Constiinta si fuga de propria constiinta



mycloset.ro

 

“Singurul lucru necesar care-i trebuie raului ca sa triumfe
este ca oamenii buni sa nu faca nimic”

Edmund Burke

 

Constiinta si fuga de propria constiintaAtunci cand nu facem ceea ce credem ca este corect (moral) ne simtim vinovati. In acele momente ne simtim raniti de constiinta noastra. Putem simti dispret fata de noi insine si ca sa evitam acest disconfort, facem de obicei ceea ce este corect (asa cum intelegem noi acest cuvant). Dar cand vrem cu putere sa facem ceva impotriva valorilor noastre, ne putem amagi singuri astfel incat sa nu ne simtim rau in privinta acelei actiuni.

Noi, oamenii, am gasit o varietate de scuze si pretexte, de mecanisme cu ajutorul carora fugim de propria vinovatie. Potrivit lui Bandura (1980) acestea sunt:

 

1. Justificarea morala: credem ca actiunile noastre sunt pentru o cauza dreapta.

„Am furat ca sa asigur hrana familiei mele” sau
„Am mintit ca sa-mi protejez prietenul”
„Am copiat pentru ca trebuia neaparat sa trec examenul”.

 

2. Caracterizarea eufemista: este vorba despre folosirea unui termen „usor” pentru a ascunde de fapt realitatea daunatoare.elefant.ro

„Am luat-o” sau „am imprumutat-o” in loc de furat.
„I-am aranjat putin” in loc de agresat brutal.
„Nu i-am spus ei/lui totul” in loc de mintit.
„Mai intai trebuie sa avem grija de tara noastra (sau de noi insine)” in loc de ignorarea nevoilor altora.
„Libertatea” este un termen la indemana pe care il folosim frecvent ca justificare pentru a face orice dorim sa facem.

 

3. Motivarea prin comparatia cu ceilalti:

„Nu am copiat la fel de mult ca Maria”.
„Milioane de oameni nu-si platesc taxele”.
„Bogatasii nu dau mai nimic saracilor, de ce as face eu asta?”.

 

4. Ei mi-au spus sa o fac:

„Ei m-au convins sa fac asta impreuna cu ei”.
„Mi s-a spus inainte cum sa prezint produsul pentru a-l vinde, nu da vina pe mine daca nu e total adevarat”.
„El/ea a insistat atat de mult pana am cedat”.
„Fac tot ceea ce spune legea sa fac; daca se presupune ca ar fi trebuit sa fac mai mult, mi s-ar fi spus”.

 

5. Negarea responsabilitatii:

„Pur si simplu m-am luat dupa multime”.
„Am crezut ca va fi ajutat/a cu siguranta de altcineva, era foarte multa lume in jur”.
„O persoana ca mine nu poate face nimic in privinta saraciei”.
„Am de gand sa nu platesc taxele din cauza tuturor celor care traiesc de pe urma beneficiilor”.

 

6. Negarea consecintelor:

„Doar am aruncat bomba acolo unde mi s-a spus si am zburat inapoi la baza”.
„Am furat doar de la un lant mare de magazine; nu vor simti lipsa”.
„Emisiunile de la TV doar exagereaza pe tema foametei; e destula mancare pentru ca toata lumea sa manance”.

 

7. Dezumanizarea:

„Nu e nimic rau in a-i deposeda de pamantul lor; ei sunt niste salbatici”.
Daca ei sunt atat de prosti, este vina lor ca se profita de pe urma lor.
„Acesti comunisti fara Dumnezeu ii omoara pe toti in calea lor; mai bine am pune noi mana pe ei inainte sa ne infiga cutitul in spate”.

 

8. Tu (victima) esti de vina:

„Daca nu erai atat de obraznica, nu te-as fi lovit”.
„Pareai suparat/a asa ca am iesit in oras cu ….”;
„Acele tari sarace ne-ar ocupa tara daca ar putea, asa ca nu le-as da nici un leu!”.
„Saracii isi cauzeaza propriile probleme”.

 

Bandura crede ca cel mai nepasator si imoral comportament este cauzat mai degraba de aceste mecanisme mentale folosite ca justificare decat de un sistem de valori defect. Deci, o persoana ar putea sa creada si sa adopte o filosofie de viata extrem de morala si, totusi, sa gaseasca modalitati de eschivare pe care le foloseste in momentul in care nu vrea sa faca nimic. „Fii cinstit cu tine insuti” spune o vorba romaneasca.

Cate rationalizari dintre cele expuse mai sus folosim in viata de zi cu zi?

 

Capcane intalnite in intarirea caracterului moral:

  • reprimarea standardelor morale
  • ne amintim de principiile morale doar daca suntem observati

 

In afara rationalizarilor pe care le folosim ca sa evitam responsabilitatile impuse asupra noastra de catre propriile valori morale (Regula de Aur ”fa altora ceea ce ti-ar placea si tie sa ti se faca” este foarte exigenta) putem avea experiente care ne desensibilizeaza destul de mult si nu mai reactionam in fata cruzimii si suferintei umane.

Astfel, dupa cum putem observa, ne aflam in pericolul de a ne pierde standardele morale atunci cand reactiile noastre emotionale si atitudinale scad. De exemplu, atunci cand vedem violenta si crime la televizor sau vizionam filme horror si nu simtim nici un fel de repulsie; atunci cand vedem copii care mor de foame si nu strigam ca acest lucru trebuie sa inceteze, cand ne dam seama ca o persoana nu-si plateste impozitele, copiaza la un test sau isi insala partenerul de viata si nu spunem absolut nimic – nu numai ca nu spunem nimic, dar aproape ca ni se par normale si firesti si, ca atare, acceptam aceste lucruri.

Emotiile negative – indignarea atunci cand apare un act nedrept – reprezinta o parte vitala din moralitatea noastra. Ar trebui sa pretuim si sa incurajam aceste reactii emotionale intolerante cu imoralitatea, nu sa imitam indiferenta psihopatului care incalca legea. Actiunea morala se bazeaza pe emotii, nu doar pe niste idealuri de justitie. Cele sapte pacate mortale despre care am auzit cu totii se bazeaza toate pe emotii: grija fata de altii in locul lacomiei, admiratia realizarilor in loc de lene, urand injustitia, etc. Actiunile rele, ale noastre sau ale celorlalti, ar trebui sa ne jigneasca. (Keen, 1992)

 

Cele 7 pacate despre care se aminteste mai sus, sunt:

  1. Desfraul: dorinta intensa, fizica sau de alt tip. Setea de bani, bautura, mancare.
  2. Imbuibarea: pofta de mancare exagerata.
  3. Lacomia: dorinta intensa si egoista pentru ceva, in special pentru bunastare, putere sau mancare. Preocupare asidua pentru posesiuni materiale.
  4. Lenea: lene fizica, mentala sau spirituala.
  5. Mania: furie extrema, afisarea furiei aprige asupra unei persoane.
  6. Invidia: gelozie pe posesiunile, calitatile, stilul de viata sau pe norocul unei alte persoane.
  7. Mandria: o parere foarte buna despre propria demnitate, importanta, merit sau superioritate; sentimentul unei placeri sau satisfactii personale derivate din propriile realizari [doar daca acestea conduc la hranirea orgoliului; pentru ca ne putem bucura de reusite fara sa fim neaparat orgoliosi]

 

Este important sa eviti sa minti, sa trisezi/copiezi sau sa fii crud chiar daca stii ca nu vei fi prins? Cu siguranta! Pentru ca tu vei sti ca ceea ce ai facut a fost gresit. Cum ar putea cineva sa spuna ca el/ea crede intr-o anumita valoare sau intr-un principiu moral daca valoarea este aplicata aleator in functie de castigul personal?

Astfel, chiar si pentru persoanele rau-facatoare, moralitatile declarate sunt doar niste simple trucuri sau minciuni cu care sa-i impresioneze pe altii, nu principii calauzitoare in viata.

Principiile morale trebuie practicate pentru a creste mai puternici pe interior (pentru stabilirea caracterului moral este deseobit de importanta practicarea lor mai ales atunci cand nu stie nimeni). In plus, a parea o persoana buna, situatie pentru care se lupta atat o persoana cinstita cat si una necinstita, se obtine prin a fi pur si simplu un om bun.

Pe scurt, o persoana ar trebui sa fie onesta, fidela si grijulie chiar si atunci cand nu este observata, pentru ca actionand astfel ea isi cultiva principiile morale care o ajuta sa fie buna in alte situatii.

Nu trisa in privinta taxelor, nu minti in privinta realizarilor tale, nu accepta infidelitatea si nu pretinde ca esti cineva care nu esti; in loc de aceste lucruri, fii onest si spune-ti cu entuziasm ca iti construiesti propriul caracter moral pe baza caruia iti vei trai viata.

Sa speram ca prin recunoasterea acestor mecanisme de aparare sau de fuga de propria constiinta, ne aflam in situatia de a analiza daca suntem onesti din punct de vedere cognitiv cu noi insine si daca ne comportam autentic conform valorilor noastre. Exista multi oameni care-i condamna si ii judeca pe altii (chit ca nu cunosc nimic profund legat de vietile lor) spunand despre acestia „ca isi merita soarta” (pentru mai multe lamuriri vezi articolul Intelegerea comportamentului uman prin determinism). Acestia ce fel de valori practica?

O persoana care cauta doar propria bunastare se va comporta egoist cu familia sa – va trai asa cum gandeste. De obicei, „iubirea” in viata de familie va imbraca forme de dominare, posesie sau de nevoie (“Ma folosesc de tine ca barometru pentru aprecierea si stima mea de sine”) si se poate ajunge chiar si la infidelitate – deoarece principiul de corectitudine este folosit relativ.

Cand ne comportam individualist, ignoram problemele si lipsurile celorlalti, ignoram persoane care vin si trec prin viata noastra, inchidem ochii cand au loc acte imorale, ne asemanam si cu cei de la care emitem pretentii, cu figurile autoritare si cu cei care ar putea sa sprijine sistemele care au fost create cu scopul de a fi de folos omenirii.

In varful piramidei – unde se afla cei care conduc –  se aplica aceleasi „valori” care se observa cu ochiul liber la baza piramidei: competitia, din care unul castiga si altul pierde (si astfel unul il va uri pe celalalt), egocentrismul, „fiecare pentru el” si in principal pareri care subliniaza ideea ca „fiecare isi merita soarta” – altfel spus, victima este de vina, pentru ca pur si simplu nu ne pasa de ea.

Cat timp ne aflam „abia la limita moralitatii” (daca nu am si trecut granita), nu ne putem astepta ca alti oameni sa ne vina in ajutor, pentru ca, in primul rand, acestia ar trebui sa aiba niste valori si principii morale la care sa tina ca la propria viata. Pentru ca este posibil ca si ei sa actioneze avand aceleasi scopuri.

De exemplu, putem astepta in mod inutil vreun ajutor de la stat, pentru ca cei care conduc pot gandi ca restul, adica sa se ajute mai intai pe ei insisi si familiile lor si, poate, cand vor avea timp se vor preocupa si de altii. Dupa cum putem observa, lucrurile se leaga logic intre ele.

Aici nu este vorba despre societate si legi, ci despre schimbarea omului pe interior – cand votam acel politician, votam de fapt „omul”, nu un aparat mecanic care va avea grija de tara si de popor, care va finanta sistemul de sanatate sau va scadea taxele doar pentru ca asa am votat, pe motiv ca „este platit pentru asta” si ca „asa este corect”. Ca sa fii corect in sine sau ca sa ai compasiune fata de semeni trebuie sa ai principii absolute. Principiile absolute au nevoie de practica continua si perseverenta indiferent de situatiile pe care le intalnim in viata.

Un lucru nu este neaparat corect doar pentru ca este permis si nici moral pentru ca este legal.

Mahatma Gandhi spunea ca fiecare dintre noi trebuie sa fie schimbarea pe care si-o doreste in lume, dar probabil ca fiecare asteapta ca celalalt sa se schimbe si el doar sa primeasca, chiar daca exista oameni care declarativ spun ca nu cer si nu vor nimic de la nimeni – totusi vor: sa fie iubiti, sa primeasca multa caldura in loc sa se straduiasca sa o daruiasca ei mai intai; sa li se demonstreze ca exista si oameni buni si bine pe undeva, in lume, dar ei sa nu contribuie cu nimic la acest demers sau la realizarea de fapte bune, s.a.m.d. Traim cu iluzia ca guvernele au puterea si abilitatea de a-i ajuta pe cei in nevoie. Dar guvernele sunt alcatuite din indivizi care, in general, actioneaza pe aceleasi principii ca si omul obisnuit – adica relativ si in folosul propriu.

Daca fiecare om s-ar stradui sa faca dreptate acolo unde-i nedreptate (in cercul de prieteni, amici, scoala, facultate, serviciu, relatii personale, s.a.m.d), ar sprijini cu ce pot acolo unde este nevoie (pentru asta este necesara preocuparea pentru celalalt si sacrificarea unui timp personal) si ar lua atitudine cultivand o multime de valori (de ex., combaterea minciunii prin adevar/informatii complete, iubire matura, prietenie, etc) invatandu-i si pe altii ce sa faca, cu siguranta ca lucrurile ar lua o turnura mult diferita trecutului si prezentului.

Valorile si principiile morale sunt extrem de necesare pentru o existenta benefica, fara depresie si anxietate, iar ele pot birui in jurul nostru daca fiecare dintre noi ne straduim sa le practicam. Deja au loc efecte pozitive locale. In momentul in care valorile si principiile morale se propaga, vom constata ca, acolo unde tu vei avea o problema si nu te mai poti descurca, vei intalni o noua persoana care sa-ti ofere o mana de ajutor. Aceste fapte au loc, dar pe o scara mult prea mica pentru ca schimbarile pe care ni le dorim in lume sa fie extrem de vizibile cu ochiul liber.

Exista multi oameni morali, dar insistand sa privim doar la cei care comit faradelegi uitam de cei care inca lupta sa pastreze vii si active valorile autentice, oameni care ne pot inspira, invata si motiva pe mai departe. Ramanem cu convingerea ca nu ne putem schimba si astfel nu se poate schimba nimic in jur. Fals. Cand tu te schimbi in bine pe interior, totul in jurul tau se schimba: de la anturaj, locul in care stai, pana la evenimente de viata!

Este posibil ca unele persoane sa presupuna ca internalizarea valorilor nu este in interesul lor pentru ca „toti fac/dreg si castiga ceva”, iar „eu sunt un prost pentru ca nu-mi vad interesul”. Insa, daca punem problema altfel, „bataile de cap”, conflictele interne pe care ni le creem in urma goanei (fizice si mentale) dupa o stare materiala mai buna, sunt oare in interesul nostru? [Nota: aceasta nu inseamna sa nu te straduiesti in planul tau atent conceput spre a avea un trai decent, ci sa te straduiesti sa gasesti un echilibru intre planul material si viata ta interioara, psihica.]

Aproape ca nici nu ne mai putem gandi la vreun alt subiect care sa nu atinga direct sau indirect subiectul bani. In cea mai mare parte a timpului auzim doar „cu ce te ocupi/cum iti merge”, parca pentru a ne da seama cam cat castiga persoana respectiva din acea activitate ca sa comparam (astfel, ne vom simti fie superiori, fie inferiori), sa invidiem sau sa ne bucuram in cazul in care castiga mai putin decat noi.

Frica si disconfortul psihic pe care le alimentam zi de zi gandindu-ne ca putem fi prinsi dupa ce am comis un act imoral, sunt in folosul nostru ca fiinte umane in dezvoltare? Momentele de vinovatie pe care le resimtim atunci cand nu am actionat sau cand am gresit sunt placute psihicului nostru? Sau poate ca viziunea egoista despre viata si oameni, critica si disputele ne vor face sa ne simtim mai bine? Nu cred.

Cu fiecare compromis pe care il facem incalcandu-ne valorile, „lumea” din jurul nostru se prabuseste. Poate exista indivizi care nu au nimic impotriva acestui lucru, cine stie?

Cu toate acestea, noi putem analiza si decide conform caror valori vrem sa ne traim viata. Sa stabilim ce fel de oameni dorim sa devenim si ce fel de oameni ne dorim in jurul nostru (vezi articolul Creeaza-ti propria filosofie de viata).

Insa, dupa ce am decis in cunostinta de cauza, nu ne mai putem permite sa atacam, sa judecam sau sa mai aratam cu degetul spre nimeni. Pentru ca, ne place sau nu ne place, acea persoana, ca si noi insine, nu va face altceva decat sa reflecte parti din noi.

 

astratex.ro

Lasa un comentariu