Constientizarea conduce la vindecare



Presupunere orientativa: Odata ce identificam sursa durerii, clientii vor corecta sau elimina problema in mod reflexiv, daca pot. Oamenii sunt in mod inerent auto-corectori si auto-vindecatori.

Atat mintea constienta cat si cea inconstienta incearca sa protejeze rational persoana si sa faca tot ceea ce se poate pentru a asigura confortul si supravietuirea ei. Daca li se ofera informatiile adecvate, o reusesc de minune. Totusi, atunci cand informatia este suprimata, ignorata sau indisponibila pentru analiza, individul nu mai poate realiza o metoda coordonata, integrata de a face fata situatiilor.

Pentru a folosi inca o data o analogie fizica, imaginati-va cazul unei persoane care se recupereaza dupa o afectiune puternica a zonei lombare. Cand s-a dus la tratament, abia putea sa mearga si suferea de spasme musculare puternice in spate si picioare. Era si deprimat, sinucigas.

Strategia lui de abordare a durerii fusese de a o ignora si de a incerca sa faca lucrurile asa cum le facea de obicei inainte de accidentare. Lupta de suprimare a durerii il extenua si eforturile de a face totul ca inainte ii provocau iritatii si dureri constante in tesuturile afectate.

Tratamentul a constat in principal in faptul ca a fost invatat sa isi indrepte calm atentia catre sursa centrala cea mai intensa a durerii. Acest lucru a produs imediat schimbari constiente si inconstiente in comportamentul lui. Cat timp era foarte atent la sursa durerii, era capabil sa-si aminteasca, constient sa evite amunite activitati, precum ridicarea obiectelor grele.

Ori de cate ori incerca sa faca ceva ce era prea obositor, punctul de focalizare a durerii devenea un pic mai intens, ca un semnal de alarma. Mai mult, pur si simplu acordand atentie fluctuatiilor  de intensitate a durerii in zona centrala, a inceput in mod inconstient sa isi modifice pozitia si alte miscari intr-un fel care ii reducea durerea in ansamblu.

Concentrandu-se asupra semnalelor produse de zona afectata, clientii permit tuturor resurselor constiente si inconstiente sa conlucreze la rezolvarea problemei. In loc sa lupte cu disconfortul sau sa treaca cu vederea implicatiile importante ale acestuia, ei pot invata sa il foloseasca ca si sursa de informatii despre cum sa traiasca mai comod si mai responsabil. Acest lucru este la fel de valabil si pentru clientii in terapie cat si pentru pacientii cu dureri cronice.

Atunci cand clientii in terapie se concentreaza asupra disconfortului si descopera ca sursa problemelor lor este o anumita amintire, imagine, dorinta, idee, comportament sau relatie interpersonala, de obicei incep sa actioneze imediat, daca stiu ce sa faca si daca pot sa o faca. S-ar putea sa puna capat unei relatii neplacute, sa isi schimbe stilul de viata, o idee sau sa-si revizuiasca asteptarile. Cateodata vor face acest lucru constient si intentionat. Alteori schimbarile iau loc la un nivel inconstient, parca de la sine.

Spre exemplu, cazul unei femei care a cautat ajutor pentru ca devenea ingrozita de condusul masinii. Nu reusea sa-si aminteasca exact cand sau in ce conditii simtise pentru prima oara aceasta anxietate, dar stia ca se agravase mult in ultimii ani. A fost invatata cum sa intre intr-o transa usoara si apoi i s-a cerut sa-si concentreze atentia asupra fricii sale.

In timp ce permitea fricii sa creasca in intensitate, i s-a cerut sa povesteasca gandurile si imaginile interioare. A parut surprinsa sa-si dea seama ca anxietatea ei cea mai intensa era legata oarecum de un anumit loc pe autostrada ce o ducea le serviciu si nu era in stare sa gaseasca un motiv pentru care acest loc anume ii provoca atata frica. Totusi, a primit incurajari ca inconstientul ei poate gasi o modalitate de a trata problema si a fost scoasa din transa.

Peste doua saptamani ne-a spus ca nu mai avea deloc dificultati la condus. Cand i s-a cerut sa explice aceasta schimbare brusca, era incapabila sa o faca. A ras si a afirmat ca ceea ce stia era ca in fiecare zi din acele ultime doua saptamani  a incercat sa examineze acel loc de pe sosea care o deranja atat de mult. Era curioasa de ce ii starnea o asemenea reactie. Dar ori de cate ori isi reamintea sa-l priveasca cu atentie, cand ajungea in acel loc ceva ii distragea atentia.

Intr-o zi a fost un cantec la radio, in urmatoarea zi o pata pe ochelari, si in alta zi o masina in trecere pe care credea ca o cunoaste. In fiecare zi a trecut prin acel loc fara sa-si dea seama dacat atunci cand era prea tarziu. Peste un an, fobia ei nu se mai prezentase si nici ea nu mai examinase acel loc anume pe sosea.

Dupa cum ilustreaza acest caz, inconstientul poate rezolva o problema intr-un mod creativ. Acest caz demonstreaza si o alta maxima a hipnoterapiei: dezvoltarea unei constientizari a naturii si zona sursei de disconfort nu este acelasi lucru cu oferirea unei explicatii teoretice pentru existenta acelei surse. Din perspectiva noastra, nu este necesar sa explicam de ce exista o problema pentru a o schimba.

Conceptul operational in abordarea noastra este ce mai degraba decat de ce. Desi unii clienti sunt capabili sa-si aminteasca unde si de ce au aparut problemele sau simptomele, de obicei nu le mai simt pentru aceleasi motive. Frecvent, nu le mai traiesc din nici un motiv. Au devenit pur si simplu obiceiuri invechite, demodate, neproductive care candva serveau un scop anume, dar acum nu mai sunt valabile.

Mai mult, oamenii sunt atat de complecsi incat orice efort de a determina cauza exacta a unei relatii proaste intre constient si inconstient produce de obicei speculatii si rationamente simpliste. Oameni diferiti trec prin probleme asemanatoare din motive diferite si exista multe evenimente diferite care contribuie la dezvoltarea unei anume probleme.

In final, o explicare de ce s-a dezvoltat problema poate fi relativ inutila. Sa explicam de ce s-a produs o rana nu usureaza tratamentul. Cel mai important este unde se afla rana si cum arata, nu de ce s-a intamplat.

Trebuie sa subliniem aici ca multi clienti in terapie, mai ales cei aflati in hipnoterapie, pot de fapt sa sufere de pe urma efectelor unei probleme bio-fizice nediagnosticate decat de pe urma unei probleme psihologice nelamurite.

Olness si Libbey (1987) au descoperit ca unul din cinci clienti la hipnoterapie prezentau o baza fiziologica pentru problemele aparute.  In cazul acestor oameni este foarte important sa diferentiem sursa de suferinta fiziologica de cea psihologica. Evident, eforturile de a impune o explicatie psihologica le pot dauna. Din fericire, majoritatea acestor clienti par a sti deja, la un anumit nivel de constientizare, ca simptomele lor au o baza biologica. Drept rezultat, atunci cand li se cere sa-si concentreze atentia asupra durerilor si minusurilor si sa le urmeze pana la origini, acesti indivizi deseori identifica baza fiziologica a problemelor lor.

Acest fenomen este exemplificat de cazul unui barbat caruia i s-a pus diagnosticul de schizofrenie paranoica. In cursul a trei ani anteriori, trecuse printr-o schimbare marcanta de personalitate, avea halucinatii vizuale si delira. Cand i s-a cerut sa se concentreze asupra simptomelor intr-o stadiu de transa usoara, acest barbat a povestit ca isi simtea capul ca si electrocutat. Apoi a facut legatura intre acest sentiment si un accident in care fusese lovit de traznet. Desi acest eveniment se intamplase cu cateva zile inainte de aparitia primelor simptome, nici clientul si nici alti doctori sau terapeuti nu au identificat o legatura cauzala.

O evaluare neuropsihologica a evidentiat existenta unor reziduri organice importante cauzate de o mare descarcare electrica pe suprafata cortexului. Simptomele de suspiciune, grandomanie, confuzie si emotii s-au diminuat odata ce el a obtinut o descriere realistica a sursei problemelor. Dupa un tratament de reabilitare ce i-a oferit strategii de adaptare, el s-a intors la familie si la o viata normala.

In dosarele noastre avem numeroase alte exemple de incidente similare. Cand au fost incurajati sa permita durerii si disconfortului sa le directioneze atentia catre sursa simptomelor, clientii au fost capabili sa localizeze simptome fizice care au condus la descoperirea unor afectiuni nediagnosticate anterior, precum chisturi si tumori la creier, infectii virale, dezechilibre hormonale, alergii, infectii la rinichi si probleme cardio-vasculare care erau cauza efectiva a dificultatilor lor.

Prin urmare, scopul principal si tinta terapiei este sa permita clientilor sa admita, sa localizeze cu precizie si sa defineasca cu precizie sursa durerii lor. Clientii care au abilitati adecvate de adaptare si de rezolvare a problemelor inconstiente si/sau constiente, se vor angaja in mod automat in actiunile de auto-vindecare si auto-corectare necesare. Acestia nu au nevoie decat de o viziune clara a sursei problemei lor si de o posibilitate de a lua in considerare noi modalitati de a  gandi sau a face ceva ce le va rezolva problema.

Terapeutul nu trebuie decat sa ofere acestor clienti o posibilitate de a se angaja intr-un proces de auto-vindecare.

 

Scenarii de Hipnoterapie Neo-Ericksoniana



Lasa un comentariu