Competitia si sentimentul de superioritate fata de ceilalti



answear.ro

Competitia si sentimentul de superioritate fata de ceilaltiDiferentele dintre sexe in privinta valorilor, scopurilor si stimei de sine

Nici o trasatura umana nu este atat de accentuata precum sexul persoanei respective. Suntem asaltati chiar de mici copii cu „Oh, esti un baietel atat de mare!” sau „Esti o fetita atat de draguta”.

De ce exista aceasta diferentiere cruciala? Ar conta atat de mult intr-o societate non-sexista daca esti baiat sau fetita? Nu. Insa, asa cum a observat si Freud, primul lucru pe care il observam imediat, atunci cand intalnim o persoana noua este sexul – aceasta persoana este de sex masculin sau feminin? Intr-adevar, probabil ca ne va incurca faptul ca nu putem spune ce sex are persoana (chiar daca nu avem nici un motiv sa-l stim)! Probabil ca aceasta „nevoie de a sti” are ceva de-a face cu „a sti cum sa te comporti” cu acea persoana… sau pentru stabilirea statutului intr-o organizatie sau.. pentru sex.. sau toate cele enumerate.

In acest articol vom discuta despre dominanta masculina si sentimentul de superioritate al barbatilor fata de femei. (Nota: in afara de sexul persoanei, oamenii folosesc o serie de alte aspecte pentru a se simti superiori, precum aspectul exterior, sanatatea, nivelul de educatie, statutul, slujba, etnia, nationalitatea, religia, moralitatea, inaltimea, talentul, etc).

Desigur, nu toti barbatii detin puterea si domina arogant femeile; potrivit lui Farrell (1993), multi barbati sunt dominati de „sistem” si considerati dispensabili. De asemenea, femeilor le sunt oferite cateva avantaje si sunt „protejate” in multe feluri de care barbatii nu se bucura. Farell sustine ca ideea de a crede (pe nedrept) ca barbatii au toate avantajele si puterea le fac pe femei sa se simta oprimate si furioase.

Ca urmare a nefericirii si dezaprobarii femeilor, barbatii nu se simt apreciati. Luate toate la un loc, neintelegerile dintre sexe tin sexele la distanta unul de celalat. Aceasta este o ipoteza importanta. Cu siguranta, fiecare sex detine si utilizeaza puterea in anumite feluri si devenim din ce in ce mai egali, dar, cu siguranta, cele doua sexe nu sunt egale inca.

 

Patru domenii majore de cercetari fascinante evidentiaza diferentele dintre sexe in legatura cu dominanta sau lupta pentru superioritate (impreuna cu inevitabilele sentimente de succes sau de esec).

Mai intai, lucrarile lui Carol Gilligan (In a different voice: Psychological theory and women’s development, 1982) si ale altora arata felul in care valorile femeilor difera de cele ale barbatilor. Femeile sunt preocupate sa dezvolte relatii personale si sa-i ajute pe altii; barbatii concureaza pentru pozitii de putere. In al doilea rand, este vorba despre psihologia dezvoltarii, care arata agresivitatea baieteilor si rezistenta acestora de a se afla sub controlul feminin.

Al treilea domeniu este cel lingvistic, care arata felul in care scopul fundamental al femeilor este diferit de cel al barbatilor atunci cand cei doi converseaza. Barbatii intotdeauna vor „sa demonstreze ceva”; femeile incearca mereu sa fie placute (scuzati-mi suprageneralizarea). Al patrulea domeniu tine de invatare si arata ca tentativele femeilor de invatare sunt diferite in cateva moduri de cele ale barbatilor. Femeile incearca sa se identifice cu persoana care exprima o opinie diferita pentru a putea sesiza rationamentul si noul punct de vedere al celuilalt; barbatii incep aproape imediat sa puna la indoiala si sa argumenteze in privinta perspectivei diferite.dEpurtat.ro

Aceste patru aspecte ale vietii de zi cu zi merita ceva mai multa atentie in speranta ca vom putea determina daca sentimentul de superioritate sau de inferioritate se aplica interactiunilor noastre personale cu ceilalti oameni.

 

Competitie vs. Cooperare (valori)

Oamenii par sa fie preocupati de intrebarea: „Cine este mai bun?”. Iarasi si iarasi se pare ca ne gandim mereu la „Cine e in frunte?” si la „Cum masor acest lucru?”. Aceasta situatie win-lose, distructiva, competitiva, discutata in intregime de Kohn in 1986, are legatura cu sentimentul personal de superioritate – sovinist sau cu sentimentul de inferioritate fata de ceilalti.

Este nevoie de intreaga carte a lui Kohn (No contest: The case against competition) ca sa rezumam cantitatile masive de date care indica faptul ca, competitia este daunatoare in societatea noastra. Insa, cultura noastra proclama (fara date adecvate) exact opusul: concurenta este eficienta, sanatoasa si distractiva.

De fapt, cercetari extinse au demonstrat ca oamenii obtin mai mult daca lucreaza cooperand cu ceilalti (decat daca sunt rivali). Ni s-a spalat creierul atat de mult incat ne vine greu sa credem acest lucru. (Gandeste-te la asta astfel: incercarea de a face tot ce poti mai bine este diferita de incercarea de a invinge pe altcineva). Pe de alta parte, putem accepta cu usurinta ca o slujba competitiva, scoala sau o situatie sociala in care cineva castiga facandu-i pe altii sa piarda, cauzeaza un stres cumplit, resentimente fata de castigator, compatimire pentru cei care pierd, o stima de sine scazuta si bariere majore in fata relatiilor calduroase, incurajatoare si afectuoase.

Care este solutia? Kohn recomanda inlocuirea competitiei cu cooperarea, de exemplu, lucrand impreuna, asumandu-ne responsabilitatea in a ne ajuta unii pe altii sa facem tot ce putem mai bine si sa ne evaluam unul altuia contributiile intr-o maniera constructiva. Avem nevoie de cercetari care sa ne ajute sa stim cand si in ce fel sa reducem propria competivitate. Ca sa ne schimbam scopul in viata de la competivitate la cooperare, avem nevoie de noi valori si de o noua filosofie de viata. Competitia implica o ierarhie; cooperarea implica egalitate.

Kohn ridica niste intrebari fundamentale despre ideile americane adanc inradacinate, precum: „e important sa castigi”, „ar trebui sa fii mandru ca ai invins pe cineva care este competent” si „trebuie ca te simti prost din moment ce ai pierdut”. Aceste convingeri raman destul de puternice in cadrul unei competitii (desi multi dintre noi au avut parte de infrangeri/esecuri). Societatea noastra se afla intr-o evolutie destul de lenta in care sunt provocate sentimente variate de superioritate. De exemplu, sentimentele de superioritate sexuala sau rasiala – sovinismul – au fost subiecte fierbinti multi ani de zile (Korda, 1975; Faludi, 1991). Eu cred ca sentimentele de superioritate-inferioritate pun stapanire pe societatea noastra, in mai multe modalitati de care de obicei nu ne dam seama.

Exemple: Natiunile dezvoltate se simt superioare celor mai putin dezvoltate si se mandresc cu faptul ca „bat” alte tari. Persoanele mai in varsta si parintii se simt superiori tineretului. Tineretul se simte superior persoanelor in varsta. Proprietarii si sefii se simt superiori angajatilor. Bogatasii (chiar daca a fost vorba de o mostenire) se simt superiori saracilor. Oamenii destepti si/sau educati se simt superiori celor mai putin educati. Locuitorii din mediul urban se simt superiori persoanelor care locuiesc la tara. Cei religiosi se simt superiori altor religii si necredinciosilor. Femeile se simt deseori superioare barbatilor in termeni de morala.

Poate ca, cu totii luptam dupa o anumita forma de superioritate, asa cum a sugerat Alfred Adler. Acest lucru se intampla poate pentru ca, cu totii ne simtim inferiori cumva. Poate ca ne agatam pur si simplu de sentimentul de superioritate ori de cate ori avem ocazia pentru ca ne face sa ne simtim grozavi. Dar aceasta atitudine egocentrica Sunt-mai-bun-decat-tine [n.t.: competent sau priceput in anumite meserii/domenii de activitate; a fi bun nu are legatura cu priceperea, aptitudinile sau talentul, ci cu inzestrarile sufletesti] cauzeaza multe probleme interpersonale si sociale. Vestea buna este ca oamenii isi pot  schimba atitudinea.

 

Diferente in dezvoltarea timpurie intre baieti si fete 

Eu presupun ca prejudecatile si discriminarile rezulta din faptul ca baietii si barbatii se simt superiori fetelor si femeilor. De unde vine aceasta idee? Nu stim, dar se cunosc cateva lucruri interesante. De exemplu, inainte de varsta de 3 ani, exista niste diferente fantastice in felul in care interactioneaza baieteii si fetitele (DeAngelis, 1989). Baietii incearca sa domine, sa controleze ca sa afle daca „sunt mai bun ca tine?”. Ei realizeaza acest lucru prin mici intreceri („eu pot sa construiesc blocuri mai inalte decat tine”) sau daca este necesar, fiind agresivi.

Isi stabilesc statutul si apoi continua sa-si foloseasca puterea ca sa-si imbunatateasca pozitia in „cadrul organizatiei”. In contrast, fetitele incearca sa stabileasca si sa-si imbunatateasca relatiile ca si cum ar intreba mereu „Iti place de mine?”. Pentru ca baietii si fetitele vor lucruri diferite, baietii si fetitele incep sa se evite de la varsta de 3-4 ani. Pana la varsta de 6 ani, fetitelor le displac atat de mult jocurile competitive, dure si dominatia baieteilor incat ele aleg fetite, in locul baieteilor, ca tovarasi de joaca in proportie de 90%.

Nici micutilor baieti nu le plac „jocurile fetitelor” (nu au nici o ocazie de „a arata cine sunt ei” sau le este frica ca vor fi considerati drept „fetite”). Intr-adevar, daca ii intrebi, baietii isi vor exprima oroarea la ideea brusca de a deveni fetite; fetitele nu sunt oripilate la ideea de a „deveni un baiat”, ele recunosc imediat avantajul de a fi un baiat. Baietii doresc in mod constant sa castige in cadrul activitatilor dinamice, competitive si par mai putin interesati de ideea de a „castiga prieteni”. Cateva studii au descoperit, de asemenea, ca baietii mai mari se vor supune unei sugestii date de un coleg de sex masculin, dar se vor incapatana imediat impotriva aceleiasi sugestii daca ea este data de catre un camarad de sex feminin. Acest lucru este in special adevarat mai ales daca alti masculi privesc (incearca sa isi construiasca statutul?).

 

Feministele radicale au sustinut ca societatea noastra invata persoanele de sex masculin sa urasca femeile. Daca este asa, cum anume este realizat acest lucru? Inca nu stim. Psihanalistii presupun ca micutii de 3 pana la 6 ani sufera mari tulburari pentru ca trebuie sa renunte la identificarea lor cu o mama grijulie si apropiata si sa treaca la tata. In cadrul acestui proces, fara sa-si dea seama, baieteii sunt invatati sa displaca, chiar sa dispretuiasca caracteristicile feminine (ale mamei) pentru a putea renunta la ea; astfel, „ura” pentru modurile de a actiona ale femeilor (si ale fetitelor) poate fi generata in micutii baieti. De asemenea, in acest proces timpuriu, baietii pot invata sa-si suprime impulsurile de a-si arata afectiunea (mai ales catre mama), dar si aceasta pierdere a intimitatii (cu mama) poate cauza o suferinta enorma; probabil ca aici se afla originea fricii de intimitate in cazul unor barbati adulti (Hudson & Jacot, 1992).

Fetitele, pentru ca nu trebuie sa renunte niciodata la identificarea lor cu mama, tind sa dezvolte o frica de o posibila separare care rezulta intr-o si mai mare nevoie de afiliere intima. Pe de alta parte, fetitele trebuie sa schimbe orientarea sexuala de la o persoana asemenea mamei catre o persoana asemenea tatalui, iar baietii nu trebuie sa faca acest lucru. Aceste lucruri pot explica de ce baietii pun mai mult accent pe corpul feminin ca obiect sexual (mai mult decat sunt corpurile barbatesti stimuli sexuali pentru femei), pe repulsia puternica fata de homosexualitate mai des intalnita la barbati, pe accentul mult mai mare al barbatilor pe sex si mai putin pe apropiere, si alte diferente intre sexualitatea masculina si feminina.

 

Agresivitatea masculina si pierderea stimei de sine la femei

In acest moment, psihologii nu stiu sigur felul in care baieteii sunt invatati sa dispretuiasca fetitele sau de ce baietii se simt superiori, sunt mai agresivi si deosebit de necooperanti cu fetele. Avem doar banuieli, dar este crucial sa obtinem mai multa cunoastere. Barbatii comit 90% din crimele violente; aceasta violenta trebuie sa se opreasca. Nici nu stim de ce stima de sine a fetitelor scade semnificativ in jurul vastei de 12-13 ani sau de ce ele sunt mai cooperante si implicate in relatii.

Inainte de pubertate, fetitele se descurca mai bine ca baietii la scoala, au mai multa indemanare sociala si foarte multa incredere in sine. Dupa pubertate, fetitele se descurca mai putin bine la scoala, isi pierd increderea in sine, isi fac griji cu privire la corpurile lor si la dieta, sunt ranite in relatii si devin depresive.

 

De fapt, niste cercetari interesante recente indica faptul ca scaderea notelor la matematica si stiinte apare la fetitele care provin din familii traditionale, in care rolurile sexelor sunt accentuate, iar mamelor le este atribuit rolul de crestere al copilului. (Vesti bune! Informatiile obtinute in anul 2002 indica faptul ca fetitele au aceleasi performante la matematica ca si baietii). Fetitele care provin din familii egalitare (care impart grija fata de copil mai mult sau mai putin egal), aparent, se pare ca nu au fost invatate faptul ca subiectele tehnice erau prea grele pentru ele sau nepotrivite. Fetitele din familiile egalitare petrec cu 7 ore mai mult pe saptamana cu taticii lor decat fetitele care provin din familiile traditionale. Aceste constatari sunt raportate in Psychology Today (August, 1996 ) si se bazeaza pe cercetarile lui Kimberly A. Updegraff pe vremea cand isi efectua studiile postuniversitare la Universitatea Penn State. Este important pentru copil sa fii un tata bun.

 

Deoarece cercetarile ne ofera doar cateva indicii despre cauzele acestor multiple schimbari la pubertate la fetite, putem doar specula, dar pare improbabil ca genele si hormonii sa cauzeze fetitelor desteptaciune inainte de pubertate si le faca mai putin inteligente dupa aceea. Pariez pe faptul ca stima de sine a fetelor, performanta la matematica si stiinte si aspiratiile unei cariere sunt o povara pentru ca 1) parintii si profesorii ii incurajeaza mai mult pe baieti in aceste domenii, 2) fetele cu un aspect fantastic sunt mult mai placute de baieti (si fete) decat cele cu o inteligenta fantastica, si 3) notele mari sunt asociate cu termenul de tocilar.

Astfel, cultura camaradereasca si atitudinile par, de asemenea, sa impartaseasca o parte din responsabilitate pentru zdrobirea sufletului unei fete. Inca nu exista nici o dovada ca familiile nefericite sau disfunctionale din punct de vedere psihologic reprezinta o cauza majora a acestor deficite legate de pubertate, desi in general adaptarea unui copil si fericirea acestuia este corelata in general cu adaptarea familiei.

Parintii informati isi pot ajuta fiica sa treaca prin aceasta perioada stresanta, desi cauzele acestor probleme nu sunt cunoscute cu certitudine. Si fetele se pot ajuta singure. Avand in vedere rata divorturilor, rata abuzurilor, rata criminalitatii si frecventa agresivitatii si a razboaielor, ne-am putea gandi sa cerem o cercetare care sa clarifice aceste fascinante si critice aspecte ale dezvoltarii copiilor nostri in functie de sexul caruia apartin.

 

Diferente intre barbati si femei la nivel conversational

In opinia mea, unul dintre domeniile cele mai benefice de cercetare a fost studiul conversatiilor dintre barbati si femei. Pe scurt, aceasta cercetare indica faptul ca stilurile de interactiune dintre baiat si fata descrise mai sus continua toata viata in stilurile noastre de conversatie dintre barbat si femeie.

Barbatii si femeile opereaza in doua lumi sociale diferite. Barbatii se afla intr-o intrecere nesfarsita, concurand cu oricine prin afisarea competentei si indemanarii lor. De ce barbatii nu cer indicatii atunci cand se ratacesc? Pentru ca asta ii pune in pozitia tu-stii-mai-multe-decat-stiu-eu. Femeile sunt prudente, dar cauta insistent intimitatea; ele vor sprijin emotional, cooperare si laude. Avand in vedere aceste directii diferite, nu e de mirare ca cele doua sexe au probleme de comunicare!

Dar, daca ambele sexe inteleg punctul de vedere al celuilalt, conflictele pot fi atenuate. De exemplu: un barbat poate obtine o noua intelegere a felului in care sotiei sale ii place sa vorbeasca des cu prietenele ei despre o problema si sa nu primeasca niciodata un sfat sau o critica. Femeile sunt interesate sa obtina sprijin, nu solutii. Femeile pot intelege de ce barbatii schimba subiectul la ceva ce au facut ei/sau ceva despre care ei au cunostinte, mai degraba decat sa puna intrebari asa cum ar face o femeie (punerea intrebarilor ar putea sugera ca cealalta persoana stie mai multe).

Multi barbati savureaza sa intre in controverse despre politica, sport sau chestiuni profesionale. Precum baieteii mici care se joaca, barbatii isi stabilesc „locul in organizatie”. Ei se bucura de procesul competitiv, barbatilor le plac mai mult oponentii dupa dezbatere; femeilor tinde sa le placa mai putin dupa aceea persoana care dezbate. Daca recunoastem in totalitate aceste diferente majore dintre barbati si femei, putem intelege ca barbatul, incercand sa fie de ajutor, ii ofera sotiei sale o solutie a problemei pe care o impartaseste; ea se enerveaza pentru ca pare ca el presupune ca ar putea sa se descurce cu acea problema mai bine decat ea. In plus, sfatul lui ii taie elanul de a povesti toate detaliile si ceea ce simte! El nu poate pricepe de ce ea se enerveaza pe el dupa ce el incearca sa ajute si apoi el se enerveaza pe ea pentru ca este „o femeie tipica”.

 

Modalitatile de cunoastere ale femeilor

Aceasta avem o problema serioasa de comunicare. Femeile incep mai multe conversatii decat barbatii, pun mai multe intrebari, incearca sa ii faca pe ceilalti sa se simta in largul lor si, in general, isi asuma o mai mare responsabilitate pentru situatia sociala per ansamblu. Acestea sunt abilitati valoroase, de apreciat. Barbatii nu doar ca schimba subiectul mai mult, dar ei intrerup femeile in proportie de 95% atunci cand se afla intr-o companie mixta. Acesta este un sovinism observabil. Kohn (1986) subliniaza ca ar fi regretabil daca femeile, in acest proces de `eliberare`, devin la fel de competitive si interesate de statut (de sentimentul de superioritate) ca barbatii. Si barbatii pot invata sa asculte si sa dobandeasca abilitati de raspuns empatice si astfel vom avea o lume mai buna.

 

Cartea Women’s Ways of Knowing, de Belenky, Clinchy, Goldberger & Tarule(1986) descrie stilul de invatare feminin care se potriveste foarte bine cu stilul conversational al femeilor. De exemplu: atunci cand femeile aud o idee noua sau diferita de a lor, ele isi lasa indoielile si neincrederea la o parte si acorda o atentie deosebita la ceea ce are de spus persoana; ele incearca sa vada situatia din punctul de vedere al celuilalt. Femeile incearca sa inteleaga opinia celuilalt pe cat pot de complet si de profund; in mod constient acorda credit celorlalti si doresc sa auda perspectiva persoanei celeilalte si sa inteleaga de ce gandeste asa.

Femeile cauta sa gaseasca un sens in acea noua idee, sa inteleaga felul in care aceasta poate fi exacta si utila. Cu siguranta aceasta este o „modalitate de a cunoaste” si ar putea fi numita „abordarea increzatoare”. Implica empatizarea cu vorbitorul pentru a asimila impreuna adevarul intr-un stil cooperant. Femeile folosesc eficient acelasi stil de ascultare cand cineva are o problema personala.

————————————————————————————————

Observatia corecta este necesara pentru a reusi in cele mai multe domenii. Dar trebuie sa ne amintim ca exista doua lumi: una pe care o putem masura cu un cronometru si o rigla si cealalta pe care doar o putem simti si analiza in inimile noastre.

————————————————————————————————

Comparati acest lucru cu o abordare tipic masculina: Cand cineva isi exprima o idee noua sau una cu care tu (un barbat) nu esti de acord, incepi imediat sa argumentezi in capul tau. Incerci sa ramai impartial si impersonal, daca poti, dar pui la indoiala validitatea a tot ceea ce se spune. „De unde stii asta?” „Este logic?”, „Cat de sigur a fost masurata?”, „Nu exista alte abordari experimentale sau nu este nevoie sa controlezi conditiile?”, „Nu exista exceptii sau alte explicatii sau concluzii posibile?”, „Care sunt motivatiile si prejudecatile acestei persoane?”

Aceasta este o gandire critica; este esenta metodei stiintifice; o puteti numi o abordare contradictorie sau „abordarea – indoiala”. Cu totii stim aceasta abordare; cercetatorii ataca fiecare concluziile celuilalt; este vorba despre tot ceea ce inveti la scoala. In mediul academic, aceasta este singura modalitate respectata de cunoastere. Foarte rau.

Barbatilor le plac jocurile intelectuale. Este acelasi lucru ca si in cazul certurilor – incearca sa afle cine este superior. Femeilor le displac frecvent astfel de discursuri, crezand ca certurile nu influenteaza gandirea nimanui si reduc intimitatea (apropierea dintre cele doua persoane).

O analiza mai atenta te va convinge cu siguranta ca fiecare persoana trebuie sa foloseasca ambele „moduri de gandire”. Ambele sunt aptitudini valoroase.

 

Discutiile reprezinta un schimb de cunoastere; o disputa reprezinta un schimb de ignoranta.
– Robert Quillen

 

 

 

Traducere si adaptare din Psychological Self-Help – Clayton E. Tucker-Ladd

dyfashion.ro

Lasa un comentariu