Conflictele parinti-adolescenti



 

Adolescenta reprezinta varsta contestatiei si a conflictelor in relatiile cu adultii: acum apar frecvent conflicte de idei, conflicte afective sau conflictele de autoritate. In ciuda conflictelelor care apar in relatia sa cu adultul, de fapt, adolescentul nu doreste sa rupa relatia, ci sa stabileasca un contact „adevarat”, „autentic” cu celalalt.

Practic, adolescentul incearca sa stabileasca relatii de egalitate si sa puna punct relatiei formate cu parintele sau de tipul celui dintre educat si educator.

 

Conflictele de idei

Adolescentul este deosebit de sensibil fata de manifestarile de respingere si de judecata adultului care, de cele mai multe ori, ii critica modul de comportare; recunoasterea „experientei” adultului, precum si lipsa de incredere in sine il obliga pe adolescent sa ia ca punct de referinta tocmai modelul oferit de adult.

De multe ori, buna intelegere cu parintii apare adolescentului ca un semn al dependentei si inferioritatii. Ca urmare, el „incearca” rezistenta adultului afirmandu-si opinia asupra unor detalii in aparenta banale (bunele maniere, vestimentatia, aranjarea parului), incearca sa isi impuna preferintele si gustul, fiind important pentru el sa nu treaca neobservat.

Deoarece nu vrea ca prietenii sa il acuze de conformism, adolescentul „lupta” impotriva adultilor.
De multe ori conflictul tradeaza refuzul parintilor si al copiilor de a comunica, de avea intre ei un schimb autentic de opinii. Parintii, fie sunt dispusi sa faca unele concesii, fie in cele mai multe cazuri prefera sa discute despre altceva decat problemele esentiale morale, politice, etice.

Uneori, aceste conflicte cu intorsaturi patimase, pornite de la probleme minore, pot sa indice ca si unii si altii ascund angoase si revendicari mai profunde.

Pe de alta parte, nevoia adolescentului de a contesta totul reflecta efortul intelectual pe care acesta il face pentru a regandi totul in mod independent, pentru a nu accepta nici o idee inainte de a o trece prin filtrul rationamentului personal. Atunci cand adolescentul se indreapta spre adult pentru a-si confrunta ideile cu ale acestuia, el asteapta ca adultul sa dovedeasca constanta si continuitate, sa isi apere cu pasiune punctul de vedere.

Prin intermediul acestei lupte de idei, adolescentul cauta sa dobandeasca alaturi de parinti un nou echilibru afectiv in care sentimentele reciproce nu decurg din dependenta. Pe de alta parte, parintii, sub pretextul ca isi protejeaza copilul, incearca sa il pastreze intr-o stare de dependenta.

 

Criza de autoritate

In adolescenta se vorbeste frecvent si despre crizele de autoritate.
Tanarul cauta sa se afirme, cere sa (re)stabileasca anumite drepturi. In cadrul familiei, conflictele de autoritate iau de cele mai multe ori o forma banala: „La ce varsta ai voie sa iesi cu prietenii, sa dai cu ruj, sa fumezi prima tigara?”, „La ce ora ai voie sa te intorci seara acasa?”.

Daca adolescentului i se stabileste o anumita limita, el va fi tentat sa o depaseasca. Pe de alta parte, parintele va face in asa fel incat regulile impuse sa fie respectate. Cu cat nesiguranta parintilor cu privire la propriile decizii este mai mare, cu atat mai puternica este opozitia lor la incercarea de „eliberare” a adolescentului. Inasprirea regulilor, dar si ingaduinta excesiva inlatura posibilitatea unui dialog autentic.

Dezamagirea este cu atat mai mare cu cat idealul adolescentului este sa gaseasca in adult o fiinta inzestrata cu forta si putere de judecata, cu vointa. Pe de alta parte, odata ce a a atins un anumit nivel de echilibru, adolescentul doreste sa se apropie de parinti. El incearca sa gaseasca printre adulti un confident caruia sa ii vorbeasca despre flirturile sale, le solicita sfaturi, vrea sa afle detalii din trecutul lor sentimental. Ar dori ca discutiile pe care le poarta cu adultii despre diverse aspecte ale moralei sexuale sa fie deschise, sincere. De multe ori insa, adolescentul prefera sa ascunda prima sa experienta sexuala.

Aceasta poate coincide cu o noua perioada de formare a Eu-lui implicand distanta fata de familie si revendicarea drepturilor unui adult. Lipsa de corespondenta intre maturitatea fizica si intelectuala si maturitatea sociala, care i-ar permite un statut individual autonom, determina numeroase si inevitabile conflicte.

 

 



Lasa un comentariu