asa cum fac prescolarii, dar nu este inca nici suficient de matur pentru a percepe necazul
  • Este usor de distras, are dificultati la invatat sau la orice altceva
  • Simte ca parintele are un rol activ si deliberat in despartire
  • Se simte neiubit si construieste povesti despre parintele absent
  • Se poate plange de dureri de stomac sau de cap
  • Pretinde ca totul e in regula, neaga orice discomfort sau tristete
  • Poate dezvolta pe termen lung comportamente inacceptabile, cum ar fi: minciuna, furtul sau agresiunea
  • Solicita din ce in ce mai multe pentru a compensa pierderea suferita
  • Poate incerca sa-i gaseasca mamei un nou partener
  • Are o dorinta puternica de a-si reuni parintii

Cum pot interveni parintii

  • Nu se sugereaza copilului ca trebuie ca el sa  fie “capul  familiei” sau “ajutorul principal“ in casa; adesea ei iau toate aceste exprimari, exact asa cum sunt; devin de multe ori copii “parentizati”
  • Sa le explice motivele de divort in termeni pe care sa-i inteleaga
  • Sa accepte sentimentele copiilor ca firesti, fara a incerca sa le schimbe

 

Perioada de la 9 la 12 ani

 Comportamente

  • Loial ambilor parinti
  • Extrem de furios, foarte expresiv
  • Uzeaza de furie pentru a se apara de durere, depresie si soc
  • Este  inceputul  pubertatii  si  este  uneori  dificil,  mai  ales  cand  nu  este  disponibil parintele de acelasi sex
  • Vede cum parintii incalca regulile, pe care el si le-a insusit chiar de la ei
  • Incearca sa se razbune pe cel pe care il crede  responsabil pentru divort
  • Are comportamente manipulatoare, “inventand” inclusiv “jocuri” intre parinti
  • Ii este rusine de ceea ce se intampla familiei sale
  • Are incredere in cei de varsta sa, considerand importanta opinia acestora
  • Este derutat, incercand sa inteleaga cine este el si unde ii este locul
  • Poate adesea sa se “ascunda” dupa comportamente negative
  • Cand parintii se afla in conflict are- in mod frecvent- dureri de cap sau de stomac
  • Adesea ia partea numai unuia dintre parinti

Cum pot interveni parintii

  • Sa nu il ia pe copil ca aliat impotriva celuilalt parinte
  • Sa accentueze fata de copil trasaturile pozitive ale celuilalt parinte, mai ales in acest stadiu, cand copiii au tendinta de a-si intemeia imaginea de sine pe imaginile pe care si le construiesc despre proprii parinti
  • Sa fie precauti in a face afirmatii legate de asemanarile de orice fel ale copilului cu celalalt parinte
  • Sa fie stabili si consecventi in indeplinirea rolului de parinte
  • Sa accepte sentimentele copilului, chiar daca este greu; ei au nevoie sa vada, sa simta, sa fie iubiti
  • Sa-l ajute pe copil sa pastreze relatia cu parintele de acelasi sex, mai ales acum in perioada pubertatii
  • Sa implice copilul in activitati diverse
  • Sa programeze timp liber pe care copilul sa-l petreaca singur, cu fiecare dintre parinti, in cazul in care nu exista pericolul unui abuz

 

Perioada de la 13 la 18 ani

 Comportamente

  • Furia pe parintii care divorteaza se poate intoarce asupra oamenilor sau lucrurilor
  • Relatia cu parintii poate deveni mai distanta, pentru ca el este mai independent
  • Il blameaza pe parintele, pe care il considera responsabil pentru divort
  • Ii critica pe parinti si-si promite sa nu faca aceleasi greseli
  • Este responsabil fata de copiii mai mici
  • Are probleme in a se decide de partea carui parinte sa fie
  • Pare mai matur decat cei de varsta sa
  • Poate alege sa evite conflictul din familie, parasind-o fie fizic, fie emotional
  • Prezinta un mare risc de suicid; poate deveni izolat si depresiv
  • Se poate “refugia” in alcool, droguri sau relatii intime nepotrivite pentru a scapa de durere
  • Poate lua decizii care sa-i modifice viata total, fie pozitiv, fie negativ
  • Se poate implica in activitati neconforme varstei sale, asumandu-si mai mult decat poate realiza
  • Se poate intoarce la comportamente copilaresti, devenind din nou dependent
  • Adesea nu este sigur unde sa mearga, atunci cand “merge acasa” in vizita (mai ales in cazul copiilor care s-au mutat)
  • Are dificultati in a-si vedea parintele cu un alt partener
  • Explorand problemele sexuale proprii i se pare greu sa-si vada parintii exprimandu-si afectiunea fata de noii parteneri
  • Isi poate pune probleme in legatura cu abilitatea sa de a construi o relatie cu cineva, atunci cand proprii parinti esueaza
  • Se poate simti usurat daca conflictul permanent a incetat odata cu separarea parintilor, mai ales in cazul in care a fost implicata si violenta

Cum pot interveni parintii

  • Sa fie corecti, pentru ca ei se afla la varsta la care nu suporta sa nu li se acorde increderea
  • Sa negocieze cu ei
  • Sa evite orice fel de comentariu negativ la adresa celuilalt parinte
  • Sa le permita adolescentilor sa ia propria decizie in ceea ce-l priveste pe celalalt parinte
  • Sa existe o consecventa in stabilirea si respectarea regulilor de catre ambii parinti
  • Sa mentina stabilitatea; sa evite schimbarile majore, pe cat posibil
  • Sa discute despre teama copiilor de a fi abandonati
  • Sa nu-i priveasca pe adolescenti ca pe niste copii cu probleme
  • Sa evite in a-i impovara pe copii cu indatoriri casnice parentale

 

Ideea de baza este aceea ca divortul este foarte greu de suportat pentru copii. Dar daca parintii reusesc sa depaseasca bine momentul, intr-un mod amiabil si se centreaza pe nevoile acestora, pot reduce efectele negative si-i pot ajuta sa devina cetateni responsabili.

Multi copii din zilele noastre pot fi oricand “prinsi la mijloc” de un divort parental. Cei din familiile divortate suporta consecinte dureroase, dar cei care sunt sprijiniti si carora li se ofera informatii legate de modul in care trebuie sa reactioneze in astfel de situatii pot depasi mai usor momentele limita.

Cum se poate realiza acest lucru? “Co-parentarea” este o expresie utilizata pentru a-i descrie pe parintii divortati sau separati, sensibili la necazul copiilor lor, care isi insusesc tehnici prin care sa evite sa-si determine copilul sa aleaga pe unul dintre ei. Trebuie sa admitem ca multor cupluri le este foarte greu sa divorteze pe o cale amiabila. De obicei exista furie, resentimente, dezamagire si durere. Parintele se poate folosi in mod eronat de copil, considerandu-l un fel de “instrument”, prin care controleaza accesul celuilalt parinte la fiul/fiica sa sau la suportul financiar. Toate acestea expun copilul unui risc marit, impovarandu-l si mai mult decat este in urma problemelor generate de divort.

Cateva surse de conflict sunt:

  • banii
  • problemele medicale
  • educatia religioasa/educarea valorilor planuri pentru educatie sau cariera concediile
  • timpul liber (sporturile, hobby-urile)
  • disciplina
  • stilurile parentale

Cand familia se reorganizeaza in urma separarii sau a divortului, responsabilitatile parentale trebuie si ele sa fie modificate.E recomandabil sa nu se uite de ce este foarte important sa dezvoltam un nou parteneriat, ca parinti ai copiilor nostri.

O relatie cooperanta intre doi adulti referitoare la probleme parentale ajuta copiii in procesul general de adaptare a acestora la divort sau separare. Conflictul intre fostii parteneri este, probabil, inevitabil; ceea ce conteaza este cum este rezolvat acest conflict. Strategiile distructive de depasire a crizei ii afecteaza pe toti din familie; un rezultat pozitiv este dat de strategiile constructive.

A invata despre divort si problemele cu care se confrunta copiii permite parintilor sa-i protejeze, atunci cand apar asemenea situatii.

Exista cateva solutii:

1. Stabilirea unei baze pentru o relatie “co-parentala” pozitiva, prin care parintele:

  • Sa ia in considerare atat timpul petrecut de el cu copilul, dar si de celalalt parinte
  • Sa elaboreze un program de petrecere a timpului liber, in care sa fie inclusi ambii parinti
  • Sa faca eforturi pentru a respecta termenii acordului de alocare a timpului
  • Sa-l anunte pe celalalt parinte dinainte, daca exista modificari de plan
  • Sa-si pregateasca copilul intr-o maniera pozitiva pentru intalnirile cu celalalt parinte
  • Sa nu intretina discutii cu fostul partener pe tema custodiei, vizitelor sau sprijinului material- atunci cand se intalnesc pentru a prelua copilul
  • Sa asculte ceea ce-i spune copilul, legat de problemele pe care le are cu celalalt parinte, dar sa-l sfatuiasca sa le discute deschis cu acesta
  • Sa-si rezolve problemele cu parintele celalalt in particular, fara prezenta altcuiva
  • Sa fie flexibil in ceea ce intreprinde-  legat de relatia  copilului cu celalalt- pentru a respecta nevoile fiecaruia
  • Sa nu-si considere copilul un “mesager”, “colector de pensie alimentara” sau “spion”

 

2. Intretinerea unei comunicari clare si permanente cu copilul, prin care acesta trebuie sa constientizeze urmatoarele:

  • Nu el este cel ce a cauzat divortul
  • Nici un parinte nu-si respinge copilul
  • Va continua sa aiba familie, chiar daca parintii sai nu mai sunt casatoriti
  • Desi sentimentele parintilor unul fata de celalalt s-au schimbat, dragostea lor pentru copil a ramas aceeasi
  • Parintii vor continua sa aiba grija de el
  • Parintii incearca sa ajunga la un acord in ceea ce priveste explicatiile oferite copilului, referitoare la cauzele divortului; copilul are nevoie doar de explicatii clare; alte detalii il deruteaza
  • Odata stabilit totul, copilul trebuie sa stie care sunt lucrurile care se schimba: cu care dintre parinti va locui si cand va putea sa-l vada pe celalalt parinte, unde va locui si unde va merge la scoala, cand isi va vedea celelalte rude: bunici, unchi, matusi

 

3. Mentinerea unei griji permanente a parintelui si fata de sine.

Functie de circumstante, energia emotionala si fizica a parintelui este destul de scazuta. Trebuie sa existe modalitati prin care acesta sa-si revina, pentru a putea sa ofere copilului intregul sau sprijin. Exista o serie de stari cu care copilul se confrunta in asemenea situatii, iar parintele trebuie sa-l ajute sa le depaseasca. De aceea, se recomanda ca acesta sa-i asigure copilului:

Permanenta incurajare

  • Copilul sa fie convins ca nu a fost vina lui
  • Sa i se reconfirme dragostea ambilor parinti fata de el
  • Sa i se precizeze ca este normal sa fie trist, in urma parasirii caminului de catre celalalt parinte

Stabilitate

  • Parintele sa mentina relatia pe care o are cu copilul, incurajandu-l si pe celalalt sa procedeze la fel
  • Sa i se fixeze copilului un program relativ asemanator in ambele case
  • Schimbarile ce intervin in viata copilului sa se faca pe cat posibil, foarte lent, oferindu-i-se acestuia oportunitatea de a discuta despre ele si de a recunoaste eforturile intreprinse si efectul lor benefic

Incurajare

  • Copilul sa fie incurajat sa se joace cu prietenii sau sa se implice in alte activitati potrivite varstei sale
  • Sa fie sfatuit sa-si urmeze aceleasi interese pe care le avea inainte de divort sau separare

Corectitudine

  • Copilul sa nu fie intrebat direct sau indirect pe care dintre parinti il iubeste mai mult
  • Parintele sa fie corect in in alocarea timpului pe care si-l petrece cu copilul, respectand si programul celuilalt

Onestitate

  • Parintii trebuie sa constientizeze dorinta copilului, de a-i vedea din nou impreuna, dar nu trebuie sa-i dea false sperante
  • Sa se discute sincer cu copilul despre schimbarile sau mutarile care-l vor afecta, inainte ca acestea sa apara

Sprijin

  • Sa fie sprijinita nevoia copilului de a-si vizita celalalt parinte
  • Sa fie sustinuta dorinta copilului de a-si iubi in continuare ambii parinti; copilul sa stie ca, indiferent de statutul marital al parintilor, el trebuie sa-i iubeasca pe amandoi

Siguranta

  • Parintii sa nu incerce sa-si considere copilul consilierul sau sursa lor de sprijin emotional; vazandu-si parintele dependent de el, copilul se va simti foarte nesigur; de aceea, acesta trebuie sa-si gaseasca un adult care sa-l sustina in asemenea momente
  • Sa i se reaminteasca faptul ca parintii vor continua sa aiba grija de el

Incredere

  • Parintele sa-i arate copilului ca are incredere in abilitatea acestuia de a se adapta schimbarilor

Formarea si mentinerea unui cerc de sprijin

  • Parintii sa promoveze relatiile dintre copil si alti adulti de incredere, incluzand familia extinsa, prietenii si profesionistii specializati in asemenea probleme

 

Sunt multe aspectele ce apar in contextul unui divort, de aceea e util sa enuntam cateva dintre remarcile ce trebuie evitate, ele avand un puternic impact negativ asupra copilului.

  • “Daca nu te porti cum trebuie, te trimit sa locuiesti cu tatal/mama ta” “Esti lenes/ incapatanat/nervos exact ca tatal/mama ta”
  • “As putea sa ma descurc mai bine singur.” “Daca n-ai fi fost aici, as fi putut…”
  • “Uneori ma gandesc ca ar fi fost mai bine sa plec eu.” “Mama/tatal tau te-a pus sa faci afirmatia aceasta.”
  • “Tatal/mama ta nu ne iubeste pe nici unul, altfel nu ne-ar fi parasit.” “Nu poti avea incredere in el/ea.”
  • “Daca te-ar fi iubit ti-ar fi trimis pensia alimentara la timp.” “Daca mai intarzie 5 minute, nu te mai las sa mergi cu el/ea.”
  • “Daca nu-ti place ce ti-am cumparat eu, cere-i tatalui/mamei tale ceva mai bun.”
  • “Cu cine ai prefera sa fii, cu mama sau cu tata?”
  • “Intr-o zi ma vei parasi si tu, exact ca mama/tatal tau. Promite-mi ca nu ma vei parasi niciodata!”
  • “Esti tot ce am. Esti singura persoana pe care ma pot baza.”

Una dintre problemele cele mai dificile pentru parintii care isi impart responsabilitatea asupra copilului o constituie ”dreptul la vizita”.

Exista astfel cateva scopuri parentale constructive, care promoveaza bunastarea copiilor, ajutandu-i sa creasca sanatosi si fericiti.

  • Ambii parinti ar trebui sa incurajeze vizitarea pentru a-si ajuta copiii sa creasca si sa se dezvolte armonios
  • In general, parintii ar trebui sa incerce sa se respecte, cel putin de dragul copiilor
  • Fiecare parinte ar trebui sa respecte punctul de vedere al celuilalt, in ceea ce priveste modul de crestere a copiilor, incercand sa fie, pe cat posibil, consecventi
  • Fiecare parinte are dreptul sa stie ce se intampla cu copilul, atunci cand merge in vizita la celalalt (sa cunoasca persoanele care-l ingrijesc atunci cand mama/tatal sau nu se afla acolo)
  • Parintii ar trebui sa incerce sa fie de acord asupra educatiei religioase copilului; sa stabileasca si care dintre ei va urmari daca acesta frecventeaza sau nu orele de specialitate
  • Este extrem de important ca fiecare sa cunoasca adresa si toate datele de identificare ale celuilalt, inclusiv cele de la locul de munca
  • Ambii parintii trebuie sa constientizeze faptul ca programul de vizitare se schimba odata cu cresterea copilului si cu diferentierea nevoilor acestuia

 

Reguli acceptate de vizitare

1. Sa existe programe flexibile de vizita

  • Celalalt parinte trebuie anuntat inainte daca apar modificari in programul de vizitare si, in cazul in care copilul pleaca in vacanta cu parintele la care se afla in custodie, celalalt trebuie sa cunoasca itinerariul
  • Trebuie luat in considerare faptul ca e posibil ca programul de vizita sa fie afectat de anumite planuri ale copilului
  • Trebuie respectata dorinta lor de flexibilitate

2. Vizitele sa fie considerate aspecte firesti ale noului program al copilului

  • Parintii sa gaseasca activitati care sa le permita lor si copiilor sa-si construiasca relatia, dar care sa le ofere si oportunitatea de a petrece mai mult timp impreuna
  • Sa ofere un echilibru intre distractie si responsabilitatea fata de copii
  • Sa fie incurajate vizitele care-i includ pe bunici si familia extinsa
  • Parintii sa le amenajeze copiilor un loc al lor, fie si doar o parte dintr-o camera sau chiar o camera intreaga, pentru ca atunci cand merg in vizita la celalalt parinte sa se simta ca acasa
  • Sa fie sprijiniti copiii in a-si face prieteni prin imprejurimi, pentru a avea parteneri de joaca in ambele camine
  • Sa devina o obisnuinta pregatirea copiilor pentru vizita
  • Sa se alcatuiasca de catre parinti o lista de obiecte pe care acesta sa le ia/aduca cu el; daca copilul este suficient de mare isi poate pregati singur bagajul
  • Uneori, daca este posibil, e bine sa li se permita copiilor sa-si aduca si cativa prieteni
  • Daca exista mai multi copii, parinti pot din cand in cand sa mearga separat cu ei, pentru a putea acorda timp fiecaruia in parte

3. Sa existe respect pentru fostul sot/fosta sotie si grija fata de copii

  • Parintele care vine in vizita trebuie sa apara la timp
  • Daca in programul de vizita este inclusa si o alta persoana (noul partener al tatalui/mamei sale) copilul trebuie anuntat dinainte
  • Daca parintele care nu mai locuieste cu familia isi schimba adresa, slujba, numerele de telefon, trebuie sa-si anunte fosta sotie/ fostul sot

 

Activitati nepermise intr-o vizita

Unii parintii se folosesc de vizite pentru a-si atinge scopuri distructive, actionand pentru a-si rani fostul partener, pentru a-i distruge viata, pentru a se razbuna pentru durerile provocate in prezent sau in trecut. In acest sens, ei folosesc anumite strategii. Acestea pot crea chiar o relatie mai ostila cu fostul sot/ fosta sotie si pot afecta grav relatia dintre copil si unul sau ambii parinti. Pentru a evita asemenea efecte devastatoare e recomandat sa se respecte urmatoarele:

1. Sa nu se refuze comunicarea cu fostul partener.

  • Sa nu fie “folosit” copilul ca mesager in probleme legate, de pilda, de sprijinul financiar; sunt aspecte ce trebuie discutate doar de adulti
  • Copilul nu trebuie invinovatit pentru anularea sau schimbarea programului de vizitare; acestea sunt responsabilitatile adultilor
  • Sa nu fie transformat copilul in “spion” al parintelui
  • Momentele in care copilul este luat si adus nu trebuie transformate in oportunitati de declansare a conflictului dintre parinti; problemele sa se rezolve fie la telefon, fie atunci cand copilul nu este de fata

2. Sa nu se incerce destramarea relatiei copilului cu celalalt parinte

  • Sa nu se incerce culpabilizarea copilului pentru faptul ca-si petrece timpul si cu celalalt parinte
  • Vizitele nu trebuie folosite ca premii pentru un comportament bun al copilului si nici nu trebuie interzise, daca acesta s-a comportat altfel decat se astepta de la el
  • Parintele sa nu-i marturiseasca copilului faptul ca este trist si se simte singur, daca acesta il viziteaza pe celalalt
  • Sa nu se interzica vizitele celuilalt parinte, ca o forma de a-l pedepsi pentru greselile trecutului sau pentru ca nu a platit la  timp pensia alimentara  a copilului,  pentru ca asemenea atitudini il pedepsesc pe copil, care este nevinovat
  • Nu trebuie interzise vizitele doar pentru ca unul dintre parinti considera ca celalalt “nu merita” sa-si vada fiul/ fiica. Aceasta se poate intampla doar in cazul in care fostul partener reprezinta o adevarata amenintare pentru copil; altfel, adultii si copiii au nevoie si merita sa se vada
  • Nu trebuie invocate false acuzatii de abuz, doar pentru a nu mai permite parintelui sa-si viziteze copilul
  • Sa se incerce evitarea interferarii activitatilor de petrecere a timpului liber a copilului (sporturi, hobby-uri) cu momentele in care acesta se intalneste cu celalalt parinte; uneori poate ca e posibil ca adultul sa se alature copilului, in asemenea situatii
  • Copilul sa nu fie admonestat pentru obiectele lasate la celalalt parinte, pentru ca e bine ca el sa simta ca apartine ambelor camine
  • Sa nu se pretinda ca este bolnav copilul, doar pentru a-l impiedica pe fostul partener sa-si viziteze fiul/ fiica
  • Nu trebuie interzis celuilalt parinte sa-si caute copilul la telefon

3. Sa nu se transfere furia fata de fostul partener asupra relatiei parintelui cu copilul

  • Nu trebuie ranit copilul prin aparitii intarziate la intalnirea stabilita sau prin neprezentare.

4. Sa nu se rasfete copilul sau sa se incerce “cumpararea” dragostei sau a loialitatii sale

  • Sa nu se permita copilului sa-l santajeze pe celalalt parinte, conditionand dreptul de a fi vizitat de cumpararea anumitor obiecte
  • Parintele sa nu incerce sa-l mituiasca pe copil
  • Nu trebuie ca celalalt parinte sa fie un fel de “amic” al copilului, pentru ca acesta are nevoie de un parinte, in adevarata acceptiune
  • Nu e nevoie ca timpul alocat vizitei sa fie plin de activitati extraordinare; se pot realiza si activitati domestice, de rutina, la care sa participe impreuna, copilul si parintele (gatit, curatenie)

avon.ro

Lasa un comentariu