Conflictul dintre generatii



avon.ro

Conflictul intre generatiiMajoritatea liceenilor si studentilor au trecut prin conflicte dificile cu parintii lor.

Acesta este episodul obisnuit: pana la pubertate exista o apropiere fata de unul sau ambii parinti. Conflictele incep, de obicei, incepand de la varsta de 12 pana la 17 ani. Prietenii devin mai importanti decat parintii. Certurile parinti-adolescenti cresc in intensitate de la retragerile tacite pana la dispute pline de furie asupra oricarei probleme.

Conflictele pot porni de la adolescentul care nu mai face ceea ce ii multumea pe parinti – sau ceea ce ar fi indicat apropierea sau similaritatea fata de ei, precum mersul la cinema sau in oras cu parintii. Ei vor sa faca lucrurile in felul lor, fapt ce implica uneori asumarea responsabilitatii unui copil de 5 ani si o libertate a unui tanar adult de 25 de ani.

Regulile si valorile parentale sunt deseori contestate sau incalcate. Acest fenomen se numeste „ruperea legaturilor”, dar practicat cu moderatie este un fapt normal, natural, necesar si sanatos.

In functie de anturaj, adolescentul poate face cateva actiuni care ii „zguduie”  sau ii sfideaza pe parinti – felul in care se imbraca, vorbeste, danseaza si se „distreaza”. Consumul de droguri, traversarea strazii intr-un mod neglijent, consumul de alcool, orele tarzii petrecute afara si alte comportamente se pot manifesta pentru propria distractie, dar ruperea legaturilor cu parintii poate fi si ea implicata. Atunci cand parintii obiecteaza sau refuza sa-si dea permisiunea, adolescentul poate fi intens deranjat de amestecul acestora in „treaba lui”.

Parintii pot raspunde la fel de puternic noului comportament al adolescentului. Devine derutant pentru ei, atunci cand copilul agreabil de pana acum o zi incepe sa se certe din orice lucru. Parintii se simt jigniti de sfidare, mai ales cei autoritari, cu o gandire de tipul „Eu fac regulile”. Se pot simti niste parinti ratati sau care au dat gres. Ideile adolescentului par total irationale pentru ei. Reactia emotionala a parintilor consta in mai mult decat o grija rezonabila pentru bunastarea adolescentului, este vorba despre o reactie intensa – fie panica din cauza ca fiul sau fiica se indreapta spre un dezastru, fie un resentiment mocnit fata de rebeliunea adolescentului. Atunci cand ambele parti raspund cu resentimente puternice, razboiul a inceput.

 

De ce tot acest razboi? In unele familii, unele certuri pot fi necesare pentru ca tanarul sa devina „propria sa individualitate” si sa se elibereze de sub controlul parintilor.

S-au facut multe speculatii despre cauzele care se afla la baza acestor conflicte. Acestea sunt:

  • adolescentii sunt nesiguri pe ei, dar pretind ca au incredere in ei.

Le este frica sa isi admita indoielile pentru ca acest lucru ar duce din nou la preluarea controlului de catre parinti asupra lor. Cu toate acestea, la ei exista tentatia de a ramane pe loc si a nu se maturiza si tentatia de a fi ingrijiti in continuare de parinti pentru a evita responsabilitatile infricosatoare. Acest pericol – de a ramane un copil slab, dependent si dominat – asigura forta imensa din spatele impulsului de a fi diferit de parinti si de a-i provoca pe acestia.avon.ro

  • adolescentii neaga importanta relatiilor lor cu parintii;
  • renunta la imbratisari si sarutari;
  • arata putina recunostinta;
  • isi accentueaza diferentele fata de parinti si similaritatile cu prietenii lor.

Toate aceste incercari au loc, partial, ca sa se elibereze.

 

Incaierarile, jignirile si enervarile ii indeparteaza de parinti. Este mai usor pentru ei sa plece, daca isi displac parintii si nu se mai inteleg cu acestia. Ce anume fac parintii? Unii spun: „te-am invatat tot ce stiu, acum du-te si traieste-ti viata asa cum doresti si invata din greselile tale. Te voi iubi mereu”.

Alti parinti se simt zdrobiti si/sau furiosi atunci cand adolescentii decid sa mearga intr-o directie diferita. Acesti parinti si-au dorit ca odraslele sa le indeplineasca visele si sa se conformeze valorilor si stilului lor de viata. Ei sperau, probabil, sa traiasca viata din nou prin intermediul realizarilor copilului. Cel putin, voiau ca fiul/fiica sa le urmeze convingerile religioase, sa le accepte valorile morale, sa se casatoareasca cu persoana pe care ei o considerau „potrivita”, sa aiba parte de educatie si o slujba „buna”, sa aiba copii, etc. Ei se simt lezati daca fiul/fiica alege o alta directie.

In etapa finala, atunci cand conflictul dintre parinti si adolescenti se inaspreste, de obicei, este vorba despre lupta dintre controlul parintelui si rezistenta tinerei persoane la acest control. Conflictul devine o situatie de tipul „win-lose”, in care nu sunt posibile nici un fel de compromisuri si cineva trebuie sa piarda. Parintilor dominanti nu le place sa piarda si isi vor da toata stradania pentru a continua controlul. Pana la urma, adolescentul poate, aproape de fiecare data, sa iasa castigator din aceste conflicte doar prin faptul ca nu spune parintelui unde se duce, ce face sau fiind pasiv-agresiv (uituc, neajutorat, ineficient).

 

Rezolvarea conflictelor parinti-adolescenti 

Cand tanarul are 16-17 ani, parintii trebuie sa admita realitatea faptului ca au pierdut controlul – nu isi pot supraveghea tot timpul copilul. Acesta este pe cont propriu. Parintele isi poate inca sprijini copilul sa ia propriile decizii prin impartasirea propriei intelepciuni – daca i se cere.

Dar, este necesar ca parintele sa comunice cu mult timp inainte faptul ca ii poate pune la dispozitie copilului experienta si cunostintele sale cand acesta considera ca are nevoie de ele. Parintele trebuie sa-i intareasca verbal faptul ca este disponibil sa gandeasca impreuna asupra unor probleme – parintele nu detine toate raspunsurile, dar le pot cauta amandoi. Cu aceasta atitudine a parintelui, tanarul va intelege ca poate sa apeleze la potentialul sprijin al parintelui sau il poate refuza. Parintele inteligent va cauta sa nu se simta lezat in amorul propriu de faptul ca tanarul/tanara doreste sa faca propriile alegeri – gresite sau corecte. El ii poate arata care sunt consecintele anumitor actiuni, straduindu-se si el, la randu-i, sa fie cat poate de obiectiv.

Atat parintii cat si tanarul isi pot controla furia si pot invata si adopta abilitati eficiente de comunicare: folosind asertiunea „Eu” si raspunsurile empatice (vezi articolul Tehnici eficiente in comunicarea asertiva) si auto-dezvaluirea. Ambele tehnici dezvolta atitudini pozitive.

Adolescentii isi pot da seama ca responsabilitatea vine o data cu libertatea; daca esti destul de in varsta ca sa-ti declari independenta si sa iei propriile decizii, atunci esti destul de matur incat sa accepti si consecintele. Ceea ce inseamna sa nu te astepti ca parintii sa te salveze din dificultati.

Parintii isi pot aminti ca savarsirea unor greseli reprezinta o parte din maturizare (nimeni nu este perfect); toti invatam din greselile noastre, incluzind din betiile prin care am trecut si ne-a fost rau, din sarcinile nedorite, din faptul ca suntem respinsi, ca renuntam la scoala, ca suntem concediati, etc. Tinerii adulti, ca si noi restul, au nevoie de sprijin si de iubire atunci cand sunt „la pamant”. Daruiti-le!

 

Evitati critica, furia, respingerea si favoritele replici parintesti: „ar fi trebuit sa ma asculti” si „ti-am zis eu”. Atunci cand adolescentii sufera, aratati-le iubire si preocupare fata de ei – dar nu va grabiti sa-i salvati, lasa-ti-i sa se descurce cu problemele pe care si le-au creat singuri.

Daca esti un tanar adult care a trecut prin multe „razboaie” cu unul sau ambii parinti, ar fi intelept sa incerci sa te apropii din nou de ei. Incearca sa iti vezi parintii ca pe niste persoane reale: ce varsta aveau atunci cand tu te-ai nascut? Ce probleme aveau pe atunci? Crezi ca s-au intrebat de multe ori ce sa faca si daca erau parinti buni pentru tine? Faptul de a deveni parinti a interferat cu obiective importante din viata lor? Au fost si sunt disperati ca tu „sa fii in regula” si sa ii faci mandri? Nazuiesc la o relatie apropiata cu tine? Daca sunt dezamagiti si furiosi pe tine, te simti ingrozitor?

Intr-o zi, cand te vei simti destul de increzator in tine si vei avea simtaminte pozitive fata de parintii tai, preia initiativa si vorbeste-le deschis, nu te gandi la ce vor spune sau cum vor reactiona. Indiferent de rezultat, te vei simti eliberat. Impartaseste-le ce simti: fricile, indoielile, regretele in privinta certurilor, cat de greu a fost sa pleci si speranta pentru o relatie matura, egala si apropiata cu ei in viitor.

Scoate in evidenta lucrurile pozitive. Daca acestea ti-au fost de folos, exprima-ti aprecierea. Uita si iarta „razboiul”, daca poti sau, cel putin, evita ca otrava sa se imprastie si mai mult. Multi oameni sunt contrariati de cat de greu este sa spui „Te iubesc” si sa-si imbratiseze mama sau tatal, sau din nou copilul. Dar te simti atat de bine! Multi dintre noi plang.

 

Daca esti adult si independent si iti iubesti deschis parintii si nu ai fost nevoit sa te lupti niciodata cu ei ca sa ajungi acolo unde esti, asigura-te ca le-ai aratat recunostinta pentru ca au reusit sa indeplineasca o treaba atat de dificila.

Daca iti doresti ca parintii tai sa fi fost mai buni, intreaba-te doar atat: „Desi ei n-au fost perfecti, n-au fost totusi destul de buni?”

Daca simti ca ai nevoie de acord total si sprijin inepuizabil de la parinti, intreaba-te de ce ai nevoie de asta. Reflecta cumva o anumita dependenta si neincredere in fortele proprii?

Ca parinte, incearca sa-ti folosesti observatiile si discernamantul in aceste conflicte. Adolescentul incearca sa „isi gaseasca locul” – propria personalitate si stil de viata. Uita-te dupa forte inconstiente: unii copii sunt incantati sa isi enerveze parintii, parintii pot avea o placere sadica in a-si vedea copilul ca esueaza sau ca greseste in anumite privinte, parintii se pot supara mai ales cand copiii fac lucruri care le-au fost interzise, dar care sunt tentati sa le faca si ei la randul lor.

Nu lasati scandalurile sa devina permanente si/sau dureroase. Puteti aplana dvs. insiva astfel de momente prin deschiderea si sinceritatea dialogului. Fiti iertatori.

 

 

avon.ro

Lasa un comentariu