Constienta fara analiza a tot ce exista

Vrei sa schimbi lumea? Ce-ar fi sa incepi cu tine? Ce-ar fi sa te transformi mai intai pe tine insuti? Dar cum o poti face? Prin observare. Prin intelegere. Fara interventie sau judecata din partea ta. Pentru ca ceea ce judeci, nu poți intelege.

Cand  spui  despre  cineva:  „Este  comunist”,  in  acel  moment  intelegerea  a incetat. I-ai pus o eticheta. „Ea este capitalista.” Intelegerea s-a oprit in acel moment. I-ai pus si ei o eticheta si, daca eticheta poarta nuante de aprobare sau dezaprobare, cu atat mai rau!

Cum vei putea intelege ceea ce dezaprobi sau chiar ceea ce aprobi? Toate astea suna ca din alta lume, nu-i asa? Fara judecata, fara comentarii, fara a lua atitudine: pur si simplu sa observi, sa studiezi, sa privesti – fara dorinta de a schimba ceea ce este. Pentru ca daca doresti sa schimbi ceea ce este, in ceea ce crezi tu ca ar trebui sa fie, nu mai intelegi.

Un dresor de caini incearca sa inteleaga un caine, ca sa-l poata dresa sa execute anumite figuri. Un om de stiinta observa comportamentul furnicilor, fara nici un alt scop in afara de acela de a studia furnicile, de a invata cat mai mult posibil despre ele. El nu are alt scop. Nu incearca sa le dreseze sau sa obtina ceva de la ele. E interesat de furnici, el vrea sa invete cat mai mult posibil despre ele. Aceasta este atitudinea lui. In ziua in care vei atinge o asemenea stare, vei trai un miracol. Te vei schimba – fara efort, in mod corect. Schimbarea se va petrece de la sine, nu va trebui sa o produci tu. Pe masura ce peste intunericul tau se asterne viata constienței, orice rau va disparea. Ce este bun, va fi ocrotit. Va trebui sa traiesti tu insuti aceasta experienta.

Nu exista nimic mai incantator decat starea de constiența. Ai prefera, mai degraba, sa traiesti in intuneric? Ai prefera, mai degraba, sa actionezi si sa nu fii constient de actiunile tale – sa vorbesti si sa nu fii constient de cuvintele tale? Ai prefera, mai degraba, sa-i asculti pe oameni si sa nu fii constient de ceea ce auzi – sau sa vezi lucruri si sa nu fii constient de ceea ce vezi?

Marele Socrate a spus: „Viata inconstienta nu merita sa fie traita.” Acesta este un adevar evident. Cei mai multi oameni nu traiesc vieti constiente. Ei traiesc vieti mecanice, ganduri mecanice – in general ale altcuiva – emotii mecanice, actiuni mecanice, reactii mecanice. Vrei sa vezi cat esti de mecanic, realmente? „Vai, ce frumoasa camasa ai!” iti face placere cand auzi asa ceva. E vorba doar despre o camasa, pentru numele  lui Dumnezeu!  Te simti mandru de tine, cand auzi asta.

Oamenii vin in centrul meu din India si spun: „Ce loc minunat, ce copaci minunati” (pentru care eu nu sunt responsabil deloc), „ce clima minunata”. Si deja ma simt bine, pana cand ma surprind pe mine simtindu-ma bine si spun: „Hei, iti poti imagina ceva mai  stupid?  Nu  sunt  responsabil  pentru  copacii  aia;  nu  sunt  responsabil  pentru alegerea locului. Nu am comandat eu vremea; s-a intamplat doar. Dar „eu” m-am nimerit acolo, asa ca ma simt bine. Ma simt bine in privinta culturii „mele” si a natiunii „mele”. Cat de prost poti sa fii? Vorbesc serios.

Mi se spune ca marea mea cultura indiana a produs atatia mistici. Nu eu i-am produs. Nu sunt responsabil pentru ei. Sau imi spun: „Tara aia a ta cuprinsa de atata saracie – este dezgustator.” Ma simt jenat. Dar nu eu am creat-o. Ce se intampla? Ai stat vreodata sa te gandesti un pic? Oamenii iti spun: „Cred ca esti absolut fermecator” – deci ma simt minunat. Am parte de o abordare pozitiva (de aceea se spune: eu sunt O.K., tu esti O.K.). Voi scrie o carte intr-o zi, iar titlul va fi Eu sunt un dobitoc, Tu esti un dobitoc. Acesta este cel mai eliberator, cel mai minunat lucru din lume – cand recunosti in mod deschis ca esti un dobitoc. E minunat. Cand oamenii imi spun: „Faci greseli”. Eu spun: „La ce te poti astepta de la un dobitoc?”

Toti trebuie sa fim, pana la urma, dezarmati. In eliberarea finala, eu sunt un dobitoc, tu esti un dobitoc. Dupa cum merg lucrurile in mod normal, eu apas pe un buton si tu esti sus; apas pe alt buton si esti jos. Iar tie iti place.

Cati oameni cunosti, care sa nu fie influentati de lauda sau dojana? Asa ceva nu corespunde comportamentului uman, zicem noi. Comportament uman inseamna sa fii ca o maimutica, pe care oricine o poate trage de coada – iar tu sa faci tot ce se presupune ca trebuie sa faci. Dar, oare, asta inseamna sa fii uman? Daca ti se pare ca sunt fermecator, inseamna ca, in acest moment, esti intr-o dispozitie buna – nimic mai mult.

Si mai inseamna ca ma incadrez in lista ta de cumparaturi. Fiecare dintre noi are mereu la el o lista de cumparaturi si parca ar trebuie sa fim la inaltimea cerintelor de pe aceasta lista – inalt… aaa brunet… aaa bine facut, potrivit gusturilor mele, „imi place sunetul vocii ei”, spui tu, „sunt indragostit”. Nu esti indragostit, natafletule.

De fiecare data cand esti indragostit – ezit sa spun asta – comportarea ta este deosebit de prosteasca. Stai jos si priveste ce ti se intampla. Tu fugi de tine insuti. Vrei sa evadezi. Cineva a spus, odata: „Multumesc lui Dumnezeu pentru realitate si pentru mijloacele de a evada din ea”. Asadar, asta se intampla. Suntem atat de mecanici, atat de controlati. Scriem carti despre starea de a fi controlat si despre cat e de minunat sa fii controlat, si cat de necesar este ca oamenii sa-ti spuna ca esti O.K. Apoi, vei avea un sentiment de bine cu privire la tine. Ce minunat este sa fii in inchisoare! Sau, cum imi spunea cineva ieri, sa fii in cusca ta.

Iti place sa stai in inchisoare? Iti place sa fii controlat? Dati-mi voie sa va spun ceva: Daca va veti permite vreodata sa va simtiti bine, atunci cand oamenii va vor spune ca sunteti O.K, inseamna sa va pregatiti pe voi insiva sa va simtiti prost, atunci cand va vor spune ca nu sunteti buni. Atat timp cat traiesti pentru a indeplini asteptarile altor oameni, ar fi bine sa ai grija ce porti, cum te piepteni, daca ai pantofii lustruiti – pe scurt, daca esti la inaltimea tuturor asteptarilor lor afurisite. Si asta numesti tu, a fi uman?

Asta vei descoperi, cand te vei privi atent pe tine insuti! Vei fi ingrozit! Realitatea este ca tu nu esti nici O.K., nici ne-O.K. Tu poti doar corespunde starii, tendintei sau modei actuale! Oare asta inseamna ca ai devenit O.K.? De asta depinde O.K-ul tau? Depinde de ce spun oamenii despre tine? Iisus Christos trebuie sa Fi fost destul de „ne-O.K”, avand in vedere standardele din vremea lui.

Tu nu esti O.K. si nu esti nici „ne-O.K.” – tu esti tu. Sper ca aceasta sa fie marea descoperire – cel putin pentru unii dintre voi. Daca trei sau patru dintre voi vor face aceasta descoperire, pe parcursul acestor zile pe care le petrecem impreuna, vai, ce lucru minunat ar fi! Extraordinar! Eliminati toate chestiile O.K. si pe cele ne-O.K.; eliminati toate judecatile si multumiti-va sa observati – pur si simplu, sa priviti. Veti face mari descoperiri. Aceste descoperiri va vor schimba. Nu va trebui sa faceti nici cel mai mic efort, credeti-ma.

Asta imi reaminteste de un tip de la Londra, dupa razboi. Omul sta cu un pachet invelit in hartie maro pe genunchi; este un obiect mare, greu. Controlorul din autobuz vine la el si-l intreaba: „Ce ai acolo pe genunchi?” Iar omul zice: „Am o bomba neexplodata. Am dezgropat-o din gradina si o duc la sectia de politie.” Soferul spune: „Doar nu vrei s-o cari pe genunchi. Pune-o sub scaun.”

Psihologia si spiritualitatea (asa cum le intelegem in mod curent) iti muta bomba de pe genunchi, sub scaunul pe care sezi. Ele nu-ti rezolva cu adevarat problemele. Iti inlocuiesc problemele cu alte probleme. Ti-a trecut vreodata asta prin minte? Ai avut o problema, acum o schimbi cu alta. intotdeauna va fi asa, pana cand rezolvam problema numita „tu insuti”.

 

ETICHETE

Lucrul important nu este sa stii cine este “eu” sau ce este “eu”. Nu vei reusi niciodata. Nu exista cuvinte pentru asta. Lucrul important este sa renunti la etichete. Asa cum spun maestrii japonezi Zen: „Nu cauta adevarul; renunta doar la parerile tale”.

Renunta la teoriile tale; nu cauta adevarul. Adevarul nu este un lucru pe care  sa-l  cauti. Daca ai inceta  sa-ti autoimpui parerile proprii, ai sti. Si aici se intampla ceva similar. Daca ai renunta la etichetele tale, ai sti. Ce inteleg eu prin etichete? Orice denumire imaginabila – cu exceptia, poate, a celei de fiinta umana. Eu sunt o fiinta umana. Destul de corect; asta nu spune foarte multe. Dar cand spui:

„Sunt incununat de succes”, e o nebunie. Succesul nu este o parte a lui ,eu’. Succesul este ceva care vine si pleaca; azi poate fi aici, iar maine sa dispara. Nu asta este ,eu’. Cand ai spus: „Am fost incununat de succes”, te-ai aflat in eroare; te-ai cufundat in intuneric. Te-ai identificat pe tine insuti cu succesul. Ca arunci cand spui: „Sunt un ratat, sunt avocat, sunt om de afaceri.” Stii ce ti se va intampla, daca te identifici cu aceste lucruri? Te vei crampona de ele, iti vei face griji ca s-ar putea ca ele sa se spulbere si, in acel moment, isi face aparitia suferinta. La asta m-am referit mai devreme, cand va spuneam: „Daca suferiti, sunteti adormiti.”

Vreti un semn ca sunteti adormiti? Iata-l: suferiti. Suferinta este un semn ca nu sunteti conectati la adevar. Suferinta va este data ca sa va puteti deschide ochii catre adevar, ca sa intelegeti ca pe undeva exista ceva fals – asa cum durerea fizica va este data ca sa intelegeti ca pe undeva exista o afectiune sau o boala. Suferinta arata ca pe undeva exista inselatorie. Suferinta apare cand esti in contradictie cu realitatea. Cand iluziile tale se izbesc de realitate, cand inselatoria ta se confrunta cu adevarul, atunci suferi. Altfel nu exista suferinta.

 

PIEDICI IN CALEA FERICIRII

Ceea ce am de gand sa spun va suna un pic pretentios, dar este adevarat. Ceea ce urmeaza pot fi cele mai importante minute din viata voastra. Daca ati putea pricepe asta, ati descoperi secretul trezirii. Ati fi fericiti pentru totdeauna.  N-ati mai fi niciodata nefericiti. Nimic nu va mai avea puterea sa va raneasca. Vorbesc serios – absolut nimic. Este ca si cum ai arunca vopsea neagra in aer; aerul ramane nepatat. Nu colorezi niciodata aerul in negru. Nu conteaza ce ti se intampla, tu ramai neatins. Tu ramai in armonie. Exista fiinte umane care au dobandit acest lucru – ceea ce eu numesc calitatea de om. Nu starea aceea absurda de marioneta, care se zbate incolo si incoace, lasand evenimentele sau pe ceilalti oameni sa-ti spuna ce sa simti. Prin urmare, voi continuati sa va simtiti asa, si definiti aceasta stare drept vulnerabilitate. Ha! Eu spun ca inseamna ca esti o marioneta. Deci, iti doresti sa fii o marioneta? Apesi pe un buton si, gata, ai cazut, iti place? Dar daca refuzi sa te identifici cu oricare dintre aceste etichete, cele mai multe dintre grijile tale dispar.

Mai tarziu vom vorbi despre frica de boala si moarte dar, de obicei, ceea ce va ingrijoreaza este ce se va intampla cu cariera voastra. Un om de afaceri marunt, de vreo cincizeci si cinci de ani, soarbe bere intr-un bar si spune; „Ia uita-te la colegii mei. Chiar au reusit.” Prostul! Ce inseamna, ,,Au reusit?” Si-au vazut numele publicat in ziar. Asta numesti tu reusita? Unul este presedinte de corporatie; altul a devenit presedinte de tribunal; al treilea a devenit si el ceva. Maimute, cu totii!

Cine stabileste ce inseamna sa ai succes? Aceasta societate stupida! Principala preocupare a societatii este sa mentina societatea bolnava! Si cu cat iti dai seama mai repede de asta, cu atat mai bine. Bolnavi, fiecare dintre ei. Sunt tacaniti, sunt nebuni. Tu devii presedintele azilului de nebuni si esti mandru de aceasta, chiar daca nu inseamna nimic. A fi presedintele unei corporatii n-are nici o legatura cu faptul ca ai succes in viata. Daca ai multi bani, nu inseamna deloc ca ai si succes in viata.

Ai succes in viata, atunci cand te trezesti! Atunci nu trebuie sa-ti ceri scuze nimanui, nu trebuie sa dai explicatii nimanui, nu dai doi bani pe ceea ce cred sau spun ceilalti despre tine. Nu ai griji; esti fericit. Asta numesc eu sa ai succes. Sa ai o slujba buna, sau sa fii renumit, sau sa ai o reputatie stralucita – nimic din toate astea nu are absolut nici o legatura cu fericirea sau succesul. Nici una! Este total irelevant. Singurul lucru de care-i pasa unui astfel de om este ce vor crede copiii lui despre el, ce vor crede vecinii despre el, ce va crede sotia lui despre el; Ar fi trebuit sa devina faimos. Societatea si cultura noastra ne inoculeaza asta in cap, zi si noapte.

Oameni care au reusit!? Ce au reusit? Au reusit sa faca din ei insisi niste prostanaci. Asta, deoarece si-au epuizat toata energia ca sa obtina ceva lipsit de valoare. Ei sunt speriati si confuzi, sunt niste marionete ca toti ceilalti. Uite-te la ei cum se preumbla tantos pe scena. Uite ce agitati devin, daca au o pata pe camasa, Asta numesti tu succes? Priveste cat ii sperie perspectiva ca s-ar putea sa nu fie realesi. Asta zici tu ca este succesul? Se lasa controlati, manipulati. Sunt niste oameni nefericiti.  Sunt  demni  de  compatimire.  Nu  se  bucura  de  viata.  Sunt  permanent incordati si nelinistiti. Asta numesti tu existenta omeneasca? Si stii de ce se intampla asta? Dintr-un singur motiv: s-au identificat cu niste etichete. L-au identificat pe ,eu’ cu banii lor, cu slujba sau cu profesia. Aceasta a fost greseala lor.

Ati auzit de avocatul care s-a prezentat cu o reclamatie impotriva unui instalator? El i-a spus instalatorului: „Hei, m-ai taxat cu doua sute de dolari pe ora. Eu nu fac atatia bani ca avocat.” „Nici eu nu faceam atatia bani cand eram avocat!” Poti fi instalator sau avocat, om de afaceri sau preot, dar aceasta nu influenteaza nicidecum ,eu-ul’ esential. Nu te afecteaza pe tine. Daca mi-as schimba profesia maine, ar fi exact ca si cum mi-as fi schimbat hainele. Eu am ramas neatins. Tu esti hainele tale? Tu esti numele tau? Tu esti profesia ta? Inceteaza sa te mai identifici cu ele. Pentru ca sunt trecatoare.

Cand intelegi asta cu adevarat, nici o critica nu te poate afecta. Nici o magulire sau lauda nu te pot afecta. Cand cineva spune: „Esti un tip minunat”, despre ce vorbeste? El vorbeste despre ,mine’, el nu vorbeste despre ‚eu’.

,Eu’ nu este nici mare nici mic. ,Eu’ nu se confunda nici cu succesul, nici cu esecul. Nu este nici una dintre aceste etichete. Acestea sunt lucruri trecatoare, care depind de criteriile pe care le stabileste societatea, care depind de conditionarea ta. Aceste lucruri depind de dispozitia persoanei cu care se intampla sa vorbesti chiar acum. Nu au nimic de a face cu ,eu’. ,Eu’ nu este nici una dintre aceste etichete.

,Mine’ este in general egoist, prostesc, copilaresc – un prost cat toate zilele. Asadar, daca imi spui: „Esti un prost”, asta e un lucru pe care il stiu de ani de zile! Sinele conditionat – la ce te asteptai? Il cunosc de ani de zile. De ce te identifici cu el? Natafletule! Acela nu este ,eu’ – acela este “mine”.

Vrei sa fii fericit? Fericirea continua nu are nici o motivatie. Adevarata fericire vine fara cauza. Tu nu ma poti face fericit. Tu nu esti fericirea mea. Tu ii spui unei persoane trezite: „De ce esti fericit?”, iar persoana care s-a trezit spune: „De ce n-as fi?”.

Fericirea este starea noastra naturala. Fericirea este starea naturala a copiilor mici, carora le apartine imparatia cerurilor – pana ce ajung sa fie intoxicati si contaminati cu prostia societatii si a culturii. Pentru a dobandi fericirea, nu trebuie sa faci nimic, deoarece fericirea nu poate fi dobandita. Stie cineva de ce? Pentru ca o avem deja. Cum poti dobandi ceva ce ai deja?

Atunci, de ce nu traiesti experienta fericirii? Pentru ca trebuie sa renunti la ceva. Trebuie sa renunti la iluzii.

 

(Fragmente: Constienta. Capcanele si sansele realitatii – Anthony de Mello)

 

Pentru a fi bine, sanatos, in armonie cu tine insuti, ceea ce noi numim `pace`, nu trebuie sa acumulezi ceva; trebuie sa renunti la ceva. Existenta este dificila doar pentru iluziile tale, pentru ambitiile tale, pentru lacomia si poftele tale.

Lasa un comentariu