Copiii au nevoie sa fie invatati



mycloset.ro

Copiii nu pot creste fara o instruire adecvata, pentru ca apoi sa se astepte din partea lor sa ajunga oameni cultivati si eficienti. Copiii au nevoie sa fie modelati, instruiti, influentati si educati. Copiii au nevoie sa fie invatati si ghidati pe ce cale sa mearga.

Pentru ca sa inteleaga ce si cum ar trebui sa-i invete pe copiii lor, parintii au nevoie sa cunoasca ei mai intai, caracteristicile modului de gandire al copiilor mici, deoarece copiii nu gandesc la fel ca adultii.

Cresterea copilului presupune si cunoasterea caracteristicilor modului de gandire ale unui copil mic. Iata patru dintre ele:

1. Gandirea lui este egocentrica.
Cu cat un copil este mai mic, cu atat este mai putin constient de tot ceea ce se afla in afara experientei lui imediate. Spre exemplu, la inceput, bebelusii nu sunt constienti de faptul ca manutele si piciorusele lor le apartin, ca fac parte din corpul lor. De asemenea, ei nu realizeaza ca obiectele exista, chiar si atunci cand ei nu le mai pot vedea. Gandirea egocentrica persista pe parcursul intregii perioade a primei copilarii si il afecteaza pe copil in urmatoarele aspecte:

  • Nu isi da seama ca toate gandurile si actiunile lui alcatuiesc o parte din situatia in care este implicat.
  • Nu este in stare sa inteleaga situatiile, luand in considerare si punctul de vedere al unei alte persoane.
  • Cu greu isi poate imagina cum ar fi daca el insusi ar fi altcineva: fratiorul, iepurasul etc.
  • Nu se poate privi prin ochii altcuiva.
  • Nu se poate preface ca este altcineva, si totusi sa fie el insusi.
  • E adevarat ca, punandu-si la lucru fantezia, se poate juca de-a altcineva, dar ii este dificil ca, in acelasi timp, sa-si integreze si propria persoana in imagine.
  • Priveste obiectele din jur ca fiind vii, intocmai cum el insusi este viu.
  • Mai mult decat atat, copilul mic nu intelege ca adultii nu au cum sa-i spuna ce se intampla inauntrul sau. Daca aude un tiuit in urechi, el crede ca si ceilalti il pot auzi. Atunci cand raspunde la telefon si bunica intreaba, de la celalalt capat al firului: „Cine este acolo?”, el raspunde: „Eu.” Dupa aceea, nu poate intelege de ce bunica intreaba: „Care eu?”

2. Gandirea lui este dominata de perceptii.
Copilul mic este foarte mult influentat de ceea ce vede, aude sau experimenteaza la un moment dat. Pentru el, „sa vada inseamna sa creada”. Rareori acorda atentie schimbarilor subtile dintr-o stare intr-alta; mai degraba el priveste lucrurile ca fiind statice, ca ramanand neschimbate.

Copiii mici nu-si folosesc experientele trecute ca baza de rationament si deductie. Daca „vad” ceva intamplandu-se, chiar daca este posibil sa nu mai fi vazut niciodata mai inainte, ei cred ca este adevarat.
Acesta este motivul pentru care copiii mici cred ca un magician poate cu adevarat sa gaseasca un iepure intr-o palarie goala sau insista sa sustina ca ceva este adevarat, pentru ca au vazut la televizor.

3. Gandirea lui merge mai degraba de la particular la particular, decat de la general la particular.
Copilul mic trebuie sa creasca pana va intelege ca evenimentele au o cauza si ca situatiile difera. El nu intelege ca, atunci cand se intampla ceva, intr-o anumita situatie, nu inseamna ca totul va decurge la fel in orice alta situatie.

Un exemplu pentru acest tip de rationament este ilustrat atunci cand copilul spune: „Marius a mers pe bicicleta. Eu de ce nu pot?” Copilul nu-si da seama ca, in ceea ce priveste situatia lui Marius, pot exista factori diferiti de cei existenti in propriul caz. Doar prin intermediul experientei personale incepe copilul sa-si dea seama ca, prin comportamentul sau, va determina in mare masura, modul in care va fi tratat de ceilalti.

4. Gandirea lui este relativ nesociabila.
Pe masura ce cresc, copiii devin tot mai constienti de oamenii din jurul lor. Ei incep sa acorde mai multa atentie la ceea ce spun ceilalti si la modul in care gandesc.

Cu toate acestea, copiii mici care, de obicei, sunt inca foarte egocentrici, acorda foarte putina atentie celor din jur. Ei considera ca nu trebuie sa-si explice parerile in fata nimanui. Dimpotriva, ei cred ca toti ceilalti ar trebui sa stie ce gandesc ei cu privire la un lucru si cum au ajuns la o anumita concluzie. Si chiar daca incearca sa parcurga inca o data procesul gandirii, pentru a demonstra altcuiva cum au ajuns la o anumita decizie, lucrul acesta li se pare extrem de dificil, daca nu chiar imposibil.elefant.ro

Acesta este motivul pentru care intrebarea: „De ce ai facut asa?” nu are pentru un copil, aproape nici o insemnatate. El poate sa raspunda foarte bine cu un sincer: „Nu stiu”, cu „Pentru ca” sau cu o simpla ridicare din umeri. Pe masura ce copilul devine tot mai constient ca are capacitatea de a gandi si pe masura ce ajunge in stare sa se gandeasca in acelasi timp la mai multe aspecte diferite ale aceleiasi situatii, va incepe sa-si ajusteze sistemul de gandire dupa cel al altor oameni.

Este nevoie de multi ani de interactiune cu alti oameni – discutii, argumentari, acorduri sau dezacorduri – inainte ca un copil sa invete regulile de baza, necesare unei gandiri logice.

Copiii au nevoie, in viata lor, de multe lucruri, dar, mai intai de toate, ei au nevoie sa-si inteleaga parintii – parinti care ar trebui sa poata fi caracterizati astfel:

1. Parinti care acorda TIMP special fiecarui copil in parte.
Timpul este un talant pretios si, atunci cand le este acordat copiilor, nu este niciodata pierdut. Timpul bun, de calitate, investit cu toata inima in copii, acel timp cand parintii manifesta acceptare fata de cei mici si sunt dispusi sa-i asculte, va implini nevoia de dragoste a copiilor lor.

2. Parinti care INTELEG caracteristicile individuale si de varsta ale copiilor.
Parintii nu trebuie sa astepte prea mult, nici prea putin din partea copiilor lor, ci ei trebuie sa aseze masura potrivita de incredere asupra fiecarui copil, in mod individual. Un parinte de succes va permite fiecarui copil sa faca singur alegeri si sa poarte responsabilitati care sunt adecvate varstei lui.

3. Parinti care sunt CONSECVENTI in ceea ce le cer copiilor lor si suficient de CATEGORICI (PUTERNICI) incat sa impuna anumite reguli si cerinte de baza.
Parintii care sunt consecventi si care au tarie de caracter sunt, de obicei, foarte respectati pentru pozitia pe care o adopta. In acelasi timp, ei pot sa le acorde copiilor lor mai multa libertate de a se misca, de a explora, de a se exprima si de a se juca, pentru ca detin un control „planificat” asupra casei si asupra terenului de joaca.

4. Parinti care isi INCURAJEAZA copiii.
Acestia sunt sensibili si se pot descuraja cu usurinta, atunci cand se confrunta permanent cu esecul si cu dezaprobarea. In schimb, prin incurajare, orice copil poate fi ajutat sa raspunda solicitarii a de a purta responsabilitati incredintate cu chibzuinta, cu interes si cu entuziasm.

Urmatorul articol: Intelegerea trasaturilor individuale ale copiilor

 

astratex.ro

Lasa un comentariu