Componenta emotionala din personalitatea elevului



mycloset.ro

 

Emotiile sunt trairi subiective, care rezulta din acordul sau discrepanta dintre expectantele unei persoane si realitate. Ele constituie componenta fenomenologica a personalitatii, care este asociata cu manifestari comportamentale, cognitii, reactii fiziologice.

Procesele cognitive cum ar fi perceptia, gandirea, memoria sunt implicate in mod direct in declansarea si intretinerea emotiilor. Procesele de evaluare si atribuire ale gandirii (atat a situatiilor – stimul, cat si a resurselor de-a face fata acestor situatii), ne influenteaza starile emotionale pe care le traim.

De exemplu o adolescenta poate sa supraevalueze o cearta pe care a avut-o cu prietenul si sa faca o atribuire interna (“totul s-a intamplat numai din cauza mea”), fapt care ii va induce o stare de tristete. O evocare a unui eveniment fericit, de asemenea ne poate influenta – de data acesta in sens pozitiv – dispozitia.

Unul din aspectele importante ale componentei emotionale a personalitatii, cu implicatii importante in domeniul educational, il reprezinta afectivitatea negativa.

Expresii ale afectivitatii negative in scoala

Conform teoriei sistemelor de interactiune ale personalitatii afectivitatea negativa reduce capacitatea individului de accesare a unor informatii din reteaua semantica a memoriei de lunga durata, si totodata creste sensibilitatea pentru perceperea obiectelor desprinse de context.

Astfel, prin alocarea preferentiala a resurselor cognitive in directia procesarii elementelor izolate ale unor structuri judecatile intuitive ale individului privind coerenta de ansamblu a structurii vor fi afectate (Baumann & Kuhl, 2002). In consecinta, un elev care manifesta una din formele afectivitatii negative va intampina dificultati in a stabili relatii intre datele unei probleme si in a construi o imagine de ansamblu a modelului rezolutiv al acesteia, fiind prea concentrat in a procesa elementele in mod izolat.

Afectivitatea negativa este consecinta unor reprimari emotionale recurente si se manifesta cu precadere prin: anxietate, depresie, iritabilitate, frustrare, senzatii de disconfort. Una din cele mai frecvente forme ale afectivitatii negative o reprezinta anxietatea.elefant.ro

Anxietatea este definita ca stare de neliniste sau teama si este insotita de anumite manifestari somatice: palpitatii, respiratii rapide si superficiale, transpiratii, tremuraturi etc. Ea implica perceperea sau anticiparea unui pericol, intern sau extern.

De pilda, in cazul anxietatii sociale elementul esential al simptomatologiei il reprezinta ruminatiile si imaginile legate de perceptia sinelui ca obiect social. Particularizarea mecanismului anxietatii sociale pentru contextul scolar indica o preocupare excesiva (hipervigilenta) a elevului pentru modul in care apare in fata profesorului sau a celorlalti colegi.

Astfel, un elev cu grad ridicat de anxietate, care este poftit la tabla, poate deveni atat de sensibil la stimulii care ii produc teama, incat percepe amenintarea chiar si acolo unde ea nu exista (privirea sau o remarca neutra a profesorului). Estimarea pericolului ii va activa convingerile negative referitoare la consecintele potentiale cu caracter catastrofic ale evaluarilor („daca profesorul o sa ma priveasca cand raspund o sa incep tremur, o sa rosesc si o sa ma blochez ca si data trecuta”).

Aceste preocupari colaterale ii abat atentia de la sarcina concreta pe care trebuie s-o rezolve, fapt care ii reduce considerabil sansele de a obtine o performanta buna. Pentru a evita potentiala catastrofa de a face din nou o impresie proasta, elevul poate recurge la unele comportamente de asigurare, care fie pot fi observate direct (evita sa-l priveasca pe profesor, isi tine mainile incordate) fie sunt exprimate intr-o forma mascata (repeta mental unele fraze inainte de a le pronunta cu voce tare).

Numai ca aceste comportamente nu fac altceva decat sa-i accentueze gandurile negative si disconfortul legate de evaluarea scolara.

Una din sursele de anxietate in scoala o reprezinta tipul de interactiune profesor-elev, in timpul predarii si indeosebi in timpul evaluarii. Metoda de predare poate constitui o sursa apreciabila de anxietate pentru elevi. Unul din experimentele realizate de catre Trown & Leith (apud Eysenck & Eysenck, 1998) evidentiaza rolul metodei de predare ca moderator al relatiei dintre nivelul de anxietate si performantele scolare ale elevilor.

Scopul experimentului a fost de a testa efectul a doua strategii de predare (directa si exploratorie) asupra achizitiei unor cunostinte de matematica de catre elevi.

In conditiile prezentarii directe a materialului, etapele de predare erau urmatoarele:
(a) expunerea principiului teoretic de catre profesor
(b) operarea cu modelele matematice invatate
(c) o noua expunere a principiului teoretic.

Aceleasi elemente teoretice au fost predate si prin recursul la metoda exploratorie. In acest caz elementul de pornire il constituia o etapa preliminara de efectuare a unor exercitii practice. Pe parcursul acestei etape, elevii au fost invatati sa deduca anumite reguli pe baza combinarii unor relatii matematice, iar in final au fost incurajati ca pornind de la acele exercitii sa generalizeze principiile constatate.

Rezultatele experimentului au evidentiat diferente nete ale performantelor de achizitie a principiilor invatate, intre elevii cu niveluri diferite de anxietate. In cazul aplicarii strategiei exploratorii, elevii mai putin anxiosi au achizitionat de doua ori mai multe cunostinte, comparativ cu cei cu un nivel ridicat de anxietate. In schimb, in cazul metodei directe aceste diferente nu s-au mai mentinut.

Daca cercetatorii ar fi facut abstractie de aceasta componenta a personalitatii elevilor, ar fi ajuns la concluzia ca ambele strategii de predare dau rezultate identice. Putem deci conchide ca anxietatea poate functiona ca o variabila de mediere in relatia dintre metoda de predare si performanta elevilor.

Din punctul de vedere al evaluarii distingem o evaluare rigida avand un caracter punitiv, pe parcursul careia profesorul sanctioneaza orice forma de omisiune sau de eroare (sunt acei profesori care incearca “sa vaneze greselile” elevilor), fapt ce poate duce la cresterea nivelului de anxietate al elevilor. Alternativa ar constitui-o forma de evaluare in care profesorii pun accent pe recompensarea progreselor realizate de catre elevi.

Un alt aspect al studiului afectivitatii negative in scoala il reprezinta analiza anxietatii profesorului ca factor perturbator in realizarea unui bun management al clasei.

Morton et al. (1997) au explorat relatia dintre nivelul de anxietate al profesorilor si comportamentul disruptiv al elevilor in clasa. in studiu au participat mai multi profesori la care s-a inregistrat in format audio desfasurarea a cate patru ore la clasa. Evaluand inregistrarile audio obtinute, autorul a constatat o corelatie pozitiva semnificativa intre comportamentele disruptive ale elevilor si nivelul de anxietate al profesorilor.

Este clar ca din studiul prezentat nu poate fi gasita o relatie cauzala intre cele doua variabile (nivel de anxietate si comportamente disruptive), dat fiind faptul ca nu se stie cu exactitate daca anxietatea produce comportamente disruptive, or ca aceste tulburari comportamentale cauzeaza anxietatea profesorilor. In schimb, rezultatele au sugerat faptul ca odata cu reducerea nivelului de anxietate al profesorilor, se reduce implicit frecventa si intensitatea comportamentelor de deranjare a orelor de catre elevi.

In concluzie managementul anxietatii reprezinta un element de baza al training-ului profesorilor, dat fiind faptul ca frecventa problemele comportamentale ale elevilor poate fi atribuita cresterii nivelului de anxietate al profesorilor.

Pentru prevenirea afectivitatii negative un rol major il are educatia afectiva. Acest concept educational este strans legat de conceptul de inteligenta emotionala.

Goleman (1995) a identificat cateva din dimensiunile constructului numit inteligenta emotionala:

(a) identificarea propriilor emotii traite (a fi capabil sa numesti emotiile, a identifica posibilele cauze ale emotiilor, a diferentia intre comportament si emotie);

(b) managementul emotiilor (a fi capabil sa tolerezi frustrarile, sa-ti exprimi in mod natural furia, fara agresiune, sa controlezi stresul, a avea sentimente pozitive fata de propria persoana);

(c) utilizarea emotiilor in mod eficient (a fi mai putin impulsiv si mai putin autocontrolat, a aloca resursele atentionale in directia unei sarcini);

(d) ameliorarea relatiilor interpersonale (a dezvolta abilitati de intelegere a relatiilor interpersonale, a fi asertiv si abil in comunicare, a fi prosocial si cooperant, a avea abilitatea de negociere in situatii de conflict).

Dezvoltarea inteligentei emotionale faciliteaza ameliorarea increderii in sine a elevului, curiozitatea, capacitatea de comunicare, precum si capacitatea de a initia si a intretine relatii.

 

 

Fragmente din Psihologie Educationala si Elemente de Psihologia Dezvoltarii – Lect. Dr. Viorel Mih

astratex.ro

Un raspuns pentru “Componenta emotionala din personalitatea elevului”

  1. Franco Blanco says:

    Cum ne dam seama CAND suntem in momentul prezent si cand suntem in minte? S-a descoperit o metoda prin care putem afla acest lucru. Cand ne auzim respiratia suntem in prezent deoarece respiratia constienta este cu o jumatate de decunda inaintea gandului. A trai in Realitate inseamna sa fi deasupra dualitatii placere-durere,faima-decaderecastig-pierdere. A fi Fericit inseamna a fi in prezent -Locul in care te simti Acasa,fara nevoia de a mai adauga sau primi ceva,te simti impacat cu tine si cu intreaga lume.

Lasa un comentariu