Codependenta: implicarea in problemele altora



avon.ro

“Atunci cand codependentii mor, ei vad in fata ochilor viata altcuiva!”
Timmen Cermak

 

 

Codependenta- implicarea in problemele altoraTermenul de codependenta a fost folosit pentru prima data in domeniul tratamentului de alcool si insemna o persoana a carei viata era serios afectata de catre un alcoolic. Recent, termenul s-a extins. Acum, o persoana codependenta are doua probleme:

  1. O relatie dezastruoasa cu o persoana dependenta sau compulsiva;
  2. Propriile-i blocaje, mai ales, obsesia de a-i controla pe ceilalti sau de a-i „vindeca”, situatie ce duce la frustrari.

Oamenilor dependenti le pasa de ceilalti; isi dedica viata salvandu-i pe cei care au probleme. Suna minunat! Dar aceasta este doar ceea ce se vede. Codependenta inseamna ca ei sunt cuprinsi pana la disperare de sentimentul de a-si oferi ajutorul.

Unii autori descriu codependentii drept persoane furioase, dominatoare, moralizatoare, mustratoare, manipulative, subtile si, in general, nefericite. Acestea au incercat in zadar sa gestioneze viata altcuiva – sa o „salveze” – dar au esuat, si mai devreme sau mai tarziu viata lor se transforma in amaraciune, disperare, vinovatie si lipsa de speranta. Devin curand martiri, tirani (de ex, mama care isi controleaza fiul in cele mai mici detalii), oameni care fac pe placul celorlalti, parinti “aiuriti” sau care au grija de altii 24 din 24. Ei si-au pierdut controlul asupra vietii lor.

Lucrul cel mai important de retinut este ca acesti „salvatori” sunt atrasi de persoanele care au o nevoie evidenta de ajutor, precum dependentii de alcool, de droguri, escroci, dependenti de sex, bolnavi mental sau fizic si, probabil surprinzator, de copiii iresponsabili, egoisti sau de persoane ambitioase dependente de munca care au nevoie de suportul cuiva in timp ce „ei isi fac treaba lor”.

Dar codependentii nu-si recunosc deseori responsabilitatea pentru propriile probleme; acestia vad doar propriile eforturi galante – si care ar trebui apreciate si admirate – prin care ajuta o persoana nerecunoascatoare pe care o invinovatesc apoi pentru propria nefericire. Sunt niste persoane dependente care nu observa alegerile pe care le-au facut.

Trasaturile principale ale codependentilor sunt caracterul grijuliu si ajutorarea celuilalt. Acestea sunt trasaturi laudabile, insa obsesia pentru rezolvarea problemelor altuia devine problematica – daca rezolvarile lor nu sunt eficiente.

Principalele probleme de personalitate ale codependentului par sa fie:avon.ro

  • concentrarea excesiva pe celalalt; de exemplu, el are nevoie ca ceilalti sa fie fericiti;
  • pentru ca nu exista granite intre el si celalalt, duce la asumarea responsabilitatii asupra vietii celui din urma;
  • are o stima de sine scazuta; se manifesta auto-critic si se simte vinovat in exces;
  • prezinta semne de rusine, furie si cicalire ajungand chiar pana la amenintari;
  • isi neaga propriile probleme si nevoia de iubire; prezinta un optimism nejustificat in privinta schimbarii celorlalti;
  • depresia si incapacitatea de a accepta realitatea

 

Unele teorii spun ca rusinea este cauza principala pentru adictii si codependenta.

Autoarea Melody Beattie (1987) in cartea Codependent no more, spune ca recuperarea este simpla: ne detasam de cealalta persoana, preluam responsabilitatea asupra noastra si sa fim buni cu noi insine. Ca sa facem aceste lucruri trebuie sa: ne construim stima de sine, sa devenim asertivi, sa depasim blocajele care stau in calea intimitatii cu alte persoane, sa ne stabilim obiective, sa ne descurcam cu emotiile noastre, etc.

Detasarea de o alta persoana nu prespune respingerea acelei persoane, ci doar a sentimentelor de responsabilitate pe care le avem fata de ea. Beattie spune ca „detasarea inseamna sa iti pese fara sa o iei razna”.

Dar, ca sa fim detasati de o alta persoana trebuie sa ne fie foarte clara notiunea identitatii noastre, ce scopuri avem, ce limite punem in implicarea in viata altei persoane. Capacitatea de a fi detasat implica sa avem granitele bine definite.

Granitele dintre oameni pot fi vagi si fluide, mai ales in relatiile foarte apropiate; de exemplu, mama poate „simti” ceea ce simte fiul ei cand se lupta cu un handicap fizic sau ce simte fiica atunci cand aceasta se desparte de prima ei iubire. Sotul poate simti o mare mandrie atunci cand sotia sa este promovata sau absolva cu onoruri o universitate.

Identificarea noastra cu copiii sau cu partenerii de viata este periculoasa si poate sa fie atat de intensa incat sa „le traim viata”, experimentand-le noi insine bucuriile si problemele. Foarte multi parinti afirma ca empatizeaza profund cu bucuriile si tristetile copiilor, lucru care nu poate decat sa confirme aceasta identificare nociva.

Granitele intre viata altora si a noastra poate fi foarte slaba, caz in care, viata acestora ne invadeaza propria viata; ca persoana codependenta, viata altei persoane devine viata noastra si atunci incercam sa o rezolvam.

Oamenii dependenti au granitele vagi; ei simt nevoia sa „preia” controlul asupra altora si acest lucru ii face sa se simta utili si intregi. Oamenii care au fost crescuti sa aiba grija de altii – sau sa se simta nedemni de a fi iubiti decat daca nu ofera mai mult decat primesc – tind sa creada ca ar trebui sa fie puternici si sa aiba grija de problemele altor oameni. Acestea sunt granite slab definite.

Daca ne-am aflat sub controlul altcuiva, nu ne este clar care parte din noi este a noastra si o putem controla si pe care parti din noi are altcineva dreptul sau nevoia sa le controleze (si acestea sunt granitele slabe).

Este evident faptul ca legaturile pe care le-am avut cu parintii (inclusiv delimitarea granitelor care au fost fie slabe, fie puternice si a controlului minor sau major pe care l-au avut asupra noastra) au efecte puternice in relatiile noastre de mai tarziu.

Daca un tanar de 25 de ani intra constant in probleme, sa spunem o activitate ilegala, parintele codependent ar continua sa raspunda cu teama si scuze pentru fiecare infractiune (aproape ca si cum el ar fi comis fapta) si se va simti constrans de fiecare data (probabil de gandirea „nu pot lasa ca asta sa se mai intample din nou”) sa angajeze cea mai buna aparare juridica ca sa evite pedeapsa.

Pe de alta parte, o persoana detasata cu granite bine delimitate ar regreta faptele acestuia, dar il va lasa sa fie responsabil pentru comportamentul ilegal, il va lasa sa se apere si sa-si asume consecintele. Aici nu se pune problema faptului ca codependentii iubesc mai mult cealalta persoana decat o fac oamenii detasati, ci mai degraba este vorba despre o identificare confuza cu cealalta persoana. Este vorba de incercarea de a controla viata altcuiva.

 

Daca esti codependent si implicat exagerat in derularea vietii altei persoane, trebuie sa te retragi si sa te detasezi. Acest lucru se face prin stabilirea limitelor sau a granitelor dintre voi doi. Astfel, iti clarifici ceea ce vei face si ceea ce nu vei face pentru cealalta persoana; iti stabilesti drepturile si limitele angajamentului tau fata de cealalta persoana (chiar daca simti ca ar trebui sa faci totul pentru ea – mai ales daca simti asta!)

Explica persoanei pentru care iti faceai griji ca ai facut tot ce ai putut, ca trebuie sa aiba singura grija de ea, ca are probabil nevoie de ajutor calificat si ca o iubesti profund, dar vrei sa faci tot ce e mai bine pentru viata ta.

Apoi, incepe imediat sa te concentrezi pe imbunatatirea vietii tale. Gaseste activitati utile si interesante. Distreaza-te si asigura-te ca nu cauti un alt dependent de care sa ai grija.

 

Cum faci diferenta intre o persoana codependenta si o persoana buna, grijulie? Probabil prin nivelul de implicare si cantitatea de durere pe care o simti.

Exemple de codependenta:

  • daca te gandesti si vorbesti doar despre problemele altcuiva, ai o istorie de eforturi nereusite in salvarea sau schimbarea comportamentului acelei persoane si simti mereu ca „trebuie sa faci ceva” ca sa o ajuti, esti codependent si trebuie sa te desatezi.
  • daca ai fost luni de zile teribil de suparat in legatura cu problemele cuiva (sau in legatura cu mai multi oameni cu probleme similare) si te gandesti „nu mai pot trai asa”, dar o faci, esti codependent si trebuie sa te detasezi.
  • daca iubitul tau/iubita ta ti-a mancat toata averea sau sotul tau/sotia ta a avut relatii extraconjugale repetate sau te-a parasit si s-a reintors de mai multe ori in timp ce tu „lucrai la birou” si „iti ieseai din minti” incercand sa-l/o tii langa tine, esti codependent/a si trebuie sa te detasezi.
  • daca ti-e groaza cand auzi sugestia de a iesi din acest haos care iti distruge viata si spui „Dumnezeule, nu pot face asta! Tin prea mult la el/ea”, esti codependent si trebuie sa te detasezi.

 

Daca nu avem incredere in fortele noastre si nici nu am stabilit granitele cu ceilalti, putem fi 1) dependenti, controlati, folositi, manipulati de catre ceilalti sau 2) ne identificam atat de mult cu persoana neputincioasa incat ne simtim constransi sa preluam controlul si sa gestionam viata acelei persoane.

La inceput, codependentul pare ca este un „salvator” puternic, dar la sfarsit se simte zdrobit.

In cazul in care granitele noastre sunt precum niste ziduri groase, nimeni nu se poate apropia de noi si nici nu suntem deschisi la schimbare.

De aceea, in mod ideal, granitele noastre trebuie sa fie destul de puternice ca sa reziste cererilor irationale, distructive (indiferent cat de flatante par la inceput), dar destul de flexibile incat sa permita intrarea nestingherita a intimitatii si a iubirii.

 

Profesionistii din domeniul sanatatii mintale sunt mai degraba critici referitor la conceptele de dependenta si codependenta. Printre altele, psihologii simt deseori ca parintii sunt invinovatiti pe nedrept de aceste probleme (si de problema rusinii insusita de catre copil cand este mic), in loc sa se invinovateasca mediul inconjurator sau cultura noastra. Alte critici evidentiaza faptul ca femeile sufera cel mai mult de codependenta si ele sunt cele invinovatite pentru aceste probleme, precum cliseul „victima este de vina”.

De asemenea, criticii evidentiaza ca persoanele codependente grijulii si loiale sunt extrem de controlate de catre ceilalti; tratamentul recomandat frecvent de scriitori in acest domeniu este un program in 12 pasi care preda ideea „Sunt neputincios” si in care acestia transmit controlul pe care il mai aveau asupra lor unei „puteri mai mari”. In schimb, poate, ei ar avea nevoie sa preia controlul asupra vietii si relatiilor lor.

Alte critici asupra conceptului de codependenta au fost aduse de Tavris (1992) si Solomon (1994). Acesta din urma ataca accentul care se pune pe independenta citand beneficiile unei dependente mutuale sau ale unei grijii fata de celalalt intr-o relatie de iubire.

Daruirea sanatoasa si sprijinul plin de iubire nu ar trebui confundate cu o codependenta nesanatoasa.

 

avon.ro

Un raspuns pentru “Codependenta: implicarea in problemele altora”

  1. linkin park says:

    Va multumesc pentru articol,aici am gasit descrierea perfecta a mamei mele,este codependenta.Din pacate trebuie sa mai locuiesc vreo doi ani cu parintii pina sa ma mut la casa mea,desi de tinar(17) m-am deprins singur sa muncesc si sa fiu independent,acum de un an de zile suport un calvar zi de zi,mama ma priveaza de orice drept,alegere,cit de mica n-a fi,m-am plictisit asa de tare incat de la un timp o urasc,cred ca are probleme grave psihice,dar nu pot face nimic,raspunsul e simplu:nu-ti place,pleaca!I-am explicat cu binisorul,o injur,o amenint ca o sa o bat,la psiholog nu vrea sa mearga,nu functioneaza nimic,spune ca e in mine problema,nu in ea,ea doar isi face datoria de mama,va rog frumos dati-mi un sfat,e strigator la cer!

Lasa un comentariu