Copiii inzestrati si experientele lor in scoala



mycloset.ro

Copiii inzestrati au nevoie de atentie speciala. Ei se adapteaza destul de usor la activitatile si problemele care apar in clasa lor si in grupul de egali, dar oamenii care sunt in jurul lor se adapteaza mai greu la nevoile pe care acestia le au. De aceea este important pentru cei din jur sa stie care sunt acele nevoi si sa incerce sa le satisfaca. Astfel de copii au dorinte care sunt neobisnuite pentru majoritate si atunci raportarea la ei din anumite puncte de vedere este si trebuie sa fie speciala.

De multe ori copiii inzestrati se adapteaza in clasa din care fac parte. Ei stiu sa fie empatici si sa discute despre ceea ce ii preocupa pe colegii lor sau chiar pe profesorii lor pentru ca stiu ca abilitatile lor nu pot fi intelese asa de usor si ca, uneori, ar putea sa nu fie acceptati. De aceea, ei stiu sa faca in asa fel incat sa se integreze in mediul din care fac parte prin a se raporta la subiectele de interes pentru cei din jurul lor.

Totusi, dificultatea apare atunci cand profesorii si parintii nu stiu sa ia parte corespunzator la dezvoltarea copilului si nu stiu cum anume sa sustina aceasta evolutie. Uneori li se pare prea dificil sa schimbe modul de raportare si cerintele sau ceea ce daruiesc, cand au in fata un copil cu abilitati mai mari decat ale celorlalti copii.

In cartea „Copiii inzestrati si talentati – Manual pentru parinti” era dat exemplul unei fetite pe nume Karla, care este un copil cu abilitati speciale. Ea putea sa citeasca din abecedar si alte carti inainte de a veni in prima zi de scoala: „In prima zi de scoala, Karla putea deja citi din pre-abecedar, abecedar si din cartile de clasa intai care erau disponibile si le-a indepartat. Cand Kate a intrebat-o de ce pusese cartile jos, ea a raspuns: <<Le-am citit pe toate!>> Kate a verificat si a stabilit ca nu numai ca era capabila sa citeasca aceste carti, dar si pe cele ale copiilor din clasele medii si superioare. Din acea zi Karla a luat parte la toate activitatile de grup. Ea „audia” materiile din toate cele opt clase, citea liber si diversificat, lua parte la activitatile de joaca de toate varstele, experimenta artele si se simtea in general foarte bine.”

Prima sa experienta cu scoala a fost una fovorabila pentru ca invatatoarea sa a observat darul pe care il avea si a sustinut-o in dezvoltarea sa, i-a oferit posibilitatea de a acumula mult mai repede decat alti copii, dar totusi a lasa-o sa se joace cu cei de varsta ei si in acelasi timp sa se joace si cu cei mai mari decat ea. A ajutat-o practic sa fie integrata, sa fie libera sa aleaga ceea ce isi doreste si sa ajunga la potentialul ei maxim din acel moment al dezvoltarii.

Mai tarziu, cand s-a mutat la alta scoala, nu a mai avut parte de aceste oportunitati. Profesorul o considera cea mai buna din punctul de vedere al cititului, dar nu a observat ca fata era deosebita ca aptitudini si nici mama ei nu a vorbit cu profesorul pentru a-l anunta ca ar avea nevoie de anumite indrumari. A avut mult de pierdut din aceasta cauza.

Insa, abilitatile ei au iesit la iveala in momentul in care a fost vorba despre muzica: „In clasa a saptea, Karla, care devenise o pianista excelenta, a cerut sa invete sa cante la acordeon. In cateva zile deja dezvoltase o pricepere considerabila.”

Este vorba deci, despre modul in care se raporteaza cei din jurul ei la nevoile pe care le are si cat de mult este inteleasa in ansamblul dorintelor si nevoilor ei. Daca cei din jur o ajuta, ea se poate dezvolta foarte mult, daca nu, va stagna.

Un copil precum Karla trebuie sa aiba parte de posibilitati multiple de a avansa si de domenii vaste pentru ca ea sa poata sa experimenteze si sa aleaga ceea ce i se potriveste. Este posibil ca ea sa aiba multe aptitidini inca nedescoperite si sa poata sa lucreze cu ele doar daca sunt dezvoltate.

 elefant.ro

 

Adaptare dupa „Copiii inzestrati si talentati – Manual pentru parinti”

astratex.ro

Lasa un comentariu